Elena Mihaela V.Ist.Zavada-Peri
Minimonografia fostei comune
P E R I
Editia a doua.
2008
Coordonatorul lucrarii-Vasile Ist.C.Zavada-Peri.
|
|
Dedic aceasta lucrare parintilor,
Ana (Nicuta, Michi) si Vasile,
precum si fratelui Valentin Istrate
(Badica Titi-Vali).
INTRODUCERE.
Mult stimate cititor, fiu al Periului,
-Mi-am dorit sa ma ocup de aceasta minimonografie, careia i se poate spune si Istorio-Monografie, dat fiind faptul ca lucrarea de fata cuprinde multe date cronologice (istorice). Mi-am propus ca în aceasta lucrare sa adun date, din placerea de a cunoaste cât mai multe despre Istoria localitatii (fosta comuna Peri), acolo unde mi-am petrecut si eu unele dintre vacante, ca si fratele meu mai mare, Valentin Istrate (Badica, Titi-Vali).
-Date mai complete, pe care le-am putut culege, sunt cuprinse în acesta lucrare, între ultimele decenii ale sec.XIX, pâna în zilele noastre (anul 2.004 al mileniul-III-), din perioadele strabunicilor, a bunicilor mei, Frusina si Mihai Coricovac, respectiv Elena si Istrate Zavada, precum si a parintilor mei Ana (Nicuta) si Vasile.
-Dar se vrea, în primul rând, un omagiu adus celor care s-au nascut si trait în acest dumnezeiesc de linistit colt de lume, în acest mediu satesc, unde- vrem sau nu vrem, avem cu totii radacini adânci, pe care-nici în gluma, nu trebuie sa le ignoram.
-În mediul unde aceasta sfânta fiinta, smerita, supusa tuturor legilor scrise si mai ales nescrise, taranul, care chiar nestiutor de carte a fost si va ramâne cât va dainui Pamântul, înteleptul, sfânt-curat, care nu are masura în carate, el fiind mai scump decât aurul cel mai pur, fiindca el, omul-taran, are caracter, care nu implica stiinta de carte, studii superioare ci numai simplitatea pe care toate stiintele acestei lumi n-o poate egala.
În acest mediu unde s-a învatat totdeauna muzica muncii, îndemnul la harnicie, la a evalua si valorifica timpul, unde omul simplu de aici din mediul satului, îsi cânta rostul vietii, farmecul trudei, sacrificiul sfânt pentru societate si neam, bucuria de a-si creste si îngriji copiii.
Câta placere sa respiri speranta pe care ti-o da viata de la tara, sa simti în traire placerea de a înota în undele aerului curat, mireasma florilor, sa traiesti imnul voluptatii de trai, a frumosului unit cu folositorul, a datoriei de jertfa pentru binele comun (truda de a obtine pâinea care ajunge pe masa fiecarui muritor). Prin munca depusa în fiecare zi-lumina, a omului de la sat, el devine ,,sclavul muncii”, dar câta placere sa fi un astfel de sclav, necunoscând un program anume pentru odihna, pâna nu ajunge sa culeaga bobul de nectar (rezultatul muncii). Dar munca lui aduce belsugul mult asteptat si meritat în casa lui, si prin acest belsug, multimea copiilor curati.
-Daca bunul Dumnezeu ma va ajuta sa realizez ceea ce mi-am propus, îmi voi putea realiza dorinta, de a reînvia, cât de cât, umbra celor care s-au nascut si trait, în aceasta localitate, cu bucuriile si necazurile care le rezerva viata.
-Ma bucur ca am ocazia sa fac trimitere la zicala: ,,Oamenii mari s-au nascut în case mici”. Da, în case din satul românesc, ceea ce ma obliga, sa ma înclin, cu mare respect, în fata celor care plecând din Peri, prin munca cinstita si învatatura, au ajuns pe posturi înalte, ducând faima omului cinstit si dornic de afirmare, faima celor din Peri, chiar daca numele unora nu au fost aflate si nu vor fi trecute în paginile lucrarii de fata.
-Pot eu sa nu dau dreptate lui Ionel Teodoreanu care afirma, ca: ,,Bunatatea si curatia omului de la sat, are miros de mamaliga din porumb curat, rasturnata pe o masa sfânta taraneasca”?
Doamne, Dumnezeule, cât adevar!
-Pot eu sa nu aprob-ca om, zicala enuntata de Dr. med. H.Balzli, care spune: ,,Orice vietuitoare, înstrainata de natura prin domesticire, îsi pierde însusirile naturale, implicit omul care paraseste padurea si câmpia (zona sateasca) si îsi petrece viata între ziduri, la oras. Fiinta care rupe legatura intima cu Dumnezeiasca, Natura Mama, pierde calitati însemnate si va cunoaste în permanenta, boala, degenerarea, tristetea, care în timp, duc la scurtarea vietii”?
-,,Cu cât omul respecta mai mult natura si legile ei, cu atât traieste mai mult si cu cât se departeaza mai mult de ea, cu atât mai putin traieste”.-Hufeland.
-Chiar daca nu m-am nascut si nici nu am crescut la tara, am avut totusi- este adevarat cam rar, ocazia sa traiesc acea atmosfera ,,Prea Sfânta” din domeniul satului si aceasta ma face sa ma gândesc cu recunostinta la truditorii satului românesc. În acest sens îmi face o deosebita placere sa fac trimitere la versurile poeziei redata în continuare, în care este reflectata o zi din munca taranului nostru român, scrisa de un poet al taranilor:
Plugurile- de Vasile Alecsandri:
Noroc bun!, pe câmpul neted, ies românii cu a lor pluguri,
Boi plavani în câte sase, trag, se opintesc în juguri.
Bratul gol, apasa-ncoarne: fierul taie brazde lungi,
Ce se-nsira în batatura, ca lucioase negre dungi.
Treptat câmpul se umbreste, sub a brazdelor desime,
El rasuna-n mare zgomot, de voioasa taranime.
Iar pe lanul ce în soare, se zvânteaza fumegând,
Cocostârcii cu largi pasuri, calca rar si meditând.
Acum soarele-i, l-amiaza; la pamânt omul se-ntinde,
Cârd de fete si neveste, de la sat aduc merinde.
Plugul zace-n lan pe coaste, iar un mândru flacaiasi,
Mâna boii la izvoare si îi paste la imasi.
Sfânta munca de la tara, izvor sacru de rodire,
Tu legi omul cu pamântul, într-o dulce înfratire.
Si lumina amurgeste, iar plugarii catre sat,
Haulind pe lânga juguri, se întorc de la arat.
-În poezia ,,Pâinea”, a poetului militar, Ioan Gliga din Brasov, descoperim marele respect ce-l are poetul fata de cel ce cu truda obtine acel sfânt-aliment care este pâinea. Domnia-sa vorbeste prin intermediul poeziei, în numele celor care recunosc greaua, dar si sfânta munca a taranului, respectiv a celui care se ocupa de a obtine pâinea calda, care ajunge pe masa oricarui muritor, acest de neînlocuit, datator de viata, aliment. Nu îsi permite a-l numi taran, plugar, om al satului, nu îi atribuie nici unul din numele arhicunoscute, ci stabileste un nume mai mult decât Sfânt, nume care nu poate fi înlocuit si pe care îl numeste, nici mai mult, nici mai putin, decât ,,Maria-Sa Taranul”.
În finalul poeziei, poetul, cere ca El, ,,Maria-Sa-Taranul, sa-si plece fruntea plina de sudoare, pentru a i-o saruta, aratându-si în acest fel recunostiinta si prin care se deduce ca munca lui, a Taranului, este apreciata asa cum se cuvine:
Ma plec în fata ta, trudita pâine, ca-n fata unei cupe cu roua de izvor.
Iar de te frâng la masa, mi se-nfioara mâna, precum o buza arsa pe-o gura de ulcior.
Si-i ora ca o jertfa de datina strabuna, când timpul cald al pâinii în jur ne-a adunat,
Si aburi calzi se-nalta, amirosind a nouri, si-a primaveri cu soare-n gradinile din sat.
Si te revad în brazda, samânta si nadejde, jaratec aruncat din palma taraneasca,
În fiecare bob multiplicând un chip si-un picur de sudoare si-un gând sa încolteasca.
Îmi lumineaza-n suflet batatoritul drum, pe care prea putini îl stiu sau îl viseaza,
Putini stiu ca zapada fainii e din zori, din arsita de soare si ziua ce-nopteaza.
Ma plec în fata ta, aromitoare pâine, la ceasul sfânt de datini si-nceput,
Si-mi pare, ca prin tine, Maria-Sa Taranul, si-nclina fruntea-n soare, ca eu sa i-o sarut.
-Câta satisfactie si pentru mine, sa ma stiu, fiica de oameni care s-au nascut si copilarit în acest maret neam al ,,Mariei-Sale-Taranul”, dar ma gândesc la cât de mare este bucuria pe care o traiesc cei care sunt chiar purtatori al acestui curat si prea sfânt nume de taran?
*-,,Maria-Sa” Taranul, este singurul preot pamântean, în fata caruia se cuvine a te înclina.
*-Pe gârla copilariei si pietrele sunt catifelate.
-Încerc a ma transpune în locul celor care dupa pensionare se retrag în satul natal, acolo unde îsi gasesc satisfactia unei munci, de acum linistite si unde spiritul sfânt al parintilor si înaintasilor, spiritul sfânt al locului unde s-au nascut si crescut, al copilariei, care le reda acele stari de ne înlocuit si care nu pot fi cumparate cu toate bogatiile acestei planete. Sa ne propunem- dar si sa reusim, sa traim acea satisfactie care ne-o poate da spiritul sfânt al amintirilor despre parinti si copilarie!
A venit aseara mama-romanta - de Vasile Militaru.
A venit aseara mama, din satucul de departe
Sa mai vada pe fecioru-i, astazi domn cu multa carte.
A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit în prag
Mi s-a umezit privirea, de iubire si de drag.
Saruntându-i mâna dreapta, ea m-a strâns la piept duioasa,
Si-ntrebând-o câte toate, am intrat apoi în casa.
În launtrul casei mele, din ce bruma-am adunat,
Da prilej bietei batrâne, sa se creada-ntr-un palat.
Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare
Si cu multa grija calca, doar pe-alaturi de covoare.
Eu o-ndemn sa nu ia seama, si sa calce drept, în lege,
Ca e doar la fii-su-n casa, nu e-n casa vreunui rege.
Si de-abia o fac sa sada, pe-un divan cu scoarta noua.
,,Mie-era dor de tine maica, ti-m adus vreo zece oua”.
Nitel unt, iar colea-n traista, niste nuci, vreo doua sute…
Si cu ochii plini de lacrimi, prinde iar sa ma sarute:
,,Poate mor, ca sunt batrâna, si-a prins dorul sa ma-ndrume,
Sa mai vad o data, maica, ce mi-e azi mai drag pe lume.
Caierul mi-e pe sfârsite, mâine, poate-si curma firul,
Si-ntre patru blani de scânduri, sa ma cheme cimitirul.
Jale mi-i de voi mamuca, si visez, chiar si desteapta,
Cum, pe-o margine de groapa, bietul taica-tau m-asteapta.
Tu, odorul mamii,-n urma, sa te-aduni cu fratii-acasa
Si sa-mparti agoniseala, de pe urma lui ramasa.
Lui Codin sa-i dai pamântul, de la moara, si cu via,
Vaca si-un pogon din lunca, maica, sa le ia Maria.
Lui Mitrus sa-i lasi zavoiul, de rachiti, dintre pâraie,
Carul, caii si cu plugul, sa le lasi lui Niculaie.
Iara tu, ca mai cu stare, decât fratii zisi pe nume,
Sa iei casa-n care tie, ti-a fost dat sa vii pe lume.
Când si când, în miez de vara, sau de Pasti, sa vada satul
Cum îmi vine, ca-n toti anii, la casuta mea, baiatul.
Si-având tihna si odihna, la venire sau plecare,
S-aprinzi si la groapa noastra, câte-un pai de lumânare.
A tacut, apoi batrâna, si-a plâns mult, cu lacrimi grele
Ce curgându-i lin, în poala, se-ntâlneau cu ale mele.
Dor de doina si de sat-de Costica Buruiana.
Sat cu uliti înierbate, cu izvoare fara vad,
Case cu cerdac batrâne, si salcâmi în loc de gard.
Doine românesti cântate, loc de bastina si leagan,
Oricât as umbla în lume, n-am sa va gasesc aseaman.
Drum de tara printre lanuri, cu ciulini si cu sulfina,
Calatori, lasati-mi dorul, slobod catre voi sa vina!
Repetabila Povara-de Adrian Paunescu.
Cine are parinti, pe pamânt nu în gând,
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând.
Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem,
Astazi, îmbatrânind, ne e dor de parinti.
Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc,
De atâtia copii si de-atât nenoroc.
Niste cruci, înca vi, respirând tot mai greu,
Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu.
Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dupa actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albira de dor.
Sa le fie copilul c-o treapta mai domn,
Câta munca în plus, si chin, cât nesomn!
Chiar acuma când scriu, ca si când as urla,
Eu îi stiu si îi simt, patimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamâni,
Fii batrâni ce suntem, cu parintii batrâni.
Daca lemne si-au luat, daca oasele-i dor,
Daca nu au murit, tristi în casele lor….
Între ei si copii e-o prasila de câini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are parinti, pe pamânt nu în gând,
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând.
Ca din toate, ce sunt, cel mai greu e sa fi,
Nu copil de parinti, ci parinte de fii.
Mai asteapta si-acuma semne de la stramosi,
Sau scrisori de la fii, cum c-ar fi norocosi.
Si, ca niste stafii, ies arar la porti,
Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.
Cine are parinti înca nu e pierdut,
Cine are parinti, are înca trecut.
Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pân-aici,
Unde avem si noi însine-ai nostri copii.
Enervanti pot parea, când n-ai ce sa-i mai rogi,
Si, în genere, sunt nitel pisalogi.
Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici.
Cocosati, cocârjiti, într-un ritm infernal,
Te întreaba de sti vreun sef de spital.
Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot,
Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot?
Ca povara îi simti si ei stiu ca-i asa,
Si se uita la tine, ca si când te-ar ruga.
Mai avem, mai avem scurta vreme de dus,
Pe constiinte povara acestui apus.
Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au si ne cer.
Iar cândva vom începe si noi a simti,
Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii.
Si abia într-un trist si departe târziu,
Când vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu.
Vom pricepe de ce fiii uita curând,
Si nu vad nici un ochi de pe lume plângând.
Si de ce un potop pe cuprins,
Desi ploua mereu, desi pururi a nins.
Desi lumea în care parinti am ajuns,
De-o vecie-i mereu zguduita de plâns.
-Când spui taran, te duci cu gândul la omul smerit, cinstit, cu frica de Dumnezeu, fiinta aceea tacuta, simpla, si toate acestea înmanunchiate, te fac sa spui ca omul de la sat este sfânt, este crestin, prin tot ceea ce face. De aceea se cuvine sa ne aplecam asupra celor doua poezi crestine, care par a fi scrise, special pentru el:
Cristos a înviat!-de Alexandru Vlahuta.
Si-au tremurat stapânii lumii, la glasul blândului profet,
Si-un dusman au vazut în Fiul, tâmplarului din Nazaret.
El n-a venit sa razvrateasca, nu vrea pieirea nimanui;
Descult pe jos, colinda lumea, si multi hulesc în urma Lui.
Si multi cu pietre îL alunga, râzând de El ca de-un smintit;
Isus zambeste tuturora- Atotputernic- si smerit!
El nevazatorilor le da vedere, mutilor le da cuvânt,
Pe cei infirmi îi întareste, pe morti îi scoala din mormânt.
Si tuturor de o potriva, împarte darul Lui ceresc.
Si celor care cred în Dânsul, si celor ce-L batjocoresc.
Urasca-L cei fara de lege…..,ce-I pasa Lui de ura lor?
El a venit S-aduca Pacea si înfratirea tuturor!
Din toata lumea asupritii, în jurul Lui s-au gramadit,
Si vijeliile de patimi, la glasul Lui au amutit:
,,Fiti blânzi cu cei ce va insulta, iertati pe cei ce va lovesc,
Iubiti pe cei ce-ncontra voastra, cu vrajmasie se pornesc”!
Cât bine, câta fericire, si câta dragostea AI adus, Isus,
Si oamenii drept rasplatire, pe cruce între tâlhari Te-au pus.
Au râs si Te-au scuipat în fata, din spini cununa Ti-au facut,
Si în desarta lor trufie, stapâni asupra-Ti s-au crezut.
Aduce-ti piatra cea mai mare, mormântul sa-I acoperiti,
Chemati sutasii cei mai ageri, si straji de noapte rânduiti!
S-au veselit necredinciosii, c-au pus luminii stavilar,
Dar ea, S-a întarit în focul, durerilor de la Calvar.
Si valurile-I neoprite, peste pamânt se împânzesc,
Ducând dreptate si iubire, si Pace-n neamul omenesc.
Voi toti, ce-ati plâns în întuneric, si nimeni înca nu v-a mângâiat,
Din lunga voastra-ngenunchere, Sculati!, caci Cristos cu adevarat, a Înviat!
Sfânta Înviere-de Corneliu Vadim Tudor
E Pastele, fratilor, si pe o cruce de lumina
Mântuitorul nostru, sigur o sa vina.
Va da deoparte piatra cu bratul Lui cel Sfânt,
Soldatii or sa cada cu totii la pamânt.
Nu are chip de înger, nici voce de copil,
E aburul cel Sfânt pe fluviul lui AVRIL.
Iar de-ti vedea în iarba figura unui miel,
Împaratind o lume – sa stiti ca este El.
Cutreiera pe Terra de doua mii de ani,
Azi Îl trimite Tatal din nou la Ghetsimani.
E semn în ceruri ca vine, si nu va mai pleca,
Ticalosita-i lumera si epoca e grea.
Ucide fiu pe tata si mama rodul sau,
E foamete si spaima, si-o ducem foarte greu.
E vremea de pe urma, Sodoma sta sa cada,
Perdeaua lumii plesneste ca o spada.
Azi nu mai e rusine, nici frica de pacat,
Devine pamânteanul si el de neiertat.
Ce-i de facut, si cine mai stie calea buna?
Popoarele par turme pe vreme de furtuna.
Azi înfloreste lemnul pe care-a stat Isus,
Cununi de laur verde pe frunte I S-au pus.
Îngenuncheati a ruga, smertiti-va trufia,
E Pastele crestine, e noaptea când a înviat Mesia!
Bat clopote de aur spre Slava lui Cristos,
Azi nu mai moare nimeni, tot omu-i mai frumos.
Îngenuncheati pe brazda izvorului crestin,
Arsura e prea veche, va adapati din plin!
AMIN
-Stimate cititor, perian, îmi permit a-ti propune sa afli cum poti sa cauti si sa iei ca model pentru viata, o persoana, arhicunoscuta - la nivelul fostei coumna Peri, dar si la nivel judetean. Este vorba de doamna Nuta Popescu-Butusina, care a cautat, dar si a reusit cu brio, sa urce pe una dintre treptele cele mai înalte ale valorilor, si aceasta nu prin ,,concurs de împrejurari” ci prin concursuri si examene, care implica multa munca si învatatura, trecând prin feluritele greutati care mai de care mai grele, pe care le scoate viata în cale, si cel mai trist ca de multe ori aceste greutati vin de la oamenii de la care nici nu te astepti. Dupa ce a absolvit Scoala Profesionala de Alimentatie Publica, si-a propus cu ambitie-care în mai toate cazurile ne aduce reusite nebanuite, sa faca totul pentru a se remarca, dar nu oricum, ci trecând la învatatura cu asiduitate. Asa a ajuns sa termine liceul, lucru ce i-a permis sa ocupe o catedra la Scoala din Peri, catunul Borogea, dar si cu gândul de a continua sa învete mai departe.
Dupa câtiva ani a sustinut examen de admitere la facultate, a reusit si de aici parca toate drumurile spre reusite au fost deschise, bineînteles nu lipsite de piedici. Am reusit eu oare sa conturez -cât de cât, portretul model pe care-l putem avea în persoana cuiva, care ne poate arata cum poti ajunge sa urci, asa cum a facut doamna Nuta, prin munca si învatatura? Sunt sigura ca vrei sa sti daca nu cumva ai si facut-o, având ocazia mai demult, unde a ajuns doamna Nuta Popescu-Butusina pe scara valorilor, dar pentru aceasta, rogu-te sa ai nitica rabdare si te asigur ca vei descoperi, sper cu satisfactie, citind în întregime si cu atentie aceasta lucrare pe care ti-o propun!
-Cum sa nu ma transpun si sa simt, sa traiesc, bucuria tatalui meu, atunci când din glasu-i se desprinde, acel cuvânt simplu, taranesc, spus din inima, ,,contaranii mei”, ceea ce sincer simte, când vorbeste de consatenii lui ca de ceva sfânt, recunoscându-si prin aceasta obârsia, ca este nascut si crescut la tara, din tarani si ca nu îi este rusine, ci din contra se mândreste?
-Bunica Frusina, din partea mamei, a devenit Perianca prin casatorie cu bunicul Mihai, ea fiind nascuta si crescuta în localitatea Fântâna Domneasca (zona Prunisor), din neamul Fuerilor.
-Cât priveste numele de Zavada, tati îsi reaminteste despre ceea ce spunea bunicul Istrate, cum ca bunicul lui (stra-stra-bunicul meu) s-ar fi stabilit în Peri prin casatorie, el fiind de vita de prin Patule-Mehedinti si venit aici, se pare, în perioada când multi tarani au parasit locurile natale din cauza saraciei prea pronuntate si a birurilor insuportabile, impuse de catre proprietarii de pamânturi, de prin alte sate, asa cum se vor gasi explicatii pe parcursul acestei lucrari. El ar fi avut, numai un baiat, poate unicul copil, pe bunicul lui Tati, Constandin Zavada, ajungând ca familii cu acest nume sa nu mai existe în localitate, în afara de a baietilor lui (bunicul cu fratii, Nicolae, Gheorghe si Vasile).
-Printre cei veniti din alte localitati, se pare ca au fost si cei ce poarta numele de Dunarintu, care dupa cum se va vedea pe parcursul lucrarii, acest nume îl purtau numai acei care locuiau si se ocupau de paza localitatilor de la Dunare, Dunareni, (Dunarinti).
-Stimate cititor, tin a te avertiza ca în cuprinsul acestei lucrari se vor gasi nume de localitati, botez, familie, porecle, pe care le-am pastrat asa cum erau consemnate în documente vechi sau cunoscute mai bine în intimitatea familiei, în limbajul satului, precum: Lubnic (Lumnic), Seliste (Saliste), Lainesti (La Inesti, Lainesti, Lainesci), Constandin (Constantin), Moimanu (Marmanu), Ionita, Gheorghita, Nelu, Pârvacu, Mitu etc, toate acestea pentru a usura identificarea, respectiv amintirea, care bineînteles, nu trebuiesc modificate considerându-se cumva ca ar fi notate gresit.
-Se vor gasi si nume de localitati care au apartinut si apartin de Husnicioara, dar aceasta pentru a întregi întelegerea despre ceea ce mi-am propus a scrie, despre Istorio-Monografia Periului.
-Multi din cei al caror nume se vor gasi în acest material, au trecut în timp la cele vesnice, dar înca, mai sunt în viata dintre cei care pot marturisii, cu respect, despre cei ce au trecut la cele vesnice. Pentru toti cei care mai sunt înca în viata, multumiri si recunostiinta, iar pentru cei care nu mai sunt printre noi, cuvenita si crestineasca recunostinta vesnica.
-Nu pot încheia acesta introducere, fara a ma înclina cu respectul cuvenit si a multumii din inima, în modul cel mai omenesc, vârstnicilor, aceasta, înca inepuizabila, sursa vie, din fosta comuna Peri, care ne-au ajutat sa culegem destule date, care nu sunt consemnate în arhive vechi si fara de care lucrarea de fata ar fi fost cu mult, cu cât de mult mai saraca. Cei care s-au remarcat in culegerea de date au fost Ion V. Coricovac (Nitulica), pensionar fost cadru didactic la scoala din comuna si unchiul meu Nelu M. Coricovac (al Frusinei), la fel si el pensionar. Numarul celor care au ajutat este cu mult mai mare, si pe care îi rog sa aiba satisfactia pur omeneasca, de a se fi aflat printre cei care au dat o mâna de ajutor în realizarea a ceea ce ne-am dorit sa facem.
-Prin lucrarea de fata, ne permitem a provoca pe altii sa continuie a cauta noi marturii- pe care noi nu am reusit sa le descoperim, sa dea o noua si mai completa înfatisare a monografiei, despre Peri, care merita a fi cunoscut în cele mai mici detalii.
-Cum s-a nascut ideea de a realiza aceasta minimonografie? Citind cu tati ziarul Datina / 08.09.1994, am descoperiti un articol, nici cât podul palmei, aparut sub semnatura arhicunoscutului Prof. Nicolae Chipurici, în care se vorbea despre comuna Husnicioara si localitatea Peri, articol care ne-a provocat, si uite asa ,,am pus de o Monografie”, chiar daca în final a iesit o ,,Minimonografie”.
-Dar nu ma pot despartii de acesta introducere, îndreptatita fiind, sa ma întreb si sa întreb la rându-mi, de ce unii intelectuali, s-au îndoit de reusita acestei lucrari, ba mai mult s-au eschivat sub cele mai bolnavicioase si copilaresti motivatii- as zice chiar cu ura, în a ajuta cu datele ce le-au fost solicitate, pe care sigur, le cunosteau sau le detineau în diferite acte, sau lucrari vechi? Pentru acesti, pe cât de ,,darnici” si ,,intelectuali”, urarea numai de bine si sa le reamintesc zicala, înteleapta, pur românesca: ,,Nu este destul sa traiesti, ci sa te lupti a arata ca esti si sanatos”, sanatate care implica pe cea mintala, trupeasca, dar si pe cea mai principala, Sanatatea Spirituala, pe care, dupa cum se deduce, unii nici ca se omoara a si-o cauta. Cât priveste pe ,,criticii”-care sigur vor fi destui, ne-am propus a deveni imuni, bazându-ne pe zicala: ,,Omul întelept nu se poticneste de lucruri marunte” (greseli marunte descoperite în prezenta lucrare). Dar dupa cum lumea nu a început, nici nu se va sfârsi cu nici unul dintre noi, vom rezista si nu se va muri din aceste cauze marunte. Nu-mi ramâne decât sa ma repet, rugând pe Bunul Dumnezeu, sa se gaseasca un suflet, un grup, care sa fie mai harazit decât noi, sa aiba mai multa înclinatie înspre astfel de initiative- dar si posibilitati financiare, pe care noi nu le-am avut, sa aprofundeze studiul asupra arhivelor vechi, sa dea o noua si cu mult mai bogata cuprindere unei astfel de lucrari, despre ceea ce am încercat noi sa facem prin prezenta, aceea de a descoperi noi date istorico-monografice despre fosta comuna Peri. Dumnezeu sa le ajute!
*-Oferind o carte din primul lot editat, al lucrarii de fata, un fiu al Periului, Petrica V.P.Cucu-Peri, stabilt în Bucuresti - fiul mesterului cojocar Vasile Petrache Cucu, a tinut sa ni se alature cu un material, din care se desprinde felul în care a retrait copilaria citind acesta scurta lucrare:
,,Cum de v-ati gândit sa-mi faceti acest bine, de a primi o astfel de carte-Comoara Sfânta, izvor de contopire cu interiorul din ceea ce mai este copilaresc în mine”?
1)-Las timpul sa spuna când, cad fulgi de zapada, peste a virtutilor ograda.
Ca nimic în lume, nu poate fi mai frumos ca atunci când dai nume.
La o carte, în care stau adunate, comori fara egal în lume.
Care coboara ca luna de dupa dealul din Rapcesti sau Cucui,
Lasând raze de lumina sa se piarda în urma lui.
Peste firul de iarba, ce plânge si în graba, de toiegele uitate, mereu întreaba.
Plânge firul ierbii, de pe ulita din deal, plâng salcâmii dupa cântec de caval.
Sunt comori de Istorie ce implica dar, sosind timpul si ziua din calendar.
Îngroapa cerul, îngroapa fulgi de zapada, filele cartii, iscalita, Zavada.
Când omul virtutilor a ridicat, monument pentru urmasii din sat.
Ce cuprinde substanta neuronica, din care se nasc celule de neuitat.
Ce sfânt vis va înconjoara, ramasi sau întorsi în casa copilariei de la tara.
Laudata mintea voastra fie, c-ati îngenuncheat adânca tacere,
Prin versul vostru care în veci nu va piere!
Acolo e templul cel înalt, din gradina din Coasta si din Pucioasa noastra.
Ce minunat suna versul, când cineva stie sa-l spuna,
Din crâmpeie geologice, istorice, cu decenii si secole în urma.
Cartea o socotesc-pentru mine, Cutia Pandorei cu minuni,
Fiindca numai Tu Dumnezeule, le sti si le poti face, iar satul meu sfânt-natal, te roaga cu cartea aceasta sa-l cununi!
Revarsata peste interiorul multor poeme, care vor da roade într-o vreme.
2)-Aceasta carte este un omagiu adus strabunilor din sat,
Cu care ma mândresc, prin toate ce-am aflat.
E sfânta glia, chiar daca nu se mai respecta scrisele sau nescrisele ,,legi”.
Tarâna din acel Peri, Alunisi, Zegaia, Baditesti, sau Borogi.
Cum am fost noi la parinti, cei sase copii, alti sapte la Nita Coricovac,
Patru la Istrate C.Zavada, trei la Vasile C.Zavada, doi la Gheorghe al lui Trica Popescu, sapte la Nicolae Schiopescu (Tichiris), alti sase la Grigorescu (badita).
Cât adevar s-a adunat în acea tarâna, cât de mult în ,,talgerul vietii” atârna.
Cartea voastra are un loc special în salonul de citire,
Pe un raft la vedere,,marea mea iubire”.
Aceasta carte oferita din sincera placere.
Cântareste mai mult decât am crezut, elogiez gestul facut.
De osemintele sfinte cine va mai întreaba?
Poate versurile mele (Nepotul lui Petrache Cucu), de vor aparea.
Elena Mihaela V. Ist. Zavada-Peri.
*-Înainte de a vorbi despre localitatea Peri, se cuvine, a ne opri ,,putin”asupra istoriei: orasului Drobeta Turnu Severin, oras de resedinta pentru judetul Mehedinti, a judetului în sine si a Tarii Românesti, deoarece din acestea se desprind multe date lamuritoare si despre localitatea Peri, care apartine Mehedintiului, implicit orasului Turnu Severin, orasul perienilor.
M e h ed i n t i.
*-Judet, aflat în partea de S-V a României, învecinându-se la N-V cu judetul Caras-Severin, în Est cu judetul Gorj, în S-E cu judetul Dolj si în S-V cu Dunarea care formeaza frontiera de stat cu Bulgaria si Iugoslavia. Detine un relief dispus în trei trepte, care cuprinde toate unitatile naturale specifice României: munti, podisuri, dealuri, depresiuni si câmpii, cu altitudinea de 1416m (1466m la vârful lui Stan si 50m la Balta Ascunsa lânga comuna Salcia la Dunare). Înaltimea medie a Podisului Mehedintului este de 600m.
Este unul dintre cele mai vechi judete ale tarii, cu o suprafata de 492.289 ha. si o densitate de 65,7 loc./Km.p.(2,1% din suprafata tarii), din care 270 pogoane cu semanaturi, 36.000 pog. cu vii si 300.000 pog. cu paduri, iar restul ocupate cu vatra satelor si oraselor, drumuri, râuri, ape, locuri necultivabile. Mehedinti este denumire relativ recenta a judetului constituit într-o parte a judetelor ,,De Balta”, ,,Motru” si ,,Jales”, cuprinzând asezari mentionate de regele ungur Sigismund (1.428 oct.28)) si Ioan de Hunedoara (1.444 sept.20), proprietati ale Mânastirilor de la Vodita si Tismana. Ca unitate teritorial-administrativa, termenul Mehedinsi, de origine turca, arata a fi ,,Bastina necredinciosilor,(atei, oameni fara credinta în Dumnezeu) cruzi si nemilosi”, atribuit acestui spatiu dupa ce în batalia cu turcii, care doreau a instaura domn pe Radu Praznaglava, potrivit unui cronicar sas, la 1423 febr.26, Dan-II-voievod, în fruntea unei armate din care faceau parte oameni ,,de la Mehedinti”, culca la pamânt 30.000-36.000 de turci si multi altii în timpul urmarilor agresorilor la sud de fluviu. Cât priveste calitatile militar-strategice ale lui Dan-II-Voevod au fost recunoscute atât de adversarii sai cât si de Sigismund cu care s-a întâlnit la Orsova (1425 aug.16).
*-Treapta montana este constituita din muntii Mehedinti si Almaj la nord, urmeaza Podisul Mehedinti (cu înaltimea medie de 600 m), Podisul Getic si Dealurile Motrului, iar în S-E judetului se întind Câmpia Olteniei si Lunca Dunarii. Muntii Mehedinti, tin de la Valea inferioara a Cernei si superioara a Motrului, pe o lungime de 50km si o latime de 5-10km Valea Cernei începe de la Toplet, trece în Mehedinti la vest de localitatile Podeni, Izverna si Obârsa Closani, separând regiunea muntoasa de podisul Mehedintiului. Înaltimi gasim între 1.105m (varful Domogled) si 1.466m (vârful lui Stan).
*-În zona din podisul înalt al Mehedintului, în lantul de poieni, cuprins între ,,Vârful lui Stan” si ,,Balta Cerbului”, se întinde ,,Universul Mioritei”. Tot în aceasta zona muntoasa, în ultimele decenii ale sec.XX, s-a realizat jonctiunea între drumul din lungul Cernei si drumul Baia de Arama-Obârsa Closani-Godeanu, asigurându-se în acest fel circulatia rutiera directa între Baile Herculane si Târgu Jiu.
Clima judetului este benefica, temperat continentala cu influente submediteraniene (temperatura anuala de 11,8 grade, fiind cea mai ridicata din tara), adica mai blânda decât în restul tarii, cu temperaturi în timpul iernii mai putin coborâte si precipitatii bogate, veri calduroase si însorite.
Pesteri:
-Pestera Ponicova, cea mai importanta pestera din Defileul Dunarii, având peste 1600m lungime. Este sapata de râul cu acelasi nume în Masivul Ciucarul Mare, pe care-l strabate în totalitate iesind apoi în Dunare. Prezinta trei galerii aflate la niveluri diferite, ornamentate cu stalactite si stalagmite, dintre care doar cea mai joasa e înca activa datorita apei care inunda deseori pestera. Aici temperatura este de 11 grade, iar vizitarea ei nu necesita echipament special.
-Pestera Topolnita este a doua ca marime din tara si face parte din Complexus carstic Epuran-Topolinita.
-Pestera Veterani, care a fost folosita de daci ca sanctuar al zeului Zamolxe, în prezent inundata, iar accesarea ei se face doar pe apa, cu barca.
-Alte pesteri: Pesetra Fluturilor, Bulba, Gaura cu Musca, Gaura Haiduceasca.
-Rezervatii si monumente:
-Locul fosilier Bahna, rezervatie paleontologica, înfiintata în anul 1955, aflata între localitatile Ilovita si Bahna. Are o mare valoare stiintifica, fiind considerata unul dintre cele mai vechi si interesante locuri fosiliere din tara. În calcarele de aici se afla o fauna fosila veche de aproximativ 16 milioane de ani.
-Testoasa lui Hermann. Parcul Natural Portile de Fier, este cel mai mare si cel mai bine pastrat areal în care traieste, printre multe alte specii pe cale de disparitie, testoasa lui Hermann. În Europa mai sunt doar alte trei areale unde vietuieste aceasta specie. În România, numarul testoaselor de uscat a scazut drastic în ultimii ani din cauza comertului cu aceste exemplare, destinate a fi animale de companie sau obiecte artizanale (exemplarele mature fiind ucise pentru carapacea lor din care se confectioneaza astfel de obiecte). Gresit se interpreteaza, ca testoasele ar fi animale domestice, de companie. Ele sunt animale salbatice, de aceea oricât de bine ar fi îngrijite, ele se afla totusi în captivitate si ar fi mult mai fericite în mediul lor natural.
-Alte rezervatii: Padurea de liliac de la Ponoare (în fiecare an, în prima parte a lunii mai, aici, are loc Sarbatoarea Liliacului); Cazanele Dunarii (reprezinta portiunea cea mai îngusta si, în acelasi timp, cea mai grandioasa a Defileului Dunarii; Cazanele Mici – 5km si Cazanele Mari- 4km.); Izbucul Iverna, Podul natural de la Ponoare (forma carstica unica în România), Tufarisurile mediteranieene de la Izverna, Locul fosilier Piterele Rosii, Rezervatia botanica Gura-Vaii-Varciorova; Padurea Crihala, Padurea Stârmina; Cheile Cosustei; Cornetul Babelor si Cerboanei.
-Cetatea Severinului, monument de arhitectura si vestigiu istoric, ridicata de cavalerii catolici ai ordinului ioanit, cavaleri colonizati aici în jurul anului 1247. Cetatea a avut un rol important de supraveghere si aparare a Dunarii. În interiorul fortificatiei s-au descoperit urmele unei biserici catolice, probabil resedinta a Episcopiei Severinului. Cetatea a fost distrusa de turci în 1524, din ea ramânând în picioare doar un turn, numit ulterior Turnul lui Sever.
-Alte monumente de arhitectura: Podul lui Traian, Drobeta-Turnu Severin (construit dupa planurile lui Apolodor din Damasc, una dintre cele mai complexe constructii ale antichitatii daco-romane, deoarece nici astazi nu i se cunosc în întregime formulele tehnice; Ruinele Cetatii Ada-Kaleh (azi sunt refacute partial pe Ostrovul Simian, care au fost stramutate în momentul în care apele lacului de acumulare de la Portile de Fier au inundat fosta insula Ada-Kaleh); Ruinele cetatii romane Dierna, Orsova; Ruinele castrului roman Drobeta; Baile Romane, Drobeta-Turnu Severin; Cetatea Gradetului; Catelul de apa, Drobeta-Turnu Severin (Bazinul de apa din centrul vechi al Severinului); Casa Costescu, Drobeta-Turnu Severin; Turnul lui Iustinian, Drobeta-Turnu Severin.
-Muzee si case memoriale: Muzeul Parohial Eselnita; Muzeul Memorial ,,Tudor Vladimirescu” dew la Cerneti; Muzeul de arta, Drobeta-Turnu Severin: Muzeul ,,Portile de Fier”, Drobeta-Turnu Severin.
-Biserici si manastiri:
-Biserica Catolica, Orsova, ridicata între 1972-1974, fiind unica în Europa prin faptul ca, din orice unghi ar fi privita, biserica are forma de cruce. Interiorul este asemenea unui cort, cu picturi în tonuri solare, luminoase, fapt care i-a atras numele de Biserica Vesela. Lacasul este puntea de legatura între minoritatile din Orsova, iar serviciul religios se efectueaza în patru limbi (româna ceha, germana, maghiara).
-Manastirea Mraconia, comuna Dubova, manastire noua înaltata între 1993-1999 în amintirea manastirii vechi care veghea de secole intrarea în Cazanele Mici ale Dunarii si care a fost demolata odata cu construirea, în 1967, a hidrocentralei de la Portile de Fier (de aceea asezamântul este cunoscut si sub numele de ,,Manastirea de sub ape”).
-Alte biserici si manastiri: Manastirea Gura Motrului, comuna Butoiesti; Manastirea Topolnita; Mânastirea ,,Sfânta Ana”, Orsova; Biserica Domneasca ,,Sfânta Treime”, Cerneti; Manastirea Vodita, comuna Vârciorova (unul dintre cele mai vechi monumente de arta feudala româneasca); Manastirea Strehaia.
Date cronologice:
*-În 12.000 î.Cr, -perioada Paleoliticului Superior-unde au ramas urme si care au fost descoperite si în zona Dubova din Cazanele Dunarii, în Pestera lui Climente.
*-În 10.675 î.Cr. (epipaleolitic) în perimetrul Schela Cladovei au existat locuiri, dupa cum vorbesc urmele descoperite, care au impus atribuirea propriei culturii-caracteristica romanellianului clisurean-, cultura Schela Cladovei-Lipenski Vir (c.8.000-5.500 î.Cr.), un autentic centru iradiant de civilizatie pe toate meridianele Terrei.
*-În c.10.000 î.Cr. (epipaleolitic)-este dovedit prin materialele arhiologice gasite-ca a fost locuita Insula banului, situata în mijlocul Dunarii, vis-a-vis de Gura Vaii, lunga de 1,3km cu latura mica de la vest de cca 175m si o suprafata care nu depasea sase pogoane de pamânt arabil, dar extrem de fertil. Boschetele de chiparosi, terebint si dafin adaposteau armate întregi de pasari, iar vermutul (specie de absint), maciesul si pepenii cresteau spontan. Totul a avut o continuitate pâna la începutul sec.XIX, -insula fiind permanent locuita- pâna în 1834 când cele 40 familii au fost obligate sa o paraseaca, urmare a aplicarii Regulamentului Organic. Urmele gasite vorbesc de timpurile preistorice primitive, de zona Portilor de Fier, care era locuita de HIPERBOREI, care adorau Soarele si Luna. S-au gasit urme de fortificatii din timpuri preistorice, consolidate de Alexandru cel Mare (sec.IV-î.Cr), reconstruite de romani (sec.II.d.Cr), peste care au fost identificate vestigiile unei refaceri contemporane cu cele de la Hinova, Putinei, Ada-Kale, atribuite lui Constantin cel Mare (306-337 î.Cr).
*-În 7.000 î.Cr, din epipaleolitic, comunitatile omenesti de pe malul Dunarii încep a practica agricultura, facându-i mai stabili, începând sedentarismul. Se continua în neolitic, epoca bronzului si a fierului când societatea geto-dacica de la Drobeta este destul de evoluata economic si social, având relatii de schimb cu negustorii greci, care veneau cu corabiile pâna la ,,Portile de Fier”. Asa au ajuns amforele care dateaza din anii 220-180 î.Cr.în bordeiele dacilor din cartierul Schela Cladovei din perimetrul Turnu Severin.
*-Între 6.367-5.726 î.Ch, datele protoistorice, vorbesc de Lemurieni, fiinte cu statura gigantica-3,5-5m-maxilarul inferior alungit, trei ochi (cel de al treilea la om se afla sub forma glandei pineale), ochi mici si patrunzatori cu care puteau vede în lateral, înapoi si în fata. Labele picioarelor erau enorme cu calcâie alungite, care le permiteau a merge înainte si înapoi. Acest gigantism a fost descoperit si la noi la Bârda-Mehedinti, precum si în alte locuri din tara si de pe Terra
*-Între 5.509-1.900 î.Cr, istoria straveche vorbeste de populatia neolitica, ca fiind metisa (împreunarea a doua specii diferite) dintre localnici si cei din cea de a 3-a ,,împaratie coborâta din ceruri”, din Planeta Marte (Marele pastor care tine în viata) si au aterizat si la noi în zona Plaiului Closani, care se identifica cu cei din generatia celor ,,50 de zei”, a caror triada suprema era constituita din ANU-,,Tatal zeilor” cu resedinta în masivul Godeanu-Mehedinti. Acestea au pastrat traditii, care au stabilit ca ,,Era bizantina” a stabilit ,,Facerea lumii în anul 5.509 î.Cr. perioada în care ,,catre 5.000 î.Cr”au fost identificate cele mai vechi populatii, facere care -în era evreiasca- a avut loc în anul 3.761 î.Cr.
*-Între 5.500-4.500 î.Cr., se continua si dezvolta elementele culturii Schela Cladovei-epoca Lepennski Vir, a cunsocut câteva etape evolutive, care prezinta femei cu tors (partea superioara a trupului omenesc pâna apropape de genunchi; trunchi) plat, bazin proeminent, cap tronconic.
*-În 4.000 î.Cr-dupa cum se arata tot în istoria straveche si dupa cum vorbesc mai multe surse, s-a produs ,,Potopul Universal”. Pentru aceasta, s-a declansat razboiul care a avut în frunte pe zeul Astaris-,,Domnul furtunii” înzestrat cu care de lupta, care a dat drumul la ,,tunete si bubuit de traznet”, provocând o eruptie vulcanica care a nimicit ,,Omul din piatra de diorit”, identificat la noi cu Vârful Retezat. Omul neolitic din acest spatiu se ocupa cu: agricultura, cresterea animalelor, pescuit, vânat si nu în ultimul rând prelucrarea metalelor: aur (hursas), arama (urudu, cupru), bronz (zabar) iar mai târziu, fierul (parzilu).
*-În 3.100 î.Cr.-aprox, în perimetrul localitatii Gura Vaii (Gura Babii din apropierea oronimului Babele; Gura Judovstitii; Gura Vaii dupa prabusirea Muntilor Riphaei la 1230 î.Cr; Gura taieturii; iar Gura Jidostitei între 1823-1833, revenindu-se la forma initiala de Gura Vaii în 1834), la 1km est (aval)de vatra satului, se afla uriasul ,,Chip uman privind spre soare”, sapat în gresia de pe malul stâng al Dunarii-identificat ca un ,,Sfinx”, cunoscut în rândul localnicilor, ca fiind Piatra Ogranicului. Redescoperit de catre cercetatorul Constantin Dicu (05.01.1986), acest ,,Sfinx” constituie importanta restituire pentru preistoria tarii noastre, care este un simulacru al principiilor religioase mitice din timpurile cele mai vechi, cum erau si cei de pe valea Cernei, Muntii Retezat, Muntii Bucegi.
*-Între 3.000-2.800 î.Cr.(cultura Turdas-Vinca), se vorbeste despre vechile asezari omenesti, de la Ostrovul Simianului, Hinova, Ostrovul Banului, dupa resturile de ceramica (modelate în lut) si uneltele descoperite.
*-Între 2.800-1.900 î.Cr.(cultura Sacuta), lasa urme ale unei epoci când oamenii îsi faceau locuinte din paianta, încep a cunoaste metalul (arama), lucrau la ceramica.
*-În 2.500 î.Cr, calatoriile în spatiul cosmic erau o realitate, cum arata cercetatorul Christian Vanderbildt, de la Universitatea din Georgia. Spre sfârsitul acelei perioade, martienii s-au retras (întors) pe planeta lor Marte, unde sonda spatiala Wiking (25 iul.1976) si Pathfinde împreuna cu vechiul robot ,,Sejourner” (4.iul.1997), au realizat fotografii, a caror studiere dezvaluie uluitoare similitudini cu reperele existente în zona Portilor de Fier-1, la noi din Mehedinti.
*-Între 1900-1700 î.Cr.(Cultura Cotofeni), care arata ca populatia se ocupa cu pastoritul.
*-Între 1.700-1.500 î.Cr. (epoca bronzului), meleagurile mehedintiene au cunoscut ,,purtatorii ai câmpurilor de urne funerare”, gasite la Drobeta si Ostrovul Simianului
*-Între 1.600-1.200 î.Cr, istoria veche, vorbeste de o maxima înflorire a culturii materiale din Mehedinti, de la Gârla Mare-,,Cârna” numita si ,,Cultura câmpurilor de urme”, importanta realizare a Brygienilor (Brigieni, oameni bruneti) în locul de aici, localitatea lor de bastina. Descoperirea tezaurelor si atelierelor de prelucrat obiecte din aur fin apartinînd unor comunitati tribale de la Tiganasi si Hinova-Mehedinti, împreuna cu armele specifice din bronz raspândite pe o arie întinsa, atesta o buna si de exceptie înclinatie a oamenilor de atunci spre un gust frumos si rafinat.
*-Între 1.500-450 si 450-100 î.Cr.(cele doua perioade ale fierului), viata a avut noi valente în zona orasului Turnu Severin, fiind descoperite locuinte specifice, materiale de origine celtica, (sabii lungi sau îndoite ritual), precum si influente romane.
*-În 1224,-posibil nov.17. î.Cr, este consemnat de catre egipteni, si potrivit traditiei românesti, taierea lui Osiris, a avut loc la nord de Istru, acolo unde sunt topicile ,,Mormintele Jidovilor” pe terenul dintre Balotesti-Schinteiesti, de lânga râul Topolnita-Mehedinti. În acesta lupta, puternica ostire egipteana, a fost practic nimicita, iar faraonul a fost prins si taiat în bucati, numai capetenia, eroul Hercule, a fost prins si tinut în captivitate-timp de trei ani, în pestera ,,Mormintele Uriesilor sau Jidovilor. Din Balotesti-Schinteiesti, sunt remarcate prin bolovani sau lespezi enorme împlantate în pamânt ca semne funerare. În aceeasi zona, la Polovragi la cca.75km de Baia de Arama, mai sus de Oborul Jidovilor, sau descoperit un sir de pietre rotunde croite anume, cu lungimi de peste 1m, dintr-o roca care nu se afla în zona respectiva. Sapaturile au scos la iveala resturi de oase amestecate cu cioburi din lut aflate pe un strat gros de cenusa si carbuni, care confirmau ca acolo se afla un monument funerar (dolmen). La baza prapastiei au fost gasite resturile unui schelet, mortul fiind îngropat perpendicular (stând jos pe pamânt cu barbia rezemata pe genunchi), pe când mâinile, probabil au fost legate în jurul capului. Acest tip de înmormânatre este caracteristic culturii Cris (c.5.500 î.Cr), întâlnit si în asezarile de la Schela Cladovei
*-În 710-600 î.Cr. a aparut un popor migrator, numit celti, oamenii cei mai înalti, de tip brahicefal, bruneti (omul de la Schela Cladovei), care vorbeau o limba ,,indo-europeana” cu traditii, îmbracaminte si mod de viata în general, care dupa cum arata scrierile lui Caesar (100-44 î.Cr.) si Polibiu (200-120 î.Cr.), sunt identice cu ale locuitorilor din zona Dunari de Jos.
*-În anul 60 d.Cr. s-a nascut la Damasc-oras cu statut de colonie în provincia romana Siria, Apollodor, cea mai de seama personalitate stiintifica a Imperiului Roman condus de Traian. Apollodor, cel mai mare arhitect al Imperiului Roman, a construit grandiosul pod de peste Dunare de la Drobeta Turnu Severin, cu o lungime de 1134,90m, lucrare de admirat, cu mijloacele si posibilitatile de atunci, care s-ar fi pastrat peste veacuri, daca nu ar fi fost distrusa deliberat, pentru a împiedica incursiunuile dacilor.
Apollodor, crescut si educat în cultura greaca îmbinata cu elementele culturii orientale, a ramas puternic influentat de cunostiintele acumulate în anii tineretii, pe care le-a aplicat în arhitectura Romei, creând un stil nou, inconfundabil cu arta romana. Dupa urcarea pe tron a lui Traian, Apollodor a primit gradul de general si numit comandantul trupelor de geniu, calitate în care a fost din plin folosit în cele doua razboaie (101-102 si 105-106) purtate de romani împotriva dacilor. Pregatirea si desfasurarea acestor razboaie au marcat pentru Apollodor o perioada de creatie fara precedent, numele sau fiind legat, de acum de Dacia si de operele pe care le-a creat. Dupa moartea lui Traian, Hadrian, îngrijorat de rascoalele dacilor ,,ca nu cumva barbarii, dupa ce vor fi doborât posturile de paza, sa gaseasca trecere lesnicioasa pe pod pentru a invada Moesia”, a darâmat structura podului. Imaginea acestui pod a supravietuit peste timp, iar structura de baza avea sa înfrunte veacurile, ajungând, fragmentar desigur, pâna în zilele noastre. Dupa cel de-al doilea razboi daco-roman, Apollodor a înaltat grandioase constructii în centru Romei. Împreuna cu Traian, de care îl lega o strânsa prietenie, a gândit si proiectat Forul si Columna, Termele, Odeonul si Gimnaziul, lui Apollodor revenindu-i onoarea de a transpune în viata toate aceste opere, sarcina de care s-a achitat cum numai el putea sa o faca. Urmând pe tron în anul 98 d.Cr, Traian l-a numit pe Hadrian, nepotul sau de var, nascut în anul 76 d.Cr.(casatorit cu Vibia-Sabina, nepoata sa de sora), comandant de legiune. Hadrian ramas orfan de la 10 ani, l-a avut tutore pe Traian. Apollodor, mai în vârsta cu 16 ani ca Hadrian, l-a cunoscut bine, amândoi facând parte din statul major al lui Traian. Dupa urcarea pe tron în 117, Hadrian l-a tinut departe pe Apollodor, de marile proiecte de constructii. Apollodor a fost exilat de catre Hadrian, care a urmarit eliminarea fizica a lui pentru a salva orgoliul de care era stapânit. Ucis pentru ca si-a iubit meseria si pentru cinstea sa mai puternica decât teama de represalii, Apollodor avea sa traiasca, prin operele sale, dincolo de momentul în care porunca adversarului sau îi curma viata, demonstrând ca geniul uman dainuie mai presus de imperii si cuceriri. (România Mare începând cu nr./ 25.03.2005).
*-Între 101-102 (d-Cr.), când are loc primul razboi daco-roman, iscusitul strateg Marcus Ulpius Traianus si-a dat seama ca vitejii osteni ai lui Decebal nu pot fi înfrânti cât timp el nu va detine un cap de pod la nord de marele fluviu, iar cel mai nimerit ,,vad” pentru aceasta cutezatoare intreprindere i s-a aratat a fi la Drobeta.
*-Între 103-105 d.Cr, la ordinele împaratului Traian, arhitectul Apollodor din Damasc, s-a construit podul de piatra, peste Dunare la Drobeta, lucrare care poate figura la loc de frunte pe o lista a minunilor lumii. Dio Cassius a descris cu lux de amanunte acest pod: alcatuit din 20 piloni (pile, picioare) în apa Dunarii si doua pe uscat, înaltime 150 picioare, latime 60 de picioare (14,55m), distanta între pilonii podului de 70 picioare, lungimea totala a podului de 3.570 picioare (1.134,90m), iar partea carosabila, a fost construita din lemn de stejar. S-a construit si un castru pentru paza podului. Cercetatorii au concluzionat ca masivele picioare ale podului au fost construite pe uscat-si nu direct în apa, dar modul în care au fost împlantanti pilonii în albia fluviului ramâne înca nelamurit. Plinius cel Tânar, a emis ipoteza ca apele Dunarii au fost abatute din albia lor obisnuita, ipoteza continuata de studiul terenului, care pastreaza în aceasta zona, urmele unei alte albii ale Dunarii. Cu toate sa sunt cunoscute procedeele si tehnica folosite de romani pentru constructia podului, ramâne totusi o enigma cum a fost posibil ca într-un timp atât de scurt sa fie construit un asemenea gigant, ale carui ruine mai dainuie si astazi. Sa fie posibil ca ingeniozitatea (secretul construirii podului) sa fi disparut cu apusul tehnicii antice? Piatra necesara la zidit a fost scoasa din carierele, de la Schela Cladovei, Gura Vaii si Bahna, localitati vecine Drobetei, precum si calcar alb cu nuante rosietice si aspect de Travertin, din care se putea fabrica var bun, fiind usor de cioplit si lustruit, luat de la Gura Vaii, Vârciorova si Breznita. Deci în 105, opera de capetenie a lui Apollodor era gata. Pe malul nordic al fluviului, în directa legatura cu podul, s-a ridicat Castrul Drobeta în jurul caruia s-a înfiripat orasul, ridicat dupa putina vreme la rang de municiupium.
*-Darâmarea podului, cade în vina lui Hadrian, care a dat ordin sa se scoata partea de deasupra de teama sa nu navaleasca barbarii în Moesia, dar scoaterea acestei parti, poate ca a fost distrusa de foc (s-au gasit urme în acest sens), sau fie de aluviuni si împotmoliri ale Dunarii.
-În 121 d.Cr, la Nord de castru, a luat nastere orasul civil Drobeta, când Împaratul Hadrian (117-138 d.Cr) si-a început domnia si care îi acorda dreptul de municipium, cel mai însemnat centru urban al Olteniei romane, dupa Romula Marva. Orasul se afla la 353km departare de Bucuresti si de 210km de Timisoara. În aceeasi perioada, în localitatea Zegaia (15km departare de Severin), s-a descoperit un monument funerar, care relateaza ca fiica lui Ulcudius (Ulcurius) Bedari (Bredari) et Sutta Epicadi, ambii daci, a fost ucisa de tâlhari, de alti Geto-Daci, care erau tot primitivi, ramasi dupa construirea podului de peste Dunare. Acesta nu poate fi considerat drept un atac în scopul jafului, fata, fiind probabil, ucisa în timpul luptei al carui obiectiv a fost tatal sau, reprezentantul autoritatilor ocupante din acea localitate.
*-În 150 d.Cr, romanii au înlocuit cariera de la Bahna cu cele de la Vârciorova, Gura-Vaii si Breznita, unde au gasit calcar alb cu nuante rosiatice si aspect de travertin din care se obtinea un var de o mai buna calitate care se folosea la confectionarea monumenntelor epigrafice de la Drobeta si împrejurimi.
*-În 193-211, i se acorda rangul de colonia, de catre împaratul Septimius Severus, datorita prosperitatii economice si dezvoltarii orasului.
*-În 213 (d.Cr.) imperiul roman era condus de dinastia Severilor, totusi Septimius Severus , întemeietorul ei, murise în 211. De aici nu se poate face legatura cu numele de Severin, dat fiind faptul ca primele pietre ale Cetatii Severinului, s-au pus cu mai bine de un mileniu mai târziu decât data avansata în citatul cu pricina. În zilele noastre (notat 1978) mai persista ideea originii romane a Cetatii Severinului.
*-În 1.212-1.230-1.524, Banatul Severinului (denumire când se afla sub ocupatie ungureasca), includea numai fâsia îngusta de teren aflata între dealurile si cursul fluviului Dunarea dintre râul Cerna, la Orsova si pâna la Bistrita-Mehedinti, putin în aval de Turnu Severin, fâsie care apartinea de fapt Tarii Severinului (numita în perioada când era stapânita de conducatori români).
*-În 1233-evul mediu, meleagurile Severinului au parte de întâiul conducator, Sever, al carui nume-se pare, ca sta la originea numelui orasului Severin. Unii filologi vorbesc ca numele de Severin este nume romanesc, având un înaintas, un ,,mos”pe nume Severin, asa cum mai mult de jumatate din locuitorii Rasinarilor s-au numit si se mai numesc Severin. Profesorul Petre Severin, rasinean el însusi, care a onorat urbea noastra si cultura românesca, aduce dovada acestei mosteniri onomastice general-românesti.
*-În 1233, este amintit în documente primul ban al Severinului, Luca.
*-În 1241-1242, se abate asupra Severinului (ca asupra întregii Europe), una dintre cele mai cumplite urgii, marea invazie a tatarilor.
*-În 1247.iun.02, cavalerii ioaniti primesc de la regele Bela IV, prin Diloma ioanitilor, stapânirea peste tarile Amlasului, Fagarasului, Severinului si peste cnezatele lui Ioan si Farcas, dar principala posesiune era ,,întrega tara a Severinului împreuna cu muntii ce tin de ea si cu toate celelalte ce atârna de ea”. Aici cavalerii ioaniti, au ridicat Cetatea Severinului.
*-În 1247, se dovedeste ca dezvoltarea societatii feudale românesti între Carpati si Dunare, mentionându-se si ,,Tara Severinului”. Aici a fost asezata cea mai fortificata zona, fiind un punct strategic timp de aproape trei secole.
*-În 1254, prima mentiune scrisa despre Cetatea Severinului. Cu toate ca nu exista înca dovezi arheologice, se pare ca fortareata de la Severin este opera ioanitilor, dar care sase ani mai târziu cetatea este pustiita si partial distrusa de catre bulgari. Vestigiile Cetatii Severinului se afla în vecinatatea gradinii publice de astazi (notat 1978), nu departe de malul Dunarii. Cetatea de azi, este rezultatul unor etape de constructii, cea initiala, dar cea mai importanta este etapa din timpul lui Pippo Spano. În interiorul cetatii se mai vad urmele unei fântâni, ale unor ateliere pentru armament si a unui cuptor de pâine.
*-În 1330, prin batalia de la Posada, se câstiga Independenta Tarii Românesti, la fel si trecerea Cetatii Severinului în posesia adevaratilor ei stapâni, care va ramâne asa timp de aproape un secol. Ban al Severinului este întâlnit Vlaicu-Vladislav, ctitorul mânastirii Vodita.
*-În 1364, a fost zidita la Vârciorova-Mehedinti, cea mai veche mânastire din Tara Românesca, pe cheltuiala domnitorului Vladislav Vlaicu Voda. Ridicarea ei s-a facut în numele lui Antonie, la staruintele calugarului Nicodim (care a fost multa vreme în muntele Atos, unde a primit cea mai aspra educatie religioasa), sub numele de Vodita, fiind primul lacas, care atesta aparitia vietii monahale în România, în sec.XIV. În alte notari se arata ca Mânastirea Vodita a fost ridicata între 1370-1372.
*-În 1366, Vlaicu-Vladislav, daruieste mânastirii Vodita ,,Dunarea de la cataracte pâna la Orsova, cu vâltoarea de la mijloc si cu venitul domnesc din opt viesii”.
*-În 1.370, se zideste mânastirea Vodita.
*-În 1377.oct.30, Vladislav Vlaicu Voievod, ctitorul Mânastirii Vodita de la Vârciorova, a murit în luptele pentru apararea cetatii Severinului.
*-În 1.400 (perioada de dupa sec.XIII), se dezvolta la sud de Carpati, unitati politico-administrative, cunoscute sub numele de ,,judete” (judecii), care cu toate ca au suferit dealungul timpului modificari teritorial si functional, exista si astazi, denumire de judet, provenind de la Jude (bazat pe latinescul judex), persoana care conduce un oras sau târg (cu împrejmuirile respective), având dreptul de judecata (judeca diferite pricini dintre locuitori, pronunta pedepse, întarea tranzactii etc), si reprezenta orasul sau târgul în fata domnitorului. O astfel de unitate teritoriala (judet) a fost si Mehedintiul. În aceeasi perioada-când Mehedintiul era deja judet, Transilvania era împartita în comitate, iar Moldova în tinuturi.
*-În 1406, din initiativa lui Pippo Spano, are loc la Severin, întâlnirea dintre Mircea cel Batrân si Sigismund de Luxemburg, când se încheie între ei tratatul prin care înteleptul domn al Tarii Românesti este numit cu întreaga lui titulatura, inclusiv de ban al Severinului, recunoscut fiindu-i-se priceperea în lupta a voiovodului muntean, de-a lungul domniei de 32 de ani-mai cu seama la Rovine. Cetatea Severinului se afla pe mâini bune.
*-În 1419, atac turcesc respins de trupele lui Mihail-I, fiul lui Mircea cel Batrân.
*-În 1419, Sigismund de Luxemburg ocupa Severinul si numeste comandant de paza a Cetatii Severinului pe Pippo Spano (comitele Timisoarei, cu numele Filippo dei Scolari de Ozora, italian de origine, venind din Tizzano, de lânga Florenta), care reuseste sa apere cetatea în fata urgiei otomane, caruia îi revine si sarcina în 1425, sa refaca castrul regal al Severinului, aducând transformari radicale cetatii, existând parerea ca Severinul a fost construit pentru a doua oara.
*-În 1423 febr.26, Dan-II, domn al Tarii Românesti dupa Mihail (1418-1420), a repurtat o victorie, ,,culcând la pamânt 30.000 turci”.
*-În 1429, la sfârsit, un grup de cavaleri în frunte cu Nicolaus (Klaus) de Radewitz au fost asezati în Banatul de Severin, care a intrat în conflict cu românii banateni.
*-În 1430, Ban al Severinului este magistratul ordinului teuton, Nicolae de Radevitz.
*-În 1438, în fruntea cetatii Severinului se afla Inacu de Hunedoara (ban de Severin), împreuna cu fratele sau Ioan, Iancu aflându-se la primul sau rang de demnitar.
*-În 1441, Iancu de Humnedoara este ales voievod al Tansilvaniei, Severinul fiind nevoit a-si lua ramas bun de la una dntre cele mai stralucite personalitati ale vremii, unul dintre bravii aparatori al independentei cetatii.
*-În 1.483 ian.27, Mehedintiul, este atestat documentar ca judet-pentru prima data, prin hrisovul lui Vlad Calugarul. Tot prin acest hrisov, întareste boierilor mehedintieni, rolul si locul ocupat în istoria Tarii Românesti a acestui judet, despre care, cronicarul Costin Miron (1633-1691) afirma: ,,Traditia si rolul important jucat în cadrul Olteniei de banii de Mehedinti, a facut ca uneori, izvoare, considearu întreaga Oltenie sa fie numita ca tara Mehedintului”. Posibil ca s-a avut în vedere ca primii Bani-domnitori ai Tarii Românesti au fost în judetul Mehedinti, ca Marea Banie a Olteniei a fost fondata de Neagoe de la Strehaia, iar urmasii lor ,,Craiovistii”, au dominat cu autoritate nu numai Oltenia, ei fiind cei-care de fapt, hotarau numirea, mentinerea sau înlocuirea domnului tarii, culminând cu numirea lui Neagoe Basarab si alti domnitori din acelasi neam.
*-În 1.500, Strehaia avea ca bani, boierii Craiovesti, care au ridicat biserica, Mânastirii Strehaia.
*-Între 1523-1525, a fost domnitor Radu Badica, fiu al Mehedintului.
*-În 1524.aug.17, baronul del Burgio, mentiona în scris: ,,Daca se pierde Severinul, Transilvania este pierduta si apoi prin Ungaria poti trece fara nici o grija. Cuvinte profetice, pentru ca în acel an Severinul a fost cucerit de turci si peste numai doi ani, batalia de la Mohacs, va pecetlui, pentru amar de vreme, soarta Ungariei.
*-În 1524, Istoria Cetatii Severinului se încheie când pasa Balibeg o distruge (Severinul partial si Orsova în întregime), dupa care le-a parasit.
*-În 1524, ostile sultanului Soliman Magnificul, ataca si distrug Cetatea Severinului, punând capat pentru totdeauna înfiltrarii ungare la est de râul Bahna si implicit la disparitia Banatului Severinului, creat de unguri în spatiul citat.
*-În 1.525, Severinul este cucerit de Soliman Magnificul si ramâne sub dominatie otomana aproape trei secole.
*-În 1545-1559, s-a ridicat domnitor Mircea Dimitrie Ciobanu, Mehedintiean din Podeni
*-În 1580, Severinul devine raia (cetate de pe teritoriul tarilor românesti, ocupata si administrata direct de autoritatile militare turcesti) turceasca.
*-În 1587, un calator strain-anonim, arata ca principele Tarii Românesti, poate ridica din tara un milion de taleri si 40 mii ostasi între care se afla si oameni de la munte foarte viteji, numiti Medinzi (Mehedinti).
*-Singurul izvor din timpul stapânirii romane în Dacia, Tabula Peutingeriana, arata ca pe teritoriul judetului Mehedinti s-au identificat numai doua localitati: Drobeta (azi Drobeta Turnu Severin, resedinta judetului Mehedinti) si Ad-Mutrium (Butoiestiul de astazi). În afara acestora au mai fost descoperite si altele, fara însa a se cunoaste numele lor antice.
*-În 1.600, Domnul Unirii pamânturilor românesti, Mihai Voda Viteazul, si-a legat puternic planurile actiunii militare si politice în Oltenia (supranumita la acea vreme, ,,Tara Mehedintului”), deoarece judetul Mehedinti, se întindea pâna la Predesti lânga Craiova, pâna dincolo de Calafat, la Dunare si pâna dincolo de Rogojel si Ciuperceni înspre Gorj. Mihai Viteazul, a fost banisor al Judetului Mehedinti, cu resedinta în acea vreme la Strehaia (el fiind Mehedintean, nascut în Strehaia).
*-În 1645 a fost ctitorita Mânastirea Strehaia de catre Matei Basarab, cam la mijlocul mosiei, lânga satul Strehaia pe malul Motrului si Husnitei, care în anumite perioade a avut si rol de resedinta domneasca. În perioada 1690-1693, biserica si zidurile de incinta au fost refacute de C. Brâncoveanu.
*-În 1667, mosia Severinului a fost lasata ca ocina lui Avram si Dumitru din Cerneti, fiii banului Radu Buzescu, urmasii Buzestilor stapânind în devalmasie acest pamânt pâna la 11.01.1811, când în baza unui act juridic s-a produs iesirea din indiviziune a mostenitorilor.
*-În 1667, într-un hrisov al lui Radu Leon, este mentionat numele Crihala, nume dat unei paduri din partea de Nord a Severinului, loc de petreceri si serbari ,,câmpenesti”, alcatuita din Crihala mare si Crihala mica, care în prezent (anul 2.004), a devenit cel mai mare cartier de locuinte (de blocuri), al orasului Drobeta Turnu Severin.
*-În 1677, pe parcursul întregii veri, C. Brâncoveanu a petrecut-o la Cerneti, timp în care a fost asaltat de jalbe si chitante, prin care a aflat ca ruda sa, clucerul (al 6-lea scaun în divan) Constantin Stirbei, a savârsit grave nereguli în administratie, la strângerea darilor în Mehedinti, dari pe care si le însusise în mare parte, aceasta dupa ce a mai pradat Judetul Dâmbovitii si Teleormanul. Fiind iertat de mai multe ori, în final este înlaturat din preajma-i, dar a ajuns chiar sa unelteasca împotriva domnitorului la Poarta Otomana.
*-În 1700 (spre sfârsit de sec.), Drobeta se situa în rasaritul Severinului de azi, între strazile Smârdan si Calarasi, iar la Nord era B-dul T.Vladimirescu, sustin istoricii bazati pe desene din aceasta perioada.
*-În 1719 apare stema districtului Mehedinti cu însemn heraldic, care arata stravechea preocupare de cresterea albinelor (însemnul harniciei), ca semn de recunoastere a bunilor gospodari de pe aceste meleaguri. Tot din acest an (ocupatie austriaca), a fost desfiintata institutia Marii Capitanii de Margine de la Cerneti, în fruntea judetului fiind instalat vornicul Matei Glogoveanu, ajutat de 4 ispravnici de plasi si 12 vatasei sau vatafi de plasa, pe când la sate era ajutat de pârcalabi si jurati.
*-În 1723, Mehedintiul numara aproximativ 2.804 familii.
*-În 1727, locuitorii Mehedintiului erau împartiti în: megiesi (mosneni), birnici (clacasi, rumâni) si marginasi (stabiliti la margini si se ocupau cu paza sa nu treaca pribegii si raufacatorii.). Mai erau categoriile: marginasii de la munte (gornicii sau plaiesii); bajenarii (români goniti die birurile insuportabile care îi obligau sa treaca Dunarea); neputinciosii si vaduvele care erau scutiti de plata birului; dunarintii (marginasii din zona Dunarii care faceau paza acesteia). Categorie aparte o constituia muncitorii (ciocanari, carbunari, drobari, colari, calangii) care lucrau în mare parte în minerit, zona Baia de Arama, în numar de 285 familii, organizati, care aveau vataf (conducator). Numele de vataf îl gasim si la cei ce în vechea organizare pastorala si cel de la calusari, care vorbeste de vechimea jocului respectiv.
*-În 1778, generalul Bauer, arata ca Mehedintiul a avut un teritoriu vast, cu întindere pâna la Jiu, cu localitati care în prezent fac parte din judetul Gorj (cunoscut în vechime sub numele de Jales) sau din Dolj (Calafat, Cetatea, Motatei, Filiasi etc).
*-DROBETA, ramâne pastrator de cheie pentru Europa si Balcani, ea reprezentând intrarea neamului românesc, prin împaratul Traian care a adus cultura romana apoi tot prin Drobeta (intrarea pe la Turnu Severin), a regelui Carol-1 si odata cu el a lumii occidentale, nascând România moderna.
*-În 1780.mart.17 (prima atestare), apoi cele din 1797 sept.8 si 1816 nov.6 (ultima atestare), se arata ca judetul Mehedinti, continuând traditia, se înscrie printre primele judete din Tara Românesca unde s-au înfiintat scoli în care se predau lectii în limba româna.
*-În 1804, s-a înfiintat cea mai veche scoala din Mehedinti cu predare în limba greaca moderna, limba uzuala folosita la curte si în marile case boieresti.
*-În 1815, judetul Mehedinti cu cele 293 sate repartizate în 11 plasi si un plai, era cel mai mare judet al Tarii Românesti, situatie mentinuta pâna în 1844 când, în urma reformei teritorial-administrative aplicata în acel an, teritoriul judetului a fost amputat în favoarea judetelor Gorj si în mod deosebit, Dolj.
*-În 1819, în Mehedinti erau 142 sate cu 17.090 familii, asezate pe mosii apartinând unor stapâni laici, 57 sate cu 4233 familii pe mosii mânastiresti, 70 sate cu 3194 familii pe mosii megiesesti si 25 sate cu 1.366 familii pe mosii copartase (persoane considerate în raport cu altele cu care participa la o afacere sau împarteala), megiesesti, boieresti sau mânastiresti.
*-În 1821.ian.15, marele spatar Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica si Barbu Vacarescu, îl numesc pe Teodor (Tudor Vladimirescu) ca pe singurul îndreptatit a ,,ridica norodul la arme”. La numai 15 zile (ian.30), Simion Mehedinteanul, cumnatul lui Teodor, înfrânge la Tâmna-Mehedinti, o ceata de 150 de oameni ai Spatariei condusi de visternicul C.Crainiceanu, dupa care se îndreapta spre Strehaia unde se întâlnesc cu cei care veneau de la Pades. Tudor Vladimirescu-Tudorin, vataf de Closani-prin cuvântul de la Pades, face chemarea: ,,cu raul sa pierdem pe cei rai”. Ajuns la Craiova, Teodor este declarat conducator al Olteniei si în acesta calitate, înlocuieste ispravnicii de judete si vatafii de plai. La 23 febr, Tarul rus ordona degradarea lui Teodor si retragerea ordinelor acordate acestuia. În 16 mart. Teodor intra în Bucuresti în fruntea a 5.000 de panduri, iar în 25 mart.Ypsilante-ciungul ajunge si el lânga Bucuresti, nevoit sa-si împarta banda de arnauti la Ploiesti, Pitesti si Târgoviste. În acest ultim oras, din porunca lui Ypsilante a fost capturat ,,Domnul Tudor", iar grecii Varnava si Parga, l-au asasinat bestial în noaptea de 20-21 mai 1821. Resedinta judetului Mehedinti, Cerneti, contribuie la rascolirea Istoriei neamului prin Marele Pandur, care a fost Domnul Tudor. Asa ca neînfricatul Oltean de la 1.821, detine la Cerneti, o cula transformata în muzeu, un bust ridicat, tot la Cerneti (fosta capitala Mehedinteana), precum si cel mai mare bulevard din Turnu Severin care îi poarta numele. De consemnat ca si mehedinteni de la Degerati (Cervenita), au luptat la 1821, încrezatori în Tudor Vladimirescu.
*-În 1826, are loc rascoala (razmerita) organizata si condusa de Simion Mehedinteanu, fiul ispravnicului Dumitru-pare se ca fiind de bastina din Podeni, fost capitan de panduri, cumnat si unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai ,,Domnului Tudor”, fiind si cel care dupa tragica disparitie a cumnatului sau i-a condus pe panduri spre locurile lor de bastina. Refugiat în afara granitelor tarii, s-a stabilit-cu familia, la Lugoj, unde împreuna cu un alt fost capitan din oastea lui Teodor, numit Ghita (Cutuiu), fiul lui Ion din Brosteni-Mehedinti, au luat legatura cu ceilalti panduri refugiati la Lugoj, Orsova, Ardeal etc, pregatind o noua lupta.
*-În 1826.iun.10, cei doi capi, S.Mehedinteanul si Ghita-Cutui, au ajuns la Bucuresti cu intentia de a cere iertare domnului tarii. Domnitorul Ghica IV (1821-1834), refuza sa-i primeasca, mai mult a ordonat arestarea lor, închiderea în celule separate, cu lanturi de gât, mâini si picioare, judecati formal în mare graba, condamnati la moarte si executati.
*-În 1828, în zona Schela Cladivei, 1.500 de panduri români condusi de capitanii Mihai Ciupagea, Nicolae Verbiceanu si Ion Solomon, au respins, practic au alungat si înecat în Dunare, puternica ostire turceasca venita de dincolo de fluviu, de la Cladova.
*-În 1830, dupa unele notari, exista la Cerneti o singura scoala, condusa de Kirita Barbu care, avea 150 de elevi.
*-În 1831, (sub ocupatie tarista), se înlocuieste ispravnicia de judet cu ,,Ocârmuirea de judet”, având în frunte un ocârmuitor numit de domnul tarii.
-De-a lungul veacului al18-lea, au luat fiinta, rând pe rând, sate ca Schela-Cladovei si mahalalele Dudasul, Banovita- care s-au contopit, determinând construirea, dupa un plan prestabilit, sistematizat, a unui oras nou la 1833.
*-În 1833.apr.22, se stabileste profilul pentru noua asezare a Severinului, ca fiind ,,Un oras de negot”, hotarându-se cumpararea mosiei Severinului de la I. Severineanu si Balasa Fratostiteanca pentru suma de 3.000 galbeni. Un interes deosebit în acesta directie l-a aratat si generalul Kiseleff, guvernator rus al tarilor române. Prima cladire construita în noul oras Turnu Severin, apartine polcovnicului Ion Solomon, fost comandir al oastei lasata de T.Vladimirescu în Oltenia. Casa se afla pe ,,Ulita Dunarii” (fosta Carol 1, B-dul Republicii, în prezent tot Carol 1.), iar în locul respectivei locuinte, astazi se afla Intreprinderea Electrocentrale ,,Portile de Fier”. A doua constructie a noului oras, a fost carantina, pentru controlul sanitar de granita, (azi Casa Armatei), conceputa dupa planul arhitectului Feisser si terminata în 1839 de catre ing. Popovici, care în zilele noastre (2004) este Clubul garnizoanei din localitate, bineînteles suferind multe modificari.
*-În 1833, Domnitorul A. Dimitrie Ghica emite un hrisov prin care se înfiinteaza orasul modern Drobeta Turnu Severin, când începe perioada de realizare a Severinului modern, perioada care se va finaliza în 1886.
*-În 1833, la cererea locuitorilor orasului Cerneti, generalul Kiseleff, aproba stramutarea lor în câmpia Severinului. Ca inexistent în acel an, Severinul ajunge peste 100 de ani (1933), un mare centru, din punct de vedere, industrial, comercial si cultural.
*-În 1.833, în Severin existau cinci biserici (3 ortodoxe, una catolica, una protestanta) si o sinagoga, iar la recesamântul din 1992, sau gasit: 779 crestini baptisti; 471 penticostali; 264 adventisti (crestini de ziua a saptea); 109 greco-catolici si 105 reformati.
*-În 1834, ca urmare a prevederilor Regulamentului Organic, a luat fiinta la Cerneti o scoala normala care pregatea în câteva luni de instruire, dascali de biserici din judet, pentru a deveni învatatori la scolile satesti, nou înfiintate.
*-În 1834, darile catre mosieri erau atât de împovaratoare încât se fugea de pe mosii, lucru ce a facut pe proprietarii de pamânturi sa ceara a se stavili stramutarea, dar acesta nu s-a putut înfaptui, taranii ajungând a pleca chiar si peste granita, în Serbia.
*-În 1836.dec.05, se raporta ca oamenii din multe sate Mehedintene, ajunsesera sa se aseze la linie, casele, satele, fiind împrastiate la întâmplare, în mijlocul terenului repartizat pentru constructii, gradina, pomi, iar despre ulite în mahalale nici vorba.
*-În 1837, la nivelul Judetului Mehedinti, oamenii duceau lipsa de lemn de constructii si ca la multe bordee, încalzirea se facea cu fizie (se pare baliga animalelor mari) si trestie.
*-În 1838, pâna în 1848, cursurile scolare din Mehedinti au functionat cu o medie anuala de 229 scoli si 5.312 elevi.
*-În 1841, Severinul redevine capitala Judetului Mehedinti, dupa ce-pentru scurt timp, fusese localitatea Cerneti, din cauza ca-si pierduse pe parcurs din importanta functionala.
*-În 1841.iun 15, s-a nascut Dimitrie Grecescu, marele botanist, care pentru Severineni a ctitorit o Biserica si un spital, care îi poarta numele, în zona Garii, aflate pe strada cu acelasi nume, care face legatura între marele bulevarde, Carol-I-si Tudor Vladimirescu.
*-În 1841, au fost organizate primele forme de învatamânt în judetul Mehedinti, în fosta resedinta de judet Cerneti. Negustorul Hagi Iordache din Cerneti a lasat prin testament ca, din veniturile sale, sa se înfiinteze trei scoli, din care doua în Cerneti si una la Banovita (suburbie a Cernetului). Acest negustor se pare ca avea rang boieresc, fiind întâlnit mai târziu cu titulatura de Medelnicer Hagi Iordaki Severineanu.
*-În 1844, din cele 342 sate mehedintene, 292 ajunsesera sa-si întemeieze gospodariile la linie (ulita), restul fiind raspânditi la întâmplare cu casele aflate- înca, în mijlocul gradinilor, fara o iesire anume la un drum sau cararuie.
*-În 1848, la conducerea judetului se afla un administrator.
*-În 1848.nov.8, s-a nascut la Cerneti Ioan Gh.Bibicescu. Ajunge în timp director, viceguvernator si guvernator la Banca Nationala a României. Pentru Mehedinteni a lasat o importanta comoara, biblioteca personala donata orasului Turnu Severin, compusa din patruzeci de mii de volume.
*-În 1848, este mentionat printr-un document, ca se foloseau tot felul de metode de a stoarce mai multe dari de la tarani. Astfel la Tâmna si Valea Perilor (a nu se confunda cu localitatea Peri!), proprietarii de pamânturi îi sileau pe tarani sa plateasca un leu pentru fiecare vita de vie si se lua Otastina (dijma în natura, platita proprietarului unei vii luate în arenda), din cinci vedre, una (din cinci, una ), iar la rachiu din sase, una.
*-În 1851, N.A.Niculescu, administartorul judetului, a adus ,,Agentia Vapoarelor” de la Schela-Cladovei la Severin. Tot în acesta perioada ogoarele Mehedintului se arau cu pluguri din lemn, perioada în care locuitorii satelor în mizeria lor seculara, traiau sub imperiul foamei si al bolilor sociale devastatoare.
*-În 1855, se introduce iluminatul public în Severin, la început cu seu, ajungând a fi printre primele orase din tara iluminat electric.
*-În 1855-1856, se fac primele încercari de înfiintarea de drumuri de fier în Tara Românesca, când domnitorul Barbu Stirbei cere în 04.12.1855, contelui Coronini Crouberg sa se faca unele studii în acest sens care sa lege reteaua austriaca cu traseul ce urma a se construi, Orsova-Turnu Severin-Craiova-Bucuresti-Giurgiu, dorinta care se reia si în 1859 în timpul domniei lui A.I.Cuza, dar tot nu se finalizeaza.
*-În 1857 se amenajeaza primele fântâni publice, de unde sacagii aduceau, contra plata, apa necesara
*-Între 1857-1864, a activat în fruntea judetului, Administratia Districtului si Administratia Judetului.
*-În 1859, a avut loc Unirea Munteniei cu Moldova, care a continuat cu prima unire a tarilor române sub Mihai Viteazul la 1.600. Aceasta a facut ca împartirile teritoriale stabilite dupa sec.XIII, sub diferite denumiri (comitate, judete, tinuturi), sa capete o noua structura organizatorica unitara, care cu toate schimbarile de nume sau desfiintari, toate au ramas în aceeasi structura de judete.
*-În 1859-1960, când se face primul recesamânt mai în amanuntime, Mehedintul avea 42.905 familii cu 185.731 suflete (93.442 parte barbateasca si 92.289 femeiasca) iar dintre acestia erau stiutori de carte numai 4.543 barbati si 176 femei. Atunci se stabileste ca 99,61% dintre locuitorii judetului Mehedinti erau români, prin aceasta înlaturându-se ideea unei colonizari cu populatie adusa din alta parte. Suprafata era de 818.823 pogoane, cu un teren arabil de 1.099.399 pogoane (?), împartit la 10.881 proprietari din care 10.821 fiind particulari, iar aratul se facea tot cu pluguri din lemn.
*-În 1860.mar.30, sunt puse în circulatie diligentile (postalioanele)-trasuri mari, acoperite, folosite pentru transport de posta si calatori, pe distantele Craiova-Vârciorova si Pitesti-Râmnicu Vâlcea.
*-În 1.863.iulie, prin decret dat de Domnitorul A.I.Cuza, Severinul a fost mentionat ca primul oras-din cele 15, la nivelul Principatelor Unite, în care a luat fiinta camera de comert.
*-În 1863, la 30 ani de la înfiintarea noului oras, Severinul abia avea 550 familii, dar creste în ritm rapid ajungându-se în 1887 la 14.000 locuitori, iar în 1899 la 18.600 locuitori.
*-În 1864, a început a creste obligativitatea dijmei, care a ajuns în perioada lui 1905 sa fie de zece la una-rare situatii când era în parte, pentru pamântul de munca sau izlazul pentru vite.
*-În 1864, a aparut ,,Comuna Rurala” (189 comune) si ,,Orasul” (Turnu Severin, Cerneti, Baia de Arama).
*-În 1864.aug.14/26, a fost promulgata legea de reforma agrara, dar s-a aplicat cu multe greutati în Mehedinti. S-a ajuns totusi ca ea sa stabilasca proprietatea de pamânt pentru ,,satenii”clacasi (pontasi), care a dat în stapânire deplina taranilor mehedinteni o suprafata de 144.307 pogoane pentru circa 21.000 familii. Cu toate nereusitele ei de aplicare a legii, ea a reprezentat un eveniment deosebit în viata taranilor mehedinteni, cu urmari decisive si benefice în dezvoltarea economica a judetului. Cu toate acestea în deceniile ce au urmat reformei din 1864, proprietatea mare din Mehedinti era 50% din suprafete, cea mijlocie de 30%, iar proprietatea cea mica era de numai 20%. Prin legea din 2 mai 1864 s-a desfiintat claca si au fost proclamati taranii clacasi si proprietarii rurali, dându-se pamânt clacasilor. A aparut totodata si învoielile agricole, învoieli grele arendasesti, care la început au avut tocmeli destul de multumitoare pentru tarani, cu una din zece pe care trebuia s-o dea proprietarilor de pamânt. Pe parcurs au aparut alte obligatii pentru tarani, prin zile de lucru, transporturi si multe altele, dar toate în favoarea mosierilor.
*-În 1865, suprafata Mehedintiului fara munti, ape, râuri, avea 818.823 pogoane teren, din care 261.432 proprietate de stat, iar cei particulari cu devamasii restul de 2/3 (557.391 pog.)
*-În 1865, în Severin se gaseau 139 familii românesti (27%) si 285 nemtesti (54,3%), restul alte nationalitati, dar în perioada urmatoare a avut loc procesul de românizare, încât în 1930, se înregistreaza 22.000 locuitori din care 20.195 români si 1805 la alte nationalitati.
*-În 1866.ian.05, printul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (1839-1914), cu cea mai lunga domnie româneasca, între 1866-1914, fauritor al Statului Român Modern si o Românie cu adevarat Europeana, a facut primul pas pe pamânt românesc, la noi la Turnu Severin, rostind: ,,Punând piciorul pe acest pamânt sacru, m-am si facut român”. La plebiscitul din 2/14-8/20 apr.din acel an, a fost ales cu o majoritate covârsitoare de voturi Domn al României sub numele de Carol-I.
*-De aici se pot remarca urmatoarele:
a)-ca la Turnu Severin, intra împaratul Traian, aducând Europa în România si tot la Severin intra si printul Carol, scotând România spre Europa,
b)-A.I.Cuza, energicul, este realizatorul Unirii de la 1859, iar Carol-I, pune în ecuatie militara fortele adunate de marele sau predecesor si obtine Independenta de Stat a României, prin legendarul eroism al ostasilor români în razboiul de la 1877-1878.
*-În 1866, garnizoanele de graniceri de la Dunare au refuzat sa depuna juramânt lui Carol I, ca urmare a sentimentelor fata de Alexandru Ioan Cuza, pe care l-au ales deputat de Mehedinti desi se afla în exil.
*-În 1866, cel mai mare bâlci din Mehedinti se tinea la Strehaia, în ziua de Duminica Mare si tinea trei zile. La Corcova si Motru-de Josu, bâlci mare la Vinerea Mare, pentru vite si marfuri.
*-În 1867, ,,Legenda despre Iovan Iorgovan”, a fost publicata pentru prima data, la Viena, (una dintre variante), intitulata ,,Baile Mehadia”, de catre dr. I.M.Marinescu, care a fost republicata si la noi în anul 1922. Aici se spune-ca în orice legenda, ca în vremurile de demult, exista în aceste locuri un sarpe mare (balaur). Balaurul scaldându-se în apele minerale, crescuse atât de mare si puternic, încât fura zilnic oamenilor si mânca câte 2-3 oi sau chiar un bou, îngrozind populatia, care pentru a-si ocroti viata lor amenintata, duceau singuri vitele balaurului care îi trebuiau pentru hrana zilnica. În acea vreme trei fete, surori si un fecior de împarat rataceau prin acele locuri, fetele într-o parte, feciorul în alta, fara a sti unii de altii. Feciorul de împarat ajungând la scalda balaurului, se simte dupa o singura baie asa de bine si de puternic, încât se hotaraste a ramâne aici. Era îmbracat cu o piele de leu si purta un arc si o maciuca, cu care vâna animale salbatice, facându-si rost si de un cal si doi câni de vânat. Numele lui era Iovan Iorgovan, iar acelor trei surori ratacite prin acele pustietati, erau Serafina (Mândra Garafina), Maria (Lelita Maria), si cea mica Girozana (Ana Girozana). Ratacind au ajuns în Valea Cernei, unde dând de apa limpede precum cristalul, se însirara la marginea ei si patrunse de curiozitate se privira în apa. Girozana cea mica se arata asa de frumoasa, încât surorile ei mai mari, din gelozie, pusera la cale s-o paraseasca în timpul noptii, lasând-o singura în acesti codri plini de fiare (animale salbatice). Chiar în noaptea aceea, înainte de rasaritul soarelui, surorile cele mari se departara, lasând singura, adormita pe Girozana. Dar Dumnezeu a pedepsit pe cele doua surori mai mari, înecându-le în Dunare când voiau a trece pe la Portile de Fier, sarind din stânca în stânca tocmai când Girozana trezindu-se din somnul dulce si vazându-se singura striga disperata- dar în desert, numele surorilor. Cuprinsa de o frica mare, alergând ca o caprioara înspaimântata pentru a-si cauta surorile, nu vazu si nu auzi nimic, în afara de un cuc, caruia îi striga s-o ajute sa-si gaseasca surorile, oferindu-se a-i fi surioara, apoi sotie, dar toate ofertele au fost respinse de pasare. Dar balaurul auzind-o, alerga, o încolaci peste mijloc si cu toate tipetele ei, pleaca cu ea pe marginea Cernei, pe stânca de sus. Iovan Iorgovan aude tipatul de femeie, dar nu-l poate întelege bine deoarece râul Cerna murmura tare. Statu locului un moment si ridicându-si ochii la cer, privi asupra Cernei si grai:
-Înceata Cerna a murmura, înceata, ca aud glas spaimântat de fata!
Si-ti voi da spre hrana, o mreana de arama!
Cum însa nu-l asculta, el continua oferindu-i o mreana argintie, apoi una aurie, dupa care Cerna înceta de a mai murmura. Atunci privind în partea de unde se auzeau vaietele si tipetele, Iovan Iorgovan, vazu sarpele (balaurul) care tinea încolacita o tânara si frumoasa femeie, facându-l a se repezi ca un fulger asupra balaurului.
,,Sarpele-l vedea, de spaima fugea,
Dar el îl gonea, Cerna mi-o sarea si îl ajungea.
La podul Topletului, din marginea satului.
Este o piatra minunata, de la Dumnezeu lasata.
Si de Iorgovan calcata, de se mira lumea toata.
Piatra Iorgovanului, cu urmele calului”.
Sarpele îi zice lui Iorgovan ,,Lasa-ma nu ma ucide, caci eu fetei nu i-am facut nimic; iar daca ma vei ucide, mult rau am facut vitelor în viata mea, dar cu atât mai mult rau voi face dupa moarte, atât vitelor cât si fiintelor omenesti, cât va fi lumea si pamântul”
Iorgovan, nu-l asculta pe balaur si dându-i una cu buzduganul, îl umplu într-atât de sânge, încât lund-o la fuga pe Cerna la vale, a rosit apa dupa el. Iorgovan gonindu-l taia din el câte o bucata, pâna nu a mai ramas decât capul, care se ascunse la marginea Dunarii într-o pestera din fata cetatii Columbaria, ale carei ruine se vad si astazi spre Serbia între Rusava si Bazias. Iorgovan întorcându-se la Girozana, care primise inelul de logodna, ea îi spune ca este fiica de împarat, de la scapatat.. Atunci Iorgovan se întrista recunoscând pe sora sa si spune ca a pacatuit când a sarutat-o, spunându-i ca si el este fiu de împarat de la scapatat, dar ca parintii îi blestemasera ca fiica sa fie la rasarit ca cerbul pribegit, iar el scapatat ca leul vatamat.
*-A se vedea varianta a-2-a, din datele cronologice de la 1872!
*-În 1867, dijma se ridica la una din sapte pentru mosier, dijma care se modifica la fiecare 2-3 ani, ajungându-se la una din doua (jumatate), plus alte obligatii care luate la un loc totalizau 75% care trebuia platita de tarani, dijma care se practica la nivelul întregii tari. Mehedintiul exporta: rapita, porci, gândaci-verzi din padure si uscati, lipitori din balti puse în pungi cu pamânt umezit, doage din stejar, tutun, par de porc si importa: fier, masini agricole, lumânari din stearina (amestec grasimi solide si acizi), sapun ordinar, frânghii, funiii, var, cherestea, ceara, seminte cânepa, bumbac, pietre-de-moara, tigla,, palarii, pusti, pistoale.
*-În 1868, sept., senatul român voteaza constructia liniei Vârciorova – Bucuresti – Buzau – Braila – Galati - Tecuci-Roman si Tecuci - Bârlad, cu o lungime totala de 905 km cu consortiul german care-l avea în frunte pe Strousberg, piatra fundamentala a Garii de Nord -Bucuresti fiind pusa la 10sept 1868.
*-În 1870 ian, când au avut loc alegerile partiale-desi alesul lor, A.I.Cuza, se afla în exilul impus de coalitia partidelor Conservator si Liberal radical, populatia mehedinteana recunoscatoare pentru ca îsi onorase promisiunile facute la alegerea ca domn, l-au ales deputat de Mehedinti în Colegiul IV (al taranilor), vot repetat cu acelasi rezultat si în luna aprilie 1870, ales fiind ca senator în Colegiul II din Turnu Severin.
-În 1872, este publicata o noua varianta a baladei- despre Cerna, de Daniil Laitin la Pesta:
,, Sus pe Cerna’n sus, multi voinici s-au dus, si toti s-au rapus,
Dar a mai ramas, un român viteaz, Iovan Iorgovan, brat de buzdugan,
Cu un calusel, ca si-un vulturel, doi câini mititei, foarte sprintenei,
Si se preumbla, si se falosea, sus pe Cerna’n sus, cam pe sub ascuns,
Calul sau jucând, câinii sumutând, sulita strângând..”…..,,Si el auzia,
Dar nu pricepia, ori cât mai ciulea, caci Cerna mugia, codrul rasuna,
Apoi se’ntorcea, Cernei de-i zicea: -Înceata, înceata, Cerna mea curata,
Ca-ti voi arunca, si-ti voiu da eu tie, mreana argintie, si-un fuior de aur,
Cu ochi de Balaur, singur se va toarce, singur el destoarce.
-Cerna-l auzea, deloc înceta”,...,,Atunci despre-o stânca,
Groaznica cumplita, calca ‘ncolacita, iaca se vedea, spaima cea mai rea:
Un sarpe venind, dupa ea curând. Când ea tabara, sarpele o apuca,
Coada-ncolacea, la brâu si-o aduna, dar ea se’ngrozea, si tare tivlea,
Codru rasuna”,….,,Sarpele pe loc statea, si asa-i graia:
-Iovan Iorgovan, brat de buzdugan, cu ce fel de bine, vini tu azi la mine? Daca socotesti, sa ma prapadesti ? Te rog viu ma lasa, si ma’ntorn acasa,
Jur pe capul meu, mort voiu fi mai rau, de mi-i omorî, capu-mi s-o’mputi, Viermii s’or spori, muste or slobozi, calul ti-o musca, si’ndat’ o crapa,
Boul va trânti, plugul va opri…-Sarpe-afurisit, înca ai cuvinte ?
Calu-mi v’o pieri, dar tu mort vei fi, caci am auzit, cum ai prapadit,
Fiinta femeiasca, cu falca-ti hoteasca…-Iovan Iorgovan, brat de buzdugan, Când am auzit, ca tu te-ai ivit, calul tropotind, ca un smeu racnind,
Fata am lasat-o, te rog viu ma lasa, si rentoarn’acasa, jur pe capul meu,
Mort voiu fi mai rau.”……-“Iovan Iorgovan, brat de buzdugan,
Sabia si-o învârtea, pe sarpe-l lovia, trupul îi zdrobea, tot îl maruntia,
Fata se uita, pâna-l dumica, apoi se-arata si din grai graia.”…
*- A se vedea varianta din datele cronologice, de la 1867 !
*-În 1872, primarul orasului Severin, obtine suma de 500 mii lei, într-un proces care l-a avut cu o societate germana, bani cu care a cumparat mosiile din Peri, Dârvari si Cosustea, care au devenit proprietatea comunei.
*-În 1872.sept.13, s-a deschis oficial tronsonul de cale ferata Bucuresti-Pitesti, iar în luna dec.se introduce serviciul postal rural în judetele: Mehedinti, Arges, Braila, Olt.
*-În 1872, Mehedintiul era împartit în 7 plasi, 3 comune urbane si 189 comune rurale, iar numarul locuitorilor era de 192.879.
*-În 1873-1874, se reiau lucrarile la constructia liniei Pitesti-Varciorova, dar cu o alta societate de actionari C.F.R cu sediul la Berlin. Pe traseul de lucru Gârnita-Turnu Severin se lucra din plin în mai 1873, pe sectoare (între km 63-76 si în continuare), la care au participat peste zece mii de muncitori.
*-În 1874, la nivelul României, Oltenia exista sub denumirea de ,,România Mica”, care la rândul ei cuprindea districtele (Judetele): Mehedinti cu capitala la Turnu Severin; Gorj (Jiul de sus) cu capitala la Tg.Jiu; Vâlcea cu capitala la Râmnic; Dolj (Jiul de jos) cu capitala la Craiova; Romanati cu capitala Caracal.
Districtul (judetul) Mehedinti se împartea teritorial în sase Plasi si un Plai. Tot în aceasta perioada se cauta explicatia numelui de Mehedinti, care-dupa cum se spune în documetele vremii, ar veni de la Mehadia veche, care a fost sub dominatia Austriaca.
*-În 1875.ian.05, a fost pus în circulatie ultimul tronson de cale ferata, lung de 17,3km între Turnu Severin-Vârciorova, tara fiind strabatuta-de acum, de magistrala care tinea de la Suceava la Vârciorova.
*-În 1875.ian.24, s-a extins serviciul postal de poste-restante si în garile CFR din Mehedinti (Tâmna, Balota, Butoiesti).
*-În 1876 mai, începe sa activeze ,,posta ambulanta” pe linia Bucuresti-Vârciorova.
*-În 1877.apr.27, prin înaltul Decret nr.925, Domnitorul Carol-I-devenea Comandantul Suprem al armatei române, iar la 9/21 mai Mihail Kogalniceanu, ministrul afacerilor externe al României declara: ,,Sântem independenti, sântem o natiune de sine statatoare,..…sântem o natiune libera si independenta”.
*-În 1877 mai, pe distanta Bucuresti-Vârciorova si retur, circula un singur tren (în mabele sensuri) în 24 ore, cu vagoane de clasa I-II-III cu o viteza medie de 30km/ora, parcurgând aceasta distanta în 13 ore.
*-În 1878 mai 09, a circulat cel dintâi tren accelerat Viena-Bucuresti, cu transbordare (deplasare pe jos sau cu vehicule rutiere) între Orsova-Varciorova. Totodata, s-a deschis oficial tronsonul de cale ferata Pitesti-Vârciorova, când a fost inaugurata si Gara din Vârciorova, una dintre cele mai frumoase din S-E Europei, un ansamblu de constructii al garii cu trei pavilioane mari, cu etaj, având încadrate între ele, doua sali mari la parter. Avea doua peroane: spre Dunare pentru gararea trenurilor venite dinspre Austro-Ungaria, iar spre sat, pentru cele sosite de la Bucuresti.
*-În 1878, turcii au rebotezat insula Ada-Kale (si nu cum gresit se noteaza si citeste, Ada-Kaleh), care însemna ,,Insula Cetate” sau ,,Insula Portii”, ceea ce reprezinta numele initial. Cartaginezul Hanon (c.500 î.Cr.)a descoperit insula Kerne, localizata în extremitatea nordica a Marii Adriatice; în sec.-I-î.Cr, insula Cerne este descoperita cu 2.000 pasi (1958,5 m) în circuit; este cunoscuta sub denumirea de Orsova Noua, Carolina, dupa care a fost rebotezata asa cum s-a aratat mai sus. Se spune ca primele întarituri pe insula au fost facute la 1.444 de Iancu de Hunedoara. Din ordinul generalului Hamilton, s-au construit forturile Elisabeta (1733) si Carol(1736), dupa ce guvernatorul Banatului, contele Claudu Mercy, a aprobat, în 1728 construirea cetatii Orsova Noua pe malurile din fata si respectiv, spatele insulei. Totusi cele mai importante fortificatii s-au realizat în timpul împaratesei Maria Tereza (1740-1780), care a dat ordin sa fie construite si doua tuneluri sub albia Dunarii: unul care unea insula cu malul drept (sârbesc)-de care se vorbeste cu convingere ca a existat, si unul care unea insula cu Orsova. Abia terminate, aceste constructii au cazut în mâinile turcilor (12 apr.1790), pentru care cetatea insulei a constituit ,,Gibraltar al imperiului otoman”, care a fost mentinut pâna în 1887, când au fost desfiintate garnizoanele turcesti în acest loc. Supranumita ,,Buricul Marii”, ,,Ostrovul mitologic” sau ,,Perla Dunarii, aceasta insula, avea sa dispara sub apele lacului de acumulare al Hidrocentralei si Sistemului de Navigatie, de la Portile de Fier-I, în luna octombrie 1970.
*-În 1878. sep.9/21, domnitorul Carol-I, primeste titlul de ,,Alteta Regala”, prin care România se afirma ca un stat independent si suveran, care a rupt definitiv cu trecutul de vasalitate fata de Turcia, dar si ridicarea prestigiului dinastiei de Hohenzollern, din care facea parte Carol-I, în fata celorlalte monarhii europene.
*-În 1880.apr.11/23, se înfiintaeza Directia Princiara a C.F.R. care rascumpara liniile construite, data de la care ramâne si numele de C.F.R (Caile Ferate Române).
*-În 1881.mar.14/26, la propunerea liberalilor din guvern, care ,,în convingeri erau republicani”, la palat a avut loc ceremonia promulgarii legii privind proclamarea României ca Regat, iar Domnitorul ei, Carol-I, titlul de rege al României, festivitatile consacrate acestui eveniment având loc la 10 mai 1881.
*-În 1881, România era proprietarul unei retele de cale ferata în lungime de 1.877km care traversa întreg teritoriul. Liniile construite de companii straine au costat -în medie, 306.000 lei aur / 1km linie.
*-În 1882 mai 10, s-a cerut aprobarea ministerului, traseul ales pentru linia ferata îngusta între Vârciorova si Bahna, pentru transportul economicos al carbunelui si a altor substante minerale (cupru, fier cu 45,45% minereu, pirita, bismutina, magneziu, marmora, granit s.a.) care urmau a fi exploatate în zona Bahna. Linia avea 57 curbe, o lungime de 8.543m, se afla în panta, astfel încât trenul pornit încarcat de la Bahna, cobora la Vârciorova fara ajutorul locomotivei. Cheltuielile pentru substructura caii ferate înguste s-au ridicat la suma de 145.335,77 lei, iar totalul ivestit în aceasta lucrare, la 285.541,41 lei. Aceasta a fost cea dintâi cale economica îngusta construita în România din acea vreme.
*-În 1882, se înfiinteaza Atelierele C.F.R, cu ocazia rascumpararii de catre statul Român-la 01.iulie, a liniei ferate de 915km Atelierele au fost primele din tara sub administratia statului, iar factorul hotarâtor de înfiintare a lor, a fost panta Balota-Turnu Severin.
*-În 1883.ian.27, apare atestarea scrisa a judetului Mehedinti, ca unitate administartiv-teritoriala.
*-În 1883, se înfiinteaza un gimnaziu la Severin, apoi liceul ,,Traian”, liceu la care au predat reputatii profesori: T.Costescu, A.Baracila, V.Vârcol, C.Papacostea-Pajura, iar de pe bancile liceului s-au ridicat reputati oameni de stiinta: Gh.Titeica, Gh.Ionescu-Sisesti, Stefan Odobleja, P. Sergescu.
*-În 1884, Mehedintiul, avea sapte ,,statiuni” de cale ferata: Vârciorova, Severin, Balota, Prunisor, Tâmna, Strehaia si Butoiesti.
*-În 1885, regele Carol-I-primeste propunerea de a prelua si tronul Bulgariei, datorita atractiei pentru popoarele din S-E Europei, prin interesul exercitat de stapânirea straina regala pentru români.
*-În 1886 se poate spune ca s-a încheiat perioada de modernizare a Severinului, începuta în 1833.
*-În 1887 Severinul modern ajunge la 14.000 locuitori.
*-În 1892, Mehedintiul avea 55.447 familii.
*-În 1894, iunie, se lanseaza în Santierul Severinean, vasul ,,Principele Carol”, primul vas de pasageri.
*-În 1896.sep.24-25, s-au inaugurat lucrarile canalului de la Portile de Fier, lucrari care se termina în 22 apr.1899, dar s-a constatat ca viteza pe canal este destul de mare (pâna la 70m /sec.), singura reusita fiind aceea ca s-a prelungit durata de navigatie cu sase saptamâni pe an în sezonul de toamna. Sectorul navigabil Portile de Fier, cuprins între Moldova Veche si Gura-Vaii (108km), a pus mereu piedici serioase în calea navigatiei, datorita marilor variatii de adâncime, curentului puternic, stâncilor si bancurilor de roci situate în albia fluviului.
*-În 1893, Mehedintul detinea opt plase, printre care si Prunisor.
*-În 1904, sultanul Abdul al II-lea a daruit insulei Ada-Kaleh, de pe teritoriul judetului Mehedinti, cel mai mare covor din lume, lung de 15m si lat de 9m, cu o greutate de 500kg. Odata cu demolarea Insulei Ada-Kaleh, covorul a fost transferat la Moscheea din Constanta.
*-În 1899, Severinul ajunge sa aiba 18.600 locuitori.
*-În 1895.sept.01, sunt introduse ,,birourile postale ambulante” pe linia ferata Bucuresti-Vârciorova (vagon postal cu nr.15 si la retur vagonul cu nr.16).
*-În 1905-1906, anul scolar cu scolile de adulti aveau organizate cursuri în perioadele: 01.11-01.03; 15.11-15.04, sau 01.11-01.04, cu frecventarea de doua zile pe saptamâna (joi si duminica dupa masa), iar în cazuri mai speciale numai odata pe saptamâna, sau în zilele de duminica si sarbatori.
*-În 1906, economia Mehedintului era dominata de ramura agrara, populatia sateasca fiind de 93% din totalul locuitorilor judetului. Se aflau gospodarii taranesti în judet, care nu aveau nici o brazda de pamânt de munca, care luate la un loc cu gospodariile care nu aveau suficient pamânt pentru hrana lor si pasuni pentru vite, depaseau jumatate din totalul gospodariilor rurale din judet. Peste 170.000 de familii din Mehedinti, erau învoite cu dijma si alte obligatii de munca la proprietari si arendasi.
*-În 1906, în Severin, ia fiinta fabrica de tabacarie a fratilor Damianoff, care între 1913-1914, producea 100 tone talpa si 20 tone toval (piele de vaca sau de vitel, tabacita cu substante vegetale, din care se confectioneaza încaltaminte rezistenta).
*-În 1907, prin legea învoielilor s-a dat libertatea ca acestea sa fie interpretate si aplicate, diferit de la un judet la altul, ba chiar si interiorul acestora. Taxa pentru un ha. islaz, hotarâta de catre Consiliul Superior al Agriculturii, prevedea preturi minime de 70 lei/ha. si maxime de 790 lei /ha. În Mehedinti ele erau diferite în cele patru zone, încât taxele au oscilat între 70 si 620 lei/ha. islaz.
*-În 1909.nov.3, a început ridicarea maretului ,,Palat de cultura” din Turnu Severin caruia, Th. Costescu i-a închinat o buna parte din activitatea sa.
*-În 1909, Serviciul Hidraulic, a distrus nesabuit, doua pile (picioare), din mijloc, care-chipurile, împiedicau navigatia. S-au gasit urmele unor chesoane de lemn de câte 36m lungime si 24m latime, care se presupune ca ar fi servit la turnarea fundatiei puternicilor piloni. S-au gasit blocuri de calcar nisipos si blocuri de beton de forme paralepipedice, trapezoidale, patrate, brazdate pe câte una din fete de santulete late si adânci de sapte cm.
*-În 1911, începe maxima dezvoltare a Severinului, care tine pâna în anul 1915, perioada în care „comuna” este electrificata, pavata, alimentata cu apa la standarde europene, iar pe alocuri, canalizata. În acest an (1911), s-au facut demersuri pentru introducerea iluminatului electric, având în acest sens o prima propunere de la fratii Schmidt de la Toplet (40km departare de Turnu Severin), care aveau sursa prin cadere de apa, dar nu s-a acceptat. Activitatea economica, dezvoltarea cosmopolita, efortul implementarii manufacturilor industriale si al mestesugurilor, în sporirea valorii productiei agricole din zona faceau ca schimburile comerciale desfasurate, si prin portul Turnu Severin, sa supranumeasca România drept grânar al Europei. În asemenea conditii, Severinul îsi permitea sa fie centru de „iradiere a românismului” în Balcani, dar si în Austro-Ungaria vecina. Oamenii au fost si au ramas aceiasi, harnici, priceputi, supusi, dedati la cele lumesti. Administratia locala gestiona în 1912 un bâlciurile (parangheliile), care se tineau la Sf.Dumitru, care în 2008 se numesc „Zilele Severinului” si se tin când de Sfântul Gheorghe, când de 1 Mai, dupa culoarea politica si interesele electorale ale primarului.
*-În 1.912, a fost fondat Muzeul ,,Portile de Fier”, de catre profesorul A. Barcacila, care cuprindea în anul 2.002, 50.000 exponate de istorie, stiintele naturii, etnografie, arta si un interesant acvariu.
*-În 1912.aug.01, este dat în exploatare circuitul special telefonc dintre Turnu Severin-Vârciorova-Orsova, asigurând legaturile telefonice cu Ungaria.
*-În 1913, prin stradaniile neobositului mehedintean Theodor Costescu, au început lucrarile de construire a Palatului Cultural din Turnu Severin, care au fost finalizate în 1924.
*-În 1914 sept.27./ oct.10, regele Carol-I, a încetat din viata la castelul Peles si a fost înmormântat în mânastirea de la Curtea de Arges. Domnia de 48 ani ai lui Carol-I, perioada de mari progrese în plan economic, social, administrativ, politic, cultural, care prin sitemul de guvernare stabilit prin Constitutia din 1866 si-a dovedit viabilitatea, iar regimul politic a evoluat pe o linie democratica.
*-În 1914, Santierul Naval severinean , ajunge cel mai mare santier fluvial din tara, si unul dintre cele mai importante santiere de pe întreaga Dunare, de la izvoare pâna la vârsarea în Marea Neagra, unde s-au construit cele mai mari vase fluviale ale tarii: ,,Principele Carol, ,,Giurgiu”, ,,Calarasi”, ,,Domnul Tudor”. În acest an avea un numar de 700 de muncitori între anii 1934-1936, perioada în care se lucreaza la vasul de pasageri ,,Mihai Viteazul””, fiind la acea vreme unul dintre cele mai mari vase fluviale din Europa.
*-În 1919, s-a început extinderea orasului si spre nord, dincolo de Bulevardul T.Vladimirescu, pastrându-se planul cu strazi perpendiculare cum a fost conceput în planul initial.
*-În 1921.iul.11, este votata legea agrara-dar aplicata în oct., prin care agricultura Mehedintului este înviorata.
*-În 1921.oct.01, se deschide la Severin biblioteca, care a primit donatie de la marele om de cultura Mehedintean, Ioan Gh.Bibicescu, fiu al Cernetului, ajuns la înalta functie de guvernator al Bancii Nationale a României, 40.000 de volume. Mehedintenii, recunoscatori si ca semn de respect si pretuire, au hotarât ca Biblioteca Severinului sa primeasca-si care se pastreaza si în prezent, numele de Ioan Gh. Bibicescu.
*-În 1921, Severinul cu o evolutie continua în cresterea populatiei, cu o dezvoltare social-economic mult superioara fata de celelalte orase din judet, a devenit centru politic-administrativ (municipiu) al judetului Mehedinti.
*-În 1923, se realizeaza cu adevarat reforma agrara, votata înca din 11.07.1921, urmata -la fel de buna pentru tarani, cea din 1945.
*-În 1924.mai 20, preotul Coriolan Buracu din Mehadia, primul detinut politic din Banat si Transilvania din timpul ocupatiei austro-ungare, a fost numit director al maretului lacas, ,,Palatul de Cultura”din Turnu Severin, care a fost terminat, dupa ce lucrarile au început în 1913 prin stradaniile neobositului mehedintean Theodor Costescu. .
*-În 1927.oct.01, Coriolan Buracu a fost numit directorul bibliotecii ,,I.C Bibicescu” din Turnu Severin, care printr-o munca neobosita si un bogat fond de carti, a înfiintat 14 biblioteci satesti si 47 biblioteci în Yugoslavia, fiind trimise si 60.000 volume, românilor din America.
*-În 1929, premergator anului 1930, într-una din zile, sapte muncitori ceferisti au demolat complexul de ,,7 statui”, numite ,,Babele”, dar ca în aceeasi zi ei au fost ,,facuti praf”, de un tren în timp ce se înapoiau la baza lor, în punctul dintre vaile Slatinicul Mare si Slatinicul Mic. În acest tragic accident apar doua curiozitati, care se merita a fi luate în seama. Accidentul a avut loc într-un sector unde linia era ,,dreapta ca ata”, deci vizibilitate foarte buna, iar trenurile circulau cu viteza redusa si ca un muncitor aflat împreuna cu cei ucisi pe vagonet, dar care nu participase la demolarea celor 7 statui, a scapat cu viata.
*-În 1932, Leopold Banch, înfiinteaza fabrica de palarii ,,Testa” cu 162 mii palarii anual.
*-În 1935, recesamântul (la 75 ani dupa cel din 1859), arata un numar dublu de locuitori, în Mehedinti, care fusese atunci (1859)de 185.731 locuitori.
*-În 1936, se fac cercetari arhiologice întreprinse de Alexandru Baracila.
*-În 1948, renumita podgorie Corcova, care este amplasata pe versantii însoriti ai Piemontului Strehaiei, la confluenta râurilor Cosustea cu Motru-detinea o suprafata de 209 ha.cu vie nobila, struguri pentru vin din soiurile: Clairette, Reisling Italian, Feteasca Alba, Muscat Ottonel pentru vinurile albe si Cabernet Sauvignon, Pinot Noir si altele, pentru vinuri rosii), fiind cea mai mare podgorie din Mehedinti. De retinut ca printul Bibescu detinea pivniti cu vinuri celebre în Corcova.
*-În 1948, perioada imediat urmatoare, ,,Baba” de la Portile de Fier cu înfatisarea mai bine conturata decât perechea ei ,,Mosul”, a fost demolata, ,,capul” ei retezat fiind lasat atunci la marginea soselei. Când au început lucrarile la barajul Portile de Fier-1, muncitorii au aruncat ,,capul” babei în apele Dunarii. Seara, toti muncitorii care participasera la aceasta lucrare, aproape o întreaga echipa de santier înfierbântati de caldura si obositi, vrând a se racori în apele fluviului; desi multi dintre ei nu erau foarte buni înotatori, s-au înecat cu totii în mod inexplicabil în Dunare. Dupa acel tragic accident ,,capul” Babei a fost dus si asezat la ,,picioarele” perechii sale ,,Mosul”.
*-Mosu (km 348,5). Asa este numita statuia megalitica (nume generic dat unor monumente funerare sau religioase de dimensiuni gigantice, construite în epoca neolitica si la începutul epocii bronzului din blocuri de piatra bruta sau cioplita sumar), singura care se mai mentine deasupra tunelului din dealul omonim si constituie un eponim pentru cioaca Mosu (Mehedinti). Se sustine ca figura megalitica Mosu, face parte din ,,grupul celor noua chipuri, cele mai importante monumente preistorice ale tarii”. Circula informatii potrivit carora în prima saptamâna din luna aprilie Mosu ,,plânge” disparitia Babei sale. ,,Mosu”, dupa opinia unora-reprezinta un om gigantic, misterios, cu o tichie tuguiata pe cap, cu o pelerina având o trena lunga, purtând în spate un sac, care urca panta dealului si fusese pietrificat tocmai atunci când ajunsese foarte aproape de piscul acestuia. Marimile mosului-luate cu aproximatie, ar fi: 5,4 m înaltime fata, 9,5m spate (incluzând pelerina si trena), iar diametrul la baza a statuii de 7m Se vorbeste ca atunci când s-a încercat demolarea ,,mosului”, muntele a avut trepidatii si un ,,huiet” si ca acel cablu cu care se încerca demolarea Mosului (când s-a impus realizarea tunelului), s-a rupt, înfasurând si ucis pe ostasii-muncitori (se vehiculeaza cifra de circa 17 suflete).
*-În 1951.iun.18, printre cei deportati în Baragan, s-au aflat si gospodari din Comuna Peri, fiind obligati la ,,bejenie”, ,,bejenari fara voie”, oameni pedepsiti, fara a fi judecati sau învinuiti de ceva, pentru o perioada destul de lunga. Unul din motivele trimiterii în Baragan, este ca acestia au fost socotiti ,,dusmanii” care erau domiciliati în judetele de la frontiera cu Iugoslavia. Atunci bunul gospodar-taran din Mehedinti, a fost rupt de vatra sa si dus în Baraganul ars de soare si plin de ciulini.
*-Legenda Babele (legenda complexului de ,,7 statui”), prezentate sub titlul ,,Legendele despre ,,Sf.Petru”, vorbesc astfel: ,,Sfântul Petru, aflându-se tare bolnav a trimis niste babe dupa leacuri în tara vecina, Serbia, care întârziind foarte mult cu aducerea buruienelor-sfântul fiind pe punctul de a-si da sfârsitul, a trimis de doua ori sa se observe din sprânceana muntelui daca se vad venind; iar a treia oara când sfântul îsi dadea ultima suflare, i-au spus ca babele se vad odihnind pe o piatra din apropiere. Atunci Sf. Petru le-a blestemat zicând: ,,Steiu de piatra sa se faca” si asa au ramas pâna în zilele noastre (când au fost demolate). Câteva din ele au împietrit chiar pe drum si într-o vreme se vedeau stanele de piatra la rând, de la Dunare în sus pâna în dreptul vârfului.
*-Legenda Crucii lui Sân’ Petru-la care face referire si istoricul N.Densusianu în lucrarea ,,Dacia Preistorica”:
,,Pe malul stâng al Dunarii se înalta Promontoriul pe vârful caruia religia crestina a asezat Crucea Sf. Petru, unde se mai cunoaste înca forma unui scaun taiat în piatra si unde mai exista simulacru cel arhaic taiat în stânca vie. De jos în sus, dealul ,,Crucea lui Sân’ Petru”, apare ca o cetatuie, dar sus pe un tapsan, la mijloc, se afla înfipte doua cruci din piatra sfarâmicioasa, roasa de apa ploilor. Se afla doua locuri netede, parca ar fi fost potrivite; terasa de sus, unde-s crucile si alta mai strâmta, ca o roata care ocoleste vârful, la câtiva metri mai jos de cea dintâi. Pamântul din zona crucii mai vechi, este prabusit de sapaturi si gropi facute pe timpuri, de oamenii care cautau comorile (a fost un timp când chiar guvernul a autorizat astfel de sapaturi, cu scopul de a gasi bani). Despre crucea cea mai veche, se spune ca, în timpul de demult, traia prin partea locului pustnicul Petru, care avea darul tamaduirii si care a facut mult bine la multa lume; chiar dupa moarte, lumea considerându-l sfânt, pentru ca si atunci, cine credea în el, de multe boli se tamaduia. Dupa moarte a fost îngropat în locul unde astazi este crucea la muntele Babele. Ducându-se vestea despre minunile pe care le facea sfântul, locuitorii din satul SIP, care se afla în fata, în Serbia, au furat noaptea corpul sfântului si l-au vândut la niste tarigradeni (sigur crestini greci sau bulgari), tocmindu-se pe trei seici de aur.
Corpul sfântului a ajuns la Tarigrad si de aici la locul unde creste tamâie pe lemne si margele pe par. Când furii (hotii) si vânzatorii sfântului au prins de veste ca sunt înselati amarnic, caci în loc de galbeni au gasit în seici pietre si carbuni de tei, toti locuitorii acelui sat au mostenit pedeapsa pentru acesta, boala numita ,,sfrentia”; si ei ca sa îmblânzeasca mânia sfântului, au ridicat în locul unde fusese îngropat sfântul, crucea numita a lui ,,Sân Petru”.
Pe una din cruci se pot deslusi initialele IS.HR.NI.KA; pe cealalta, numai urmele slovelor. Localnicii spun ca cea mai veche a fost furata odata de aici si dusa în curtea bisericii Grecescu din Turnu Severin, din care pricina a fost o arsita atât de mare ca timp de noua luni n-a dat strop de ploaie. Când o duceau înapoi si pe când o purtau spre locul ei, carul a fost stând, nu se mai clintea, fiindca oamenii înjurau; dar îndata ce au rostit vorbe bune, s-a pus o ploaie torentiala. Dar si crucea cea noua-dupa spusele preotului Boboiceanu de la Jidostita-a fost luata si ea prin anul 1906 la biserica Grecescu din Turnu Severin pentru a i se citi pisania, dar fiind reclamata de credinciosi, a fost readusa”.
*-În cartea ,,Vârciorova”, asezarea de la izvoarele Istrului”, aparuta în 2.002 la Lugoj, sub semnatura Dr.C.N.Barbulescu (neam din Peri, prin bunicul d-sale), gasim ca a fost identificat si schitat ,,triunghiul sacru” care include si spatiul dintre râurile Bahna, Topolnita si fluviu Istru (Dunarea). De aceasta data este prezentat un ,,triunghi de lumina” care, prin excelenta este simbolul trinitatii si exprima prima manifestare. Un astfel de triunghi echilateral, având laturile de 4,5km a fost identificat între Selisteni-Peri-Alunisul (Ciolani), încluzând si catunele Biserica (Bâldani) si Valea Petri. Despre vechimea locuirii acestor vetre si rolul lor în cadrul acestui ,,triunghi de lumina”se deduce cu ajutorul toponomasticii (totalitatea numelor de locuri, ape, munti,etc) si ca perioada întemeierii lor este evidentiata prin epocile când, pe aceste meleaguri se vorbeau limbile: ,,sumeriana” (sum.)=ante mil.-III-î.Cr.; hitia (hit.)=mil.-III-II-î.Cr.; sanscrita (skr)=mil.-II-I-î.Cr.; zenda (zend)-limba persana în care s-a scris marea epopee Avesta (mil.-I-î.Cr.):
*-A se vedea amanunte la istoricul catunelor: Peri, Biserica (Bâldani), Valea Petri, Ciolani (Alunisul), Selisteni, Husnicioara!
*-Istoria Orasului Drobeta Turnu Severin, coboara cu peste 18 secole în urma. În sec.XI, se constituie ,,Banatul de Severin”, care devine puternica cetate feudala, apoi în sec.XII-XIII, însemnata cetate baneasca pe linia Dunarii. Cât priveste vatra actuala a orasului, are printre cele mai vechi atestari ale existentei sale-pe acelasi loc, din Europa, pastrând în acest fel cheia continentului, a fost si va fi un dar al Dunarii si Carpatilor. Numele consemneaza succesiunea în timp a doua orase-unul din antichitate, celalalt nascut odata cu cristalizarea relatiilor feudale. Istoria vorbeste ca înca cu 5.500 de ani în urma pe aceste meleaguri existau asezari omenesti, dar orasul Drobeta s-a dezvoltat în epoca statului geto-dac. Aceasta asezare a fost un sâmbure al dezvoltarii poporului român, locuitorii ei înfruntând timp de 2000 de ani navalirile, facând fata tuturor greutatilor, în acest fel pastrându-si existenta, contrubuind la mentinerea si afirmarea fiintiei poporului român. Astazi Portile de Fier-I si II-sunt Cetate a Luminii, unul dintre cele mai mari si complexe hidroenergetice ale Europei. Drobeta de azi (notat 1978), detine o ampla gama de monumente istorice, cum numai orasele milenare pot oferi: ruinele legendarului pod al lui Apollodor din Damasc, renumitul arhitect al antichitatii; castrul construit de împaratul Traian, spre a-si consolida pasul facut peste marele fluviu; vestigiile pline de farmec ale cetatii Ada-Kaleh, reconstruite cu migala pe Ostrovul Simian, dupa ce insula cu nume de rezonanta orientala, a fost ocupata de apele de acumulare ale Hidrocentralei Portile de Fier-I-; mai apoi-si nu în ultimul rând, Cetatea Severinului, resedinta temuta a banilor Severinului de odinioara. Care sa fie explicatia faptului ca acesta urbe, datând din antichitate, de la începuturile erei nostre, s-au aratat mai tare decât urgia veacurilor? Miracolul-daca este, sta în tenacitatea cu care românul acestor melaeguri si-a faurit istoria, în continuitatea fiintarii sale, de unitatea si dârzenia cu care si-a ,,aparat si saracia si neamul”. Situat în locul unde Dunarea taie lanturile muntoase ale Carpatilor si Balcanilor, Severinul a fost harazit prin pozitia geografica, sa fie, din cele mai vechi timpuri un nod de drumuri strategice, cum putine se mai leaga pe întinsul continentului. De la orasul Drobeta pâna la orasul Turnu Severin, era o cale lunga de aproape un mileniu. Si în zilele noastre mai persista ideea originii romane a Cetatii Severinului. Cu toate ca nu exista înca dovezi arheologice, se pare ca fortareata de la Severin este opera ioanitilor-la 1254, dar sase ani mai târziu cetatea este pustiita si partial distrusa de catre bulgari. Destinul Cetatii Severinului, este prefatata de vârtejul tatarilor, ea fiind-în repezi alternari, sub stapânirea ioanitilor, bulgarilor, ungurilor, teutonilor, turcilor, dar cetatea a stat si a revenit sub sceptrulunor voievozi români.
*-Dupa 1667, apare satul de mosneni, ,,Severinul (Savarinu), întemeiat de feciorii lui Avram si Dumitru din Cerneti, când au stapânit , preluând de la Buzesti, mosia Severinului. Constituit si dezvoltat în partea dinspre Cerneti si Trestinic, adica în N-E-tul mosiei, unde se afla azi municipiul Drobeta Turnu Severin.
*-În 1727, Severinul (Savarinul) apare ca sat pe mosia marginasa a Severinului, stapânita de capitanii Antonie si Barbu.
*-În 1833, documentele prezentau ,,Savarinu” astfel: ,,magalaua Savarinu”, aproape de Cerneti pe mosia polcovnicului Petre Severineanu, peste apa Topolnitei.
*-În 1833, se hotaraste construirea ,,orasului de negot Severinul”, si satul, populatia, aflate în N-V-ul mosiei cumparate de stat, au fost ,,absorbite”de noul oras.
*-În 1962, a aparut un ,,razboi” (vezi si cel din 1991!) generat de informatii inedite, când a fost gasita o fosila veche de doua milioane de ani, razboi ce continua si dupa trecerea în nefiinta a antropologului Dardu Nicolaescu-Plopsor, protagonistul acestei aventuri a cunoasterii, dar odata cu moartea caruia dispare (în împrejurari misterioase) si mult disputata fosila, a ,,Omului de Oltenia”, cum se arata în Tinerama /1993, de catre Cornel Ivanciuc. Tot în 1962, la Bugiulesti-Vâlcea, au fost descoperite mari cantitati de oase de animale, de catre o echipa de arheologi condusa de C.S. Nicolaescu-Plopsor, din care a facut parte si Dardu N.Plopsor. Reexaminând materialul osos de aici, Dardu-Plopsor identifica Hominidul, vechi de 1,75-2 milioane de ani, pe care l-a botezat Australanthropus olteniensis (omul sudic din Oltenia), varietate a lui Homo habilis, cu capacitate craniana de cc. 700cm cubi. Omul de Oltenia avea statura bipeda, producea unelte si vâna prin haituire mlastinile Lacului Getic. Rapus de o boala, Dardu N. Plopsor va izola, pentru totdeauna, fosila într-o caseta de argint, disparând, îngropata-posibil-undeva la loc sigur. Dupa moartea lui Dardu nu au fost gasite fosilele a trei maimute descoperite tot la Bugiulesti.
*-În 1964, cercetarile arheologice sunt preluate de Muzeul Portilor de Fier, sub conducerea lui M. Davidescu, obtinându-se rezultate revelatoare.
*-În 1964, se deschid lucrarile constructiei Hidrocentralei ,,Portile de Fier” de la Gura Vaii, în colaborare cu Iugoslavia.
*-În 1965, încep cercetarile la Schela Cladovei-cea mai veche asezare omeneasca stabila cunoscuta în Europa, care are vârsta de 9-10.000 de ani. Se dezvaluie primele locuinte, primele vetre, primele înmormântari rituale, adica momentul când omul primitiv devine sedentar, constrinu-si o casa, cultivând pamântul, vânând, pescuind, folosind arme si unelte din piatra si os. Se pare ca alimentatia de baza era carnea si pestele, consumate în stare cruda, dând a se întelege ca scheletele gasite erau ca de oameni uriasi (toti având peste 1.90 m), iar substantele nutritive din alimentele crude se depuneau în osatura. La Muzeul Severinean, se poate admira scheletul unui barbat de 45 ani cu o osatura si dentitie de invidiat de omul mileniului trei. Satul cu numai 10 case, este cunsocut ca o prima asezare omeneasca din Europa.
*-În 1968, a avut loc o noua organizare administrativ-teritoriala, la nivel national, când au fost înfiintate 49 orase, formate din 101 localitati, la care s-au adaugat 13 localitati componente, iar 331 localitati au primit o noua denumire. Dupa aceasta noua organizare, Mehedintiul detinea o suprafata de 4.900km p, 5 orase, 59 comune si 344 sate.
*-În 1970 (ultimele decenii ale sec.XX) s-a descoperit un nou bazin carbonifer de lignit în zona Cosustea-Balota-Husnicioara-Fântâna Domneasca.
*-În 1972 mai 16, s-a inaugurat oficial Sistemul hidroenergetic si de Navigatie ,,Portile de Fier-1-”de la Gura Vaii, ocazie cu care orasul Turnu Severin a primit numele de Drobeta Turnu Severin, când s-au împlinit 1850 de ani de la atestarea lui ca municipiu.
*-În 1975, numarul locuitorilor din Severin erau de 71.107.
*-În 1979, în Mehedinta, a luat fiinta Uzina de apa grea (Sucursala Romag-Prod), care se afla pe drumul national ce duce la Târgu-Jiu, în localitatea Halânga. Este unica unitate de acest tip din Europa si cel mai mare producator de profil din lume, care se întinde pe o suprafata de 70ha. Apa grea produsa aici este moderatorul si agentul termic primar de care are nevoie Centrala Nucleara de la Cernavoda pentru a functiona. Materia prima pentru obtinerea apei grele este hidrogenul sulfurat, un gaz extrem de toxic, inflamabil, exploziv si foarte coroziv. Hidrogenul sulfurat (cu miros de ou clocit), ucide omul în câteva secunde la concentratii foarte mici. Acum exista un sistem de senzori, care pot da oricând alarma în cazul în care s-ar produce o scurgere de hidrogen sulfurat.
*-În 1986, populatia Severinului a ajuns la 100.000 locuitori, aparând noi cartiere: Alunis, Crihala, Kisselef, Cet Nord, ramânând orasul scaldat mai departe de apele Dunarii, orasul florilor (trandafirilor) si al monumentelor.
*-În 1990, populatia Severinului a ajuns la 107.507 locuitori.
*-În 1991, s-a descoperit în urma sapaturilor de catre prof. dr.Vasile Boroneant, Cultura umana de la Schela Cladovei (asezare în vestul Drobetei, care dateaza din mileniile 7-6 î.Cr, dupa unele descoperiri), care este cea mai bine individualizata (unica) din Europa si Estul apropiat. La Muzeul din Turnu Severin se poate vedea un schelet de Homo Sapiens din cultura umana Schela Cladovei, care reprezinta un barbat de 2m si dateaza de 8.000 ani. Cronica descoperirii celui mai vechi hominid din spatiul carpato-danubian si al continentului nostru, implicit ascensiunea lui ,,olteana”, a generat dispute în lumea antropologilor, implicând si politicul, atât cabinetul presedintelui Africii de Sud, cât si al lui Gh.Gheorghiu-Dej si Chivu Stoica, continuând la Pentagon, Paris si Budapesta.
*-În 1992.ian., la recesamânt, s-au gasit în mehedinti un numar de 779 crestini baptisti, 471 penticostali, 264 adventisti.
*-În 2002.ian.01, mehedintiul detine o suprafata de 4.92.281 ha. si o populatie de 164.776 locuitori. Cuprinde un municipiu, 4 orase, 59 comune, 344 sate, cu 157.588 suflete în mediul urban si 163.823 în mediul satesc, densitatea fiind de 65,2 loc./km p. Structura etnica arata ca 97,5% sunt români, 1,5% romi si 0,9% alte nationalitati.
*-Situri paleontologice pe malul Dunarii.
Doua dintre cele mai frumoase zone turistice din Mehedinti, respectiv Svinita si Bahna, ascund cele mai importante rezervatii paleontologice din tara si din Europa. Din pacate, cele doua rezervatii paleontologice extrem de importante si interesante atât pentru specialisti, cât si pentru simplul turist, continua sa ramâna inaccesibile din cauza lipsei fondurilor necesare pentru realizarea aici a unor arii de interes international, deschise tuturor studiilor magnetostratigrafice, biostratigrafice si paleontologice.
Svinita–200 de milioane de ani. Fauna judetului Mehedinti este una extrem de interesanta datorita resturilor fosile care atesta viata din trecutul geologic si conditiile de mediu de atunci. La Svinita, se afla singura regiune din tara unde Jurasicul mediu (200-176 milioane de ani) are dezvoltarea completa astfel încât s-a putut stabili zone precise de fauna bogata în moluste si brachiopode. Aici au fost descoperite fosilele unor amoniti (melci) uriasi ce depaseau doi metri în diametru si au fost contemporani cu dinozaurii. În urma cu 200 de milioane de ani, zona Svinita era acoperita de Marea Sarmatica, adânca de peste 50 de metri, având o temperatura de 20 de grade C., fapt ce a favorizat dezvoltarea acestor vietuitoare.
Bahna–16 milioane de ani. O alta rezervatie extrem de importanta, în care este atestata viata din trecutul geologic, se afla în localitatea mehedinteana Bahna. În aceasta zona au fost descoperite peste 400 de specii de fosile badeniene cu o vechime de peste 16 milioane de ani. Si aici se afla trei puncte fosilifere, Ilovita, Curchia si Lespezi, unde au fost descoperite fosile de gasteropode (melci), bivalve (scoici) echinide (stea de mare) etc, lucru ce completeaza imaginea unei vieti luxuriante de recif. ,,Tot aici se afla argile marmoroase foarte bogate în resturi fosile de moluste si corali solitari. Aceste puncte au fost considerate cele mai importante zacaminte fosilifere din tara noastra, favorabile studiilor stiintifice internationale”.
Puncte fosilifere. În rezervatia paleontologica Svinita, exista trei puncte fosilifere ce de-a lungul timpului au fost cercetate de specialisti din mai multe tari, o ampla colectie de fosile din aceasta zona aflându-se si la Universitatea din Bucuresti, Institutul Geologic al României, Universitatea “Babes – Bolyai”, dar si în colectii din Austria si Ungaria. “Punctele fosilifere Saraorski, Tiganski si Vodiniciki sunt foarte bogate în calcare feruginoase, paralelizate cu stratele de Klaus din Alpii de Nord. Aici se gaseste un strat de calcar lumaselic foarte bogat în macrofosile, respectiv amoniti, belemniti, brahiopode etc.”.-Documentare/04.06.2008.
*-Muzeu unic în aer liber. Unica în Europa datorita unei gradini botanice înca neexplorate, dar si a obiectivelor turistice stramutate de pe celebra insula Ada-Kaleh, ce acum sunt doar ruine acoperite de vegetatie salbatica, Insula Simian va deveni, unul dintre cele mai importante obiective turistice de pe întregul parcurs al Dunarii. Începând cu luna septembrie 2008, Muzeul Regiunii Portilor de Fier – Severin va facilita accesul pe Insula Simian, asigurând transportul turistilor si al comunitatii locale spre acest obiectiv ce se doreste a fi un „muzeu în aer liber”. Aceasta deschidere spre patrimoniul peisagistic si istoric al Insulei Simian este posibila datorita proiectul „Dunarea-coridor european”, proiect coordonat de Muzeul Regiunii Portilor de Fier, finantat de Uniunea Europeana prin Programul de Vecinatate, România-Serbia 2005 si având ca parteneri Consiliul Judetean Mehedinti, Primaria Kladovo (Serbia), Asociatia nonguvernamentala ,,Monada”, Asociatia Culturala Iuventus Traiani, Consiliul Local Simian.
-Citeste la : ,,Noul Ada-Kaleh’’!
*-În Severin si Cerneti, exista si meseria (mestesugul) de Abagiu (croitor în obiecte de îmbracaminte), executate din lâna si bumbac, care-în general, lucra cu materialul clientului, iar când se ajungea sa lucreze cu material aprovizionat de el, vânzând obiectele confectionate de el, devenea croitor-negustor.
*-Mehedintiul detine printre alte legende: ,,Baba Dochia” si fiul sau Dragomir, precum si stânca de la Gura Vaii, ,,Mosul si Baba”, despre care s-a scris mai sus.
*-Severinul, beneficiind de asezarea de lânga Dunare, a fost orasul care a pus tara în relatii cu Occidentul, asigurându-se aici mai întâi modernizarea industriala. Spiritul justitiar îsi gaseste în vechiul municipiu expresii severinene, care a u devenit memorabile: ,,Nici munca fara pâine, nici pâine fara munca”, iar matematecianul Petre Sergescu, stranepotul lui Popa Sapca, pasoptistul, va zice : ,,Am ce am dat”!
*-Cel mai valoros tezaur al tarii dupa ,,closca cu puii de aur”, a fost descoperit la Hinova (Mehedinti-România)) si contine aproape cinci kg.aur de 24 carate. Mai aproape în timp, domnia lui Mircea cel Batrân, domn al Banatului de Severin si stapân al Cetatii Severinului, perioada (1386-1420)-în care în jurul Cetatii Severinului au fost îngropate 11 tezaure ce însumeaza peste sase mii monede si podoabe de o rara frumusete.
*-Noul Ada-Kaleh.
S-a semnat actul de renastere a insulei Ada-Kaleh si vor fi începute lucrarile de reamenajare a insulei Simian dupa modelul arhitectural al insulei scufundate odata cu începerea lucrarilor de construire a hidrocentralei Portile de Fier, stramutata în 1968. Construita între anii 1719-1738, cetatea-bastion Ada-Kaleh, aflata la aproximativ trei kilometri de locul unde s-a construit barajul Portile de Fier I, a fost în întregime acoperita de apele Dunarii. ,,O parte din cimitirul de pe insula, casa lui Mahmut Pasa, unele obiecte si o parte din zidaria catacombelor cetatii Ada-Kaleh au fost stramutate în insula Simian, iar cel mai mare covor din lume, lung de 15 metri, lat de 9 metri si cu o greutate de 500 kg., daruit insulei de catre sultanul Abdul al II-lea în anul 1904, a fost transferat la moscheea din Constanta. Au existat mai multe proiecte de reintroducere a cetatii Ada-Kaleh în circuitul turistic, dar din lipsa de fonduri nu s-a reusit". Reprezentantii unei firme mixte româno-turce au analizat posibilitatea refacerii ruinelor, a conservarii unor catacombe si amplasarea în cele 54 ha. a unei baze turistice moderne. ,,Proiectul, finantat printr-un program european, a primit 300.000 de euro pentru elaborarea studiilor de fezabilitate si obtinerea avizelor necesare. Investitorii intentioneaza sa amenajeze si un telescaun, astfel încât accesul turistilor în cetatea Ada-Kaleh sa fie cât mai spectaculos". In perimetrul complexului muzeal Ada-Kaleh din Simian vor fi aduse si alte monumente din zona Portilor de Fier. ,,Alaturi de acestea, aici vor reînvia unele mestesuguri traditionale turcesti, cum ar fi producerea dulceturilor, a vaselor pentru cafea din cupru si, eventual, fabricarea tigarilor, care asigurau faima Ada-Kaleh-ului de altadata. Refacerea geamiei este un obiectiv prioritar pe care si-l propune proiectul ce va fi promovat. Insula Ada-Kaleh era faimoasa nu doar pentru istoricul ei, reprezentativ pentru întreaga zona a Balcanilor, ci si pentru „exotismele" sale: celebrul Lokum (rahat turcesc cu nuca), halvita, braga sau tigarile produse acolo. Nu putini erau aceia care luau barca sa ajunga pe insula, pentru a se înfrupta din bunatatile locului. Dupa scufundarea insulei, în scurt timp, o parte a comunitatii dislocate a ramas în tara, iar o alta parte a emigrat în Turcia. Dintre acestia din urma, multi nu s-au adaptat la viata de acolo, întorcându-se în România.
Pitina Istorie a Ada-Kaleului. Turcii pierdusera razboiul din 1877-1878. Cine stie ce mai sperau osmanlâii când Semiluna începuse a se eclipsa ireversibil iar ei nu renuntau la peticul de pamânt, uitat si neuitat pe Dunare sus, care nu mai avea de mult gloria repurtata de reduta-hotar între cele doua imperii. Sigur, ramân nostalgiile, astfel ca ada-kalezii aveau de-acum doi stapâni, Austria multumindu-se cu rolul de protectorat, care investise enorm în cetate. Austriecii erau prezenti în zona Portilor de Fier înca de la istoricul Tratat de la Adrianopol (1829), când comertul si navigatia pe Dunare se liberalizasera. Vienezii construisera în dreptul Noului oras Severin Agentia vapoarelor, Portul si Santierul naval care avea sa fie primul din România. Austriecii, germanii, italienii au cumparat locuri de casa în Severin, au participat la construirea si dezvoltarea primului oras din România moderna ridicat europeneste. Austriecii au avut ideea cu un secol mai devreme (în timpul stapânirii lor în Oltenia) de a construi tot aici, pe ruinele Drobetei si Cetatii Severinului, orasul Carolina. Tot astfel au numit ei si insula în perioada în care au construit cetatea. În noiembrie 1885 insula a fost declarata garnizoana deschisa si numita oficial Ada-Kaleh, încetând rolul ei de cetate militara si putea fi vizitata ,,de oricine si oricând". Insularii, pentru început aveau nevoie de un act oficial (adeverinta) pentru a merge chiar pâna la Turnu Severin. S-a trecut la organizarea administrativa autonoma: un mudir (guvernator), un cadiu (judecator), un imam (preot), un muezin (dascal), doi învatatori, consiliul local.
Cea mai importanta era reforma economica prin înlesniri si privilegii ad-hoc: import-export în orice cantitati si fara taxe vamale; taierea de lemne din padurile de pe malul românesc, fara taxe; pescuit fara permis; dreptul de a locui si a construi fara impozite la stat; drepturi la târgurile de la Orsova si Vârciorova, un trai leganator ca într-o dulce corabie. Urmasii vasnicilor luptatori erau scutiti acum si de efectuarea stagiului militar, de aceea n-aveau dreptul de a purta arme. Linistea si ,,paradisul" leneveau însa spiritul competitiv si chiar pe cel de conservare: zidurile, cazematele continuau sa se surpe, o bogata vegetatie târâtoare si cataratoare ocupa spatiile, gândurile, zidurile - pâna pe acoperisuri. Austriecii erau în zona pentru lucrarile de la Severin, pentru protectia insulei si pentru întarirea sistemului graniceresc de la Orsova în sus pe Dunare. În 1887 s-a convenit între România si Austro-Ungaria mutarea granitei de pe râul Cerna pe râul Bahna, cu punct de granita Vârciorova. Austriecii si-au pus problema navigabilitatii din nou, aici la Portile de Fier fiind cel mai accidentat traseu de pe Dunare din cauza puzderiei de stânci coltoase, asa-zisele cataracte (gherdapuri) care au dat locului numele Portile de Fier. Austriecii si ungurii au construit canalul navigabil în anii 1895-1899, inaugurarea lucrarii având un fast istoric prin prezenta împaratului Franz Josef, a regelui Carol I si a regelui Alexandru al Serbiei. Canalul, lung de 2620 m, a fost executat spre malul sârbesc pâna la Sip, chiar pe locul unde romanii în timpul lui Traian executasera si ei canalul navigabil o data cu drumul pe malul sârbesc. În 1834-1846 austriecii construisera soseaua Szechenyi - de la Orsova prin defileu, pe sub stâncile de pe malul românesc pâna la Moldova Noua, dar canalizarea Dunarii a însemnat cel mai important eveniment din acel secol, drumul pe apa fiind cu mult mai solicitant decât cel pe uscat. Toata lumea avea de câstigat gratie acestor noi cuceriri, de asta data într-un razboi cu însesi malformatiile fluviului. Pentru insulari, chiar daca ,,departe de lumea dezlantuita", venise timpul de a fi salutati de catargele vaselor ce coborau sau urcau mai lin acum pe lânga malurile insulei, pe insula se respira în liniste o stare ireversibil sedentara. În mijlocul insulei se înalta moscheea, cu minaretul zvelt, construit durabil pe un bastion. În rest, doar ici-colea, printre metereze, câte o casa luminoasa cu acoperisul rosu închis din olane, înconjurata de gradina si de un gard rezistent de scânduri. Pe malul stâng al Dunarii, vis-a-vis de insula, erau legate numeroase barci pentru traversarea fluviului, de culori pastelate în toate culorile posibile, cu barcagi turci care se tolaneau flegmatic în iarba. Si-au construit în malul abrupt, chiar mici bordeie pentru a se adaposti. În localurile întunecoase si racoroase ale cafenelelor în care turcii sedeau cu picioarele încrucisate pe banci scunde, lânga pereti, în fata lor aburind cesti mici, plate cu cafea neagra, gustând din farfurioara dulceata aromata de trandafiri. Toti fumau ciubuc sau narghilea, dar fara galagie, caci barbatii discutau putin si chiar atunci când vorbeau o faceau cu nepasare, nemiscati. Copiii cutreierau stradutele, se jucau la soare sau stateau de vorba sezând pe prag în usile bazarelor si cafenelelor. Toti erau îmbracati sarbatoreste, fetitele cu salvari în culori deschise si cu fermen, având flori prin parul împletit în nenumarate codite subtiri si unghiile vopsite-n rosu cu Nennan. Podoabele cochet colorate ale bazarelor straluceau în lumina, unde erau expuse paturi brodate cu fir de aur, papuci colorati, ciubucuri lungi din iasomie ornamentate si o sumedenie de suveniruri marunte pentru strainii care vizitau insula. Peste tot erau prezentate fâsii de tutun galben-auriu, trabucuri si tigari pe care aici le puteai cumpara atât de ieftin. Batrânul Bego, cel care l-a adus cândva, dupa evadare, pe Kossuth în insula, purta mândru kusacul legat larg în jurul trupului si sub ahmedia turbanului avea prinsa o floare. Moscheea era construita în stilul zvelt mauric si prin ferestre se puteau zari pe pereti versete din Coran. Pe sub moschee, un tunel strapunge zidul cetatii, unde era zidita o veche inscriptie turceasca. Drumul trecea mai departe printre balti cu namol verzui, de-a lungul cazematelor, bastioanelor si printre gradini, case si curti, protejate de privirile strainilor cu garduri înalte. Nici o casa nu avea ferestre spre strada, dar din curtile umbrite de ramurile vitei de vie, rasunau voci de femei, iar din bucatarii razbatea miros de kijma si pilaf pentru huslukul în zilele de sarbatoare. Cimitirul cu pietrele-i funerare napadite de iarba si cu vârfurile în forma de turban era acoperit de liniste. În insula se afla mormântul maret al lui Ibrahim Ali Beg.Turcii locuiau si în cazemate sau în colturile libere ale bastioanelor, dar printre gradini, era liniste, doar Dunarea clocotesta în apropiere, iar vântul se leagana visator în vârfurile duzilor enormi. Dinspre capatul sudic al insulei, Dunarea se largea mult spre tarmul românesc si spre Protile de Fier. Totdeauna de Bairam, veneau la Hali Mustafa, la fiicele imamului, fetele insulei, stând pe covoarele pregatite sub bolta de vita-de-vie spre a se întinde. Aici fetele insulei gustau din rahatul si dulceata servite pe taburete joase în fata lor, si vorbeau neîntrerupt, pe când fetele lui Mustafa aduceau tesaturile si broderiile lor spre a le arata prietenelor. Mai lasau sa fie admirate tesaturile violete de matase pe care le primeau din Constantinopol si din care îsi croiau perezdel.Fetele cântau cu vocele lor de un cristal metalic, pe care le ridicau tremurânde spre cele mai înalte tonuri. Cântau la început murmurând, doar pentru ele, apoi tot mai tare de se auzeau pâna peste ape. Câte una dintre ele ele dansa, celelalte fumau tigari dulcege sau bateau tactul cu daireaua. La Orsova, locuitorii insulei aveau bazarul lor, unde vândeu zahar, cafea, orez, rahat si fructe. Vândeau foarte ieftin, caci toate marfurile primite erau scutite de vama, cum scutiti erau ei si de impozite fata de sultan. Ei erau socotiti saraci si departe de patrie.
Spre anul 1900 privilegiile sub protectoratul Austriei se simteau mai mult ca o pomana. Garnizoanei i se ruginisera armele, nici salve de tun nu se mai auzeau salutând vasele straine ca în 1841. Nici urgia razboiului abatut în 1916-1918 pe teritoriile românesti nu i-a clintit pe insulari ca altadata. Pe 3 sept. 1916 doua companii din regimentul 17 Mehedinti au intrat pe insula fara nici o surpriza, deoarece Ada-kalezii s-au predat pasnic, fiind plictisiti de insularitate. Pe 5 sept. generalul Dragalina ocupa Orsova, dar în acea perioada pentru puterile istorice cetatea medievala nu mai prezenta nici un interes, când se ducea lupta pentru alta configuratie geo-politica. Insularii se prezentasera primei santinele românesti, mai rugându-se si la Allah sa nu-i uite din nou pe o virgula de pamânt în mijlocul apelor Dunarii. Despre Ada-Kaleh nu se poate scrie de doua ori, dar totusi, s-a mai ivit o sansa datorita academicianului C.S.Nicolaescu-Plopsor, al carui prestigiu profesional a determinat autoritatile comuniste, sa accepte alocarea fondurilor necesare stramutarii cetatii, cimitirului si unui numar restrans de case în insula Simian, aflata în aval pe fluviu, nu departe de Drobeta Tr. Severin. In anul 1967 au fost alocate 26 de milioane de lei si cetatea medievala a fost dezmembrata piatra cu piatra, fiecare numerotata si pusa la locul ei de catre restauratori. Dupa zece ani fondurile s-au epuizat, lucrarile s-au oprit si în locul programatei conservari din insula Simian s-a instalat dezastrul. Azi în ostrovul dezolarii este o cetate în ruina, protejata de nepasare si balarii, cu zidurile aflate într-un avansat stadiu de degradare, iar imensa cantitate de caramida ce trebuia pusa la locul ei a ajuns, zgura sau a fost sustrasa. Cei de la Muzeul Regiunii ,,Portile de Fier" spun ca, potrivit legislatiei, de cetate raspunde primaria municipiului dunarean, cei de aici facând si ei trimitere înspre consiliul local din Simian. La Simian, se vorbeste ca terenul insulei, în suprafata de 56 ha., a fost retrocedat fostilor proprietari.
In noua insula, se afla cetatea stramutata, urmele unei vechi asezari dacice, fiind descoperite mai multe unelte, obiecte de uz casnic si de olarie, precum si arme din acele timpuri, dar si un pichet graniceresc, parasit si el. Acum (anul 2008), cetatea se afla în degradare, esti cuprins de repulsia fata de totalul dezinteres al autoritatilor locale - si nu numai - privitor la valorile istorice care se pierd încetul cu încetul, fara ca legea sa pedepseasca pe cei care contribuie la distrugerea operei sacre a înaintasilor. Pentru amenajarea cetatii si a insulei ce se vroia a fi un nou Ada-Kaleh se realizase si un proiect înca din 1970 si lecturarea lui îti aduce în memorie insula de vraja si de vis de la km 946 al fluviului. Dupa ,,îndelungi negocieri", Consiliul Judetean Mehedinti si SC ,,Safcar Rom" SRL, o firma româno-turca, au semnat pe 15 iunie 2005 contractul de asociere pe o perioada de 49 de ani pentru exploatarea potentialului turistic al Ostrovului-cetate. Consiliul participa cu terenul, firma angajându-se sa investeasca pe o perioada de cinci ani suma de 5 milioane de euro. Numai cei care au nesocotit masura realitatii au putut crede ca în suma propusa pentru a fi investita în terminarea reconstructiei cetatii turcesti, ridicarea unui restaurant, a unui minihotel, a unor case turcesti pentru cazare, amenajarea unei gradini botanice, a unor terenuri de tenis, volei si baschet, a poligonului de trageri cu arcul, bazine de înot, plantari de arbusti fructiferi si miniamenajari peisagistice (cascade cu apa, stânci, minipadure), spatii de tratament si recuperare medicala, spatii educationale, cazinou si alte obiective cu caracter cultural, sportiv, turistic, educativ si de tratament. La fel magazinele de artizanat, ceainariile, buticurile din incinta cetatii, realizarea infrastructurii, amenajarea si punerea în functiune a pontonului de acostare a navelor, construirea unui teleferic, care sa lege insula de malul românesc, a unui heliport, alimentarea cu energie electrica si cu apa, fose ecologice, amenajarea unui parc tematic care sa reprezinte harta fizica a tarii cu reprezentarea tuturor judetelor etc, toate amplasate pe numai 14 ha.
Reprezentantii firmei turcesti, de pe malurile Dâmbovitei, n-au mai trecut prin Mehedinti, fara a se cunoaste ce s-o fi ascuns sub aceasta ,,asociere" ce a dat nastere unor speculatii prin zona. Terenul din domeniul public, chiar si o parte din apele Dunarii, sa fie oare blestemat si paradisul ,,Ada-Kaleh" sa ramâna doar o amintire?
*-Apele obtinute la Halânga:
-Apa grea (oxid de deuteriu) D20, izotopul greu al hidrogenului, cel care determina instabilitatea structurala în apa si apoi în organism. Deuteriu se gaseste în apa de izvor, apa de ploaie (T20 tritiu), apa minerala, pepsi, cola, sifon etc. dar în proportii diferite. Este o apa pura care contine ca elemente componente atomi de oxigen si de deuteriu (nuclidul 2/1H). Se obtine prin îndelungata electroliza a apei, dintr-o tona de apa obisnuita se obtin 10cm³ de apa grea, de puritate 99,99%. Pentru obtinerea unui kg de apa grea, se consuma aceeasi energie ca la obtinerea a trei tone de aluminiu. Având compozitie diferita fata de apa obisnuita (apa usoara),apa grea are proprietati deosebite de ale acesteia. Apa pura (apa grea), are densitatea, punctele de fierbere si de topire mai ridicate decât apa obisnuita, iar solubilitatea substantelor este mai mica în apa grea. Reactiile chimice sunt mai lente în apa grea decât în apa usoara. Organismele acvatice (melcii, pestii, sepiile), mor în apa grea pura, dar suporta apa grea pâna la o concentratie de 32%. Apa grea (D2O) este daunatoare si vegetatiei, plantele nu încoltesc si nu se dezvolta în aceasta apa. O concentratie mare de apa grea în apa de baut produce omului sete intensa, deshidrateaza oragnismul si în final produce moartea. Timpul mediu de stationare a apei în organisumul uman este de 14 zile, mult mai mare decât la organisme (pestele auriu-4h). Utilizarea principala a apei grele este ca agent termic si moderator de neutroni în reactoarele atomice. Apa grea constituie sursa principala de obtinere a deuteriului (prin electroliza D2O). Prima bomba de hidrogen în care s-a folosit drept combustibil deuteriu, a explodat la 01.11.1952 în insulele Marshall, care a lasat un crater adânc de 60m si un diametru de 2 km plin cu apa de mare. Explozia a eliberat o energie echivalenta cu a 3 milioane tone de trotil (un exlozibil extrem de puternic). Deuteriul obtinut din apa grea, se foloseste la obtinerea temperaturilor înalte (mii de grade), a plasmei, în reactoare nucleare.
La sapte km.de Drobeta Turnu-Severin, în localitatea Halânga, pe o latura a drumului national ce duce la Târgu-Jiu, se afla Uzina de apa grea (Sucursala ROMAG-PROD), unica unitate de acest tip din Europa si cel mai mare producator de profil din lume. Uzina a luat fiinta în anul 1979, dar proiectul de executie a fost aprobat abia în 1990, printr-un ordin al ministrului Industriei Chimice si Petrochimice. Uzina se întinde pe 70ha. cu 4.500 de angajati, la început). Apa grea produsa la Halânga este moderatorul si agentul termic primar de care are nevoie Centrala Nucleara de la Cernavoda pentru a functiona. Pentru construirea acestui colos industrial, câteva sate ale comunei Izvoru Bârzii au fost stramutate. Casele au fost mutate de pe locul unde exista uzina, dar si pe o raza de 1,6 km. (raza de influenta), suprafata care trebuie controlata de angajatii uzinei. Materia prima pentru obtinerea apei grele este hidrogenul sulfurat, un gaz extrem de toxic, inflamabil, exploziv si foarte coroziv. Hidrogenul sulfurat (cu miros de ou clocit), ucide omul în câteva secunde la concentratii foarte mici. În 1993, patru oameni au murit gazati în incinta combinatului, desi fabrica a functionat în conditii de siguranta chiar din momentul înfiintarii. Acum exista un sistem de senzori, care pot da oricând alarma în cazul în care s-ar produce o scurgere de hidrogen sulfurat. Exista monitorizare permanenta a hidrogenului sulfurat prin trei tipuri de senzori (unii sunt amplasati pe utilaje, pe conducte, în jurul instalatiilor) si o centura de senzori mai departe. Toate datele înregistrate de acesti senzori sunt transmise online, ajungând si la Agentia de Protectie a Mediului, si la Inspectoratul de Urgenta. Odata scapat hidrogenul sulfurat în atmosfera, este greu sa-i mai faci ceva. Zeci de case din satul Halânga au fost rase de pe fata pamântului pentru construirea Uzinei de apa grea si a termocentralei, dar o parte dintre locuitori au beneficiat aici de locuri de munca. In interiorul uzinei nu se poate intra decât cu masca de gaze la îndemâna si numai dupa un scurt instructaj. Angajatii circula în sistem camarad, minimum doua persoane împreuna si trebuie sa stea la o anumita distanta unul de altul, pentru a-si da reciproc primul ajutor în caz de nevoie. Toti angajatii sunt salvatori cu mâna goala, iar în incinta uzinei exista un dispensar medical la care lucreaza doi doctori. Cu toate ca un accident în cadrul uzinei ar putea produce un dezastru, dar închiderea ei ar însemna sfârsitul vietii acesteia, cu consecinte sociale si economice majore la nivelul judetului Mehedinti. Continuitatea în functionare este vitala, pentru ca oprirea productiei ar implica cheltuieli uriase, iar în mare parte personalul este specializat la locul de munca. Apa grea produsa la Drobeta Turnu-Severin este obtinuta din apele Dunarii, ape care contin deja o cantitate de 0,0143% de apa grea. Aceasta cantitate infima se separa pâna ajunge la concentratia de uz nuclear de minimum 99,78%. Apa Dunarii trece prin filtrarea bruta, tratarea cu var si clorura ferica, pentru dedurizare si decarbonatare, decantare, filtrarea prin filtre mecanice cu cuart, demineralizare si degazarea sub vid. Rezultatul acestor operatii cu termeni atât de savanti este ,,apa de proces”, care este combinata apoi cu hidrogen sulfurat, într-un proces, numit schimb izotopic. Apele folosite în productie se filtreazasi apoi se deverseaza în pârâul Plesuva.
-Apa structurata (apa pura, apa vie).De sute de ani s-a încercat un procedeu universal, care sa fie folosit pentru eradicarea oricarei afectiuni, si prin aprofundarea mecanismelor de vindecare, au aparut multe medicamente si terapii, care au adus si contraindicatii. S-a plecat de la cea mai simpla dar importanta idee, de a se orienta eforturile pentru studierea celui mai reprezentant element din corpul uman (apa). Apa, cel mai raspândit element, în natura si în corpul uman, este mediul în care se petrec toate procesele vietii vegetale si umane, fiind un solvent biologic, universal. Apa se regaseste în organismul uman în proportie de 70-75%, fiind liantul tuturor proceselor biochimice din organism si de aici putem deduce necesarul cantitatii ei zilnice si astfel importanta deosebita a calitatii ei. In apa dizolvindu-se toate elementele solide, lichide si gazoase, o data cu trecerea anilor, apa biologica se impurifica atât fizic, cât si energetic. Deseurile (radicalii liberi) acumulati în timpul vietii fac necesara schimbarea apei biologice uzate care conduce la diferite afectiuni. Apa structurata, cu adevarat pura, cu proprietati deosebite, se gaseste foarte rar în natura. Daca i se modifica structura, compozitia, temperatura, ea capata proprietati enigmatice si implicit proprietatile biologice asupra organismului sunt si ele diferite. Apa structurata poate fi elaborata si de organism, dar în cantitati nesatisfacatoare, datorita radicalilor liberi (acumulati în timp) din organism, care inhiba procesele celulare de obtinere a apei pure. Acest tip de apa structurata se obtine pe cale artificiala, pentru a se completa deficitul biologic de apa pura. Ideal ar fi de a înlocui treptat întreaga cantitate de apa uzata din organism, cu apa structurata pentru a reîntineri întreg organismul, (1 l.apa structurata pentru 1 kg corp în conditiile în care în acea perioada se consuma doar acest tip de apa) si sucuri strict naturale (fara adaosuri chimicale) si legume ecologice (netratate chimic) altfel cura poate fi prelungita). Apa structurata se obtine începând prin eliminarea tuturor elementelor: minerale, toxine, microorganisme, metale grele, ramânând doar H20 simplu si apoi saracirea apei (apa superusoara) de izotopul greu al hidrogenului (cel raspunzator de inhibarea proceselor biologice). Apoi printr-un câmp magnetic se obtine o armonizare moleculara (structurarea) de asa maniera încât aceasta apa capata proprietati deosebite, putând fi încarcata energetic si informational. Acest lucru e posibil dupa etapa de ordonare spatiala a apei, pentru a schimba în totalitate amprenta veche, energetic informationala a apei uzate din organism. Experientele cu acest tip de apa structurata, la plante care au beneficiat de o crestere rapida si sanatoasa, si la animale, unde s-a constatat o vitalitate crescuta si o putere mai mare de reproducere. La om s-a constatat: eliminarea radicalilor liberi, a toxinelor si micro-organismelor; reglarea sistemelor (nervos, imunitar, endocrin, metabolic, cardiovascular); potentarea tuturor functiilor organismului; vitalitate crescuta, iar fara ajutorul altor medicamente sau plante, folosirea îndelungata a apei structurate da rezultate în: insomnie, ateroscleroza, Parkinson, epilepsie, Althzeimer, paralizii, psoriasis, emotivitate, afectiuni cardiace, tulburari, menopauza, diabet, leucemie, tumori, chisturi, noduli, obezitate, reumatism, ciroza, pancreatita, constipatii, inflamatii, edeme, varice, hemoroizi, dureri, eliminarea toxinelor, radionucleizilor, metalelor grele, colesterol, infectii, ulcer, hipertensiune, circulatie sangvina periferica defectuoasa, inhibarea celulelor canceroase, gingivita, paradontoza, afectiuni (biliare, genitale, tiroidiene, renale, oculare, osoase, pulmonare), sinuzita, regenerarea hormonala, bronsita, astm. Pot aparea si fenomene de somnolenta, ameteala, febra, greata, dureri în zonele afectate; acest lucru se întâmpla în cazul în care cantitatile ce trebuie eliminate sunt masive, ca dupa un timp sa apara o vitalitate crescuta. Concomitent cu folosirea apei structurate, ca supliment alimentar, se recomanda si folosirea medicatiei specifice afectiunii respective sau regimul corespunzator. Datorita dislocarii de impuritati (radicali liberi) cura odata începuta nu se întrerupe decât dupa ce organismul a parcurs în totalitate perioada de purificare (de 1-3 luni, în functie de vârsta, afectiune, greutate, la unele persoane fiind nevoie de o perioada mai lunga a curei). Nu s-au evidentiat, la copii si în cazul femeilor gravide, daca necesita o asemenea cura, se face un grafic personalizat si gradual. Produs unicat pe plan mondial, la Uzina de Apa Grea din localitatea Halânga, în apropierea orasului Turnu-Severin.
-Apa vie"(superusoara). La ROMAG, din Drobeta Turnu-Severin, unde se produce cea mai buna apa grea din lume, se fabrica si apa superusoara, produs miraculos în tratamentul cancerului, dar nu a fost omologat nici un tratament de catre Ministerul Sanatatii. De trei ani (notare/martie 2008), Spitalul CFR din Cluj si Spitalul Militar din Bucuresti încearca sa descopere un leac împotriva cancerului cu ajutorul apei miraculoase de la Severin. Saraca în deuteriu si saruri, apa superusoara are capacitatea de a regenera tesuturile umane si de a realiza un echilibru în organism. „Apa vie" a stârnit si interesul americanilor si o firma specializata în cercetari oncologice. Primul transport de apa superusoara de la Uzina ROMAG din Drobeta Turnu-Severin a plecat deja spre SUA, urmând sa fie folosita în cadrul unor cercetari.Calitatile apei superusoare sunt bine cunoscute de români, iar Uzina primeste mereu telefoane din partea persoanelor care doresc sa îsi procure acest produs. Pâna la omologarea unui tratament recunoscut de Ministerul Sanatatii, Uzina ROMAG SA nu poate distribui apa superusoara persoanelor fizice.
P E R I (Perii).
*-Localitatea este atestata documentar la 1571, cu statut de comuna între anii 1.864-1.968, care a cuprins de-a lungul timpului, satele si catunele: Peri, Borogea, Saliste, Biserica (Bâldani), Valea Petri (Petricea), Baditesti, Alunis (Ciolani). Din 1968 trece la statut de sat, apartinând de comuna Husniciora, aflându-se în Estul acesteia, pe Valea Zavoiului, într-un relief valurit de dealuri si vai: culmea Perilor, dealul Tarnita, vaile Zavoiului, Grecilor, Borogea, Cucului, Pucioasa, Cervenita, Valea Mare.
*-Peri (Hit.Pir-E/1/-metat-Peri)-“ ,,casa (templul, familia, neamul) zeului” continuat în (skr. Pir-E/va/-metat Peri)- ,,locul vechi al ei”, preluat în (zend.Peri)- ,,locul eternitatilor binefacatoare, de o frumusete extraordinara, din mitologia parta (similara zânelor)”-(Dict.Op.cit.p.188).Prin derivari, toponimul Peri are o larga raspândire în tara noastra (jud.AR, BN, CL, DJ, IL, IS, MS, OT, SJ, TL, TM, TR, VL, VS) si Piria (DJ), respectiv, peri (italia) si radacinile a numeroase toponime, Peri, din continentele: Africa, America, Asia, Australia, Europa. ,,Exista si toponime care au o etimologie necunoscuta, localnicii nu le pot explica originea, singura motivatie fiind aceea ca asa le-au mostenit. De aceea, toponimul trebuie precizat sub forma cunoscuta de localnici“.
*-Vezi în completare si la ultimul punct tratat la pagina despre Mehedinti!
*-Sat de mosneni (tarani liberi, posesori al unei proprietati de pamânt; razes, membru al unei obsti satesti în devalmasie-cu o parte din mosie a statului si restul celorlalti proprietari-stapânire sau folosire în comun a pamânturilor, padurilor etc, mostenitor din tata în fiu, mosnean), în prezent, apartinând de comuna Husnicioara în urma noii organizari teritorial-administrative din anul 1968, împreuna cu satele si catunele (mahalalele) care i-au apartinut: Peri (centru), Borogea, Saliste, Bâldani (Biserica), Rapcesti, Valea Petrii (Petricea), Baditesti, Ciolani (Alunisul).
*-Fapul ca prin desfintare, comuna Peri si-a pierdut-pentru prima data, statutul de comuna, si data de Husnicioara, este ca în acea perioada, 1968, au fost descoperite zacaminte de carbuni, si facându-se demersuri în anul 1981-1982, au început exploatarile de carbune aici la Husnicioara, ceea ce a înclinat balanta în favoarea acestei localitati, careia i s-a conferit titlul de centru economic si dupa aceea cel de comuna. Deschiderea minei de aici, a adus totusi un beneficiu prin amenajarea soselei Prunisor-Peri-Husnicioara, asigurând comfortul necesar pentru transportul cu autobuzele care circulau pe traseul Husnicioara-Peri-Prunisor-Turnu Severin si cu care locuitorii din zona calatoreau pentru probleme personale cât si pentru cei care lucrau în Severin si faceau naveta acasa unde ajutau la muncile agricole si unde îsi aveau gospodariile, familiile.
*-Cât despre numele de familie care predomina în centrul fostei comune Peri, este de fapt o pestritatura, amestec a tuturor numelor care deriva din celelate catune.
Clima, pentru Peri, ca si pentru întreaga zona a judetului Mehedinti, este temperat continentala cu influiente submediteraniene, dar si cu nuante locale, având precipitatiile atmosferice, în medii multianuale cu valori de 700-1.000mm consemnate în Zona Cosustei.
Hramul (nedeie cu masa si joc), pentru cei din Peri, a fost si continua sa fie, Ispasul (Înaltarea Domnului), a carui zi este Joia, la sase saptamâni de la Joia Mare, din Saptamâna Patimilor si Învierii Domnului Isus Cristos (Pastele). Jocul (hora) se tineau în centru, iar serile dansante (balurile) în scoala, sau dupa 1964 în noul Camin Cultural, construit prin finantare si munca de catre localnici.
Delimitare în teren:
*-Satul se afla între localitatile Selisteni (2km) pe soseaua Turnu Severin, Husnicioara (5km). Distanta pe traseul Peri-Turnu Severin fiind de 23km si Peri-Prunisor de 6km Localitatea Peri are vecini: la rasarit, Prunisor si Degerati (Cervenita), la apus, fosta comuna rurala Valea Petrii, în sud Baditesti, Ciolani (Alunis) si Zegaia, iar la nord, Govodarva si Severinesti. Între fosta comuna Peri si localitatea vecina din rasarit, Cervenita (Degerati), se afla: ogasul Salistei, Valea Igreliste si pârâul Cervenita care îsi are izvorul într-o stânca aflata în zona Borogei din Fata.
Aici la Peri, au fost descoperite monede si caramizi romane, (posibil cele gasite pe platoul Pucioasa), care se afla la Muzeul National de Antichitati.
Vaile localitatii de care este înconjurata, în mare parte, sunt: Valea Zavoiului, Valea Petrii (Grecilor), Mare, Cervenita, Cucului, Periului;
Dealurile: Alunis, Bârscota, Borogea (365m), Tarnita, culmea Perilor (366m).
Apele: Husnita, Valea Mare, Zavoiul, Valea Cervenita (binecuvântata de izvorul cu apa rece, Buroi).
Platouri: Pucioasa, Baditesti, Borogea din Dos, Borogea din Fata, Salistea, Valea Petrii. În aceasta localitate, se vorbeste de un neam masiv de oameni numit Basarabi, având urmasi- se pare, neamul Gornozintilor.
Peri, luata ca localitate, cuprinde catunele (mahalalele): Saliste; Bâldani, Centru (înconjurat de familiile care aveau deschise pravalii); Rapcesti, unde predomina numele de familie Rapcea si ultimul Valea Petrii. Soseaua principala a localitatii tine de la Prunisor, unde se desprinde din Soseaua Nationala, intra prin punctul ,,Poarta din Saliste”, trece prin Centru, tinând pâna în apropierea de Husnicioara, cap de linie (catunul Valea Petrii), celelalte catune (mahalale), fiind ramificatii din aceasta. Satul Peri este amintit în documentele vremii în sec.XVI, când într-un manuscris din timpul domnitorului Alexandru al II-lea Mircea (datând din 1.571 ian.09), se face referire la câteva domenii agricole de pe raza satului. Aici au fost descoperite, urme ale existentei vietii pe aceste meleaguri înca din epoca romana. În locul ,,Dealul Crucii”, de pe raza localitatii Peri, au fost descoperite unelte de lucrat pamântul si arme purtând pecetea romana.
Platoul Pucioasa,.
Îsi trage numele, dupa unele versiuni, de la Pucioasa care se resimtea cândva în atmosfera, platou care se afla la iesirea din Peri de unde se ajungea în Husnicioara si Severin, pornind în dreapta, precum si spre satele Baditesti, Alunisul (Ciolani) si Zegaia, mergând înainte. Sunt legende care vorbesc despre ape termale din platoul Pucioasa unde în vechime se tratau diferite afectiuni, datorita pucioasei din subsolul acestuia. Aici s-au gasit materiale arheologice: monede, fibule (agrafe de metal întrebuintate în antichitate pentru a încheia un vesmânt), urme de zidarie, ceramica, precum si ,,Drumul vechi”, din perimetrul localitatii, care atesta existenta unui fost Vicus roman. Persista si legenda ca pe acest platou, ar fi existat cândva un târg al unei populatii mitice disparute. Dar N.D.Spineanu, prin lucrarea domniei-sale, ne informeaza, ca pe platoul Pucioasa, a fost un mic oras al Gornozintilor, care fiind nimicit de Împaratul Traian, a lasat numai ruine. S-au gasit urmele lui, prin zid gros, cu caramizi mari patrate, sosele pavate, monede vechi, dar si urme ca Gornozintii, ar fi fost din masivul neam al Basarabilor.
Ciusmeaua (,,Fântâna Mireselor”).
A fost si continua sa fie o sursa sigura de apa pentru multe catune, de unde în timp calduros si seceta, oamenii se aprovizioneaza cu apa de aici, a fost si este fântâna unde miresele din zona apropiata, vin în ziua nuntii lor însotite de alaiul stabilit sa ia apa (adaparea miresei). Urcând panta scurta, dupa câtiva zeci de metri, se ajunge în platoul Pucioasa, unde se ramifica drumul, în dreapta spre Husnicioara si Turnu Severin. Continuându-se drumul, se ajunge la o alta ramificatie care duce în stânga spre cimitirul comunal din apropiere, dar coborându-se în lunca Ciulpani, se trece Husnita, ca apoi urcând coasta sa se ajunga în satele Baditesti, Ciolani (Alunisul) si Zegaia.
*-A se vedea la ,,date cronologice”, corespunzator anului 1929!
-Sunt mentionate izvoare de ape minerale, în Husnicioara si Cervenita (Degerati), care -poate în timp, vor lamuri cazurile de moarte prin asfixiere în rândul celor ce forau fântâni. Cazuri de prin anii 1963-1966, când în zona localitatii Peri, s-au construit multe fântâni din beton, cu diametrul mic si mediu, la mari adâncimi (puturi americane), mai ales în partea dinspre Husnicioara, în catunul Valea Petrii, care prin apa lor scoasa din adâncuri, au adus parca molima mortii, când foarte multe persoane-în general adulti si tineri, au trecut la cele vesnice, dupa ce au fost îngenunchiate de groaznica boala a uremiei. Explicatia-poate se desprinde, si din cele scrise despre carbunele (lignitul) adus din Husnicioara pentru Termocentrala de la Halânga, care s-a dovedit a fi cel mai radio-activ decât în celelalte bazine, iar nivelul radioactivitatii creste enorm în cenusa obtinuta din arderea lui. Dar nu în ultimul rând poate se va face lumina în cazul unor legende care vorbesc despre ape termale din platoul Pucioasa unde în vechime se tratau diferite afectiuni, datorita pucioasei din subsolul acestuia si care au dat acestei zone numele de ,,Pucioasa”.
*-Localitatea Peri se afla în valea care se prelungeste între Prunisor si Husnicioara, strajuita de dealuri, la nord în imediata apropiere (dealul Borogilor), la sud despartita de dealul Baditestiului, de râul Husnita, care strabate localitatea în afara perimetrului ei. Circulând pe soseaua principala care se desprinde din Soseaua Nationala de la Prunisor, pe traseul Prunisor-Peri-Husnicioara, se lasa în dreapta la imediata curba o cararuie care trece prin padurea de tei dintre Prunisor si Degerati (Cervenita), padure care se continua cu diferite specii de arbori pâna în zona Husnicioara.
*-În stânga, între sosea si Husnita, ramâne lunca mare pentru cei din Prunisor si Peri, o contopire în locul unde se afla si loturile Scolii si Bisericii din Peri, primite de la obste. Acolo exista ,,hotarul”de rasarit al Perienilor, (o plantatie de gutui), hotar care a fost depasit prin însasi loturile date Bisericii si Scolii, loturi care mai mult par a se afla în lunca Prunisor. Lunca se continua si trecând de locul ,,pliuta lui Florea” se ajunge în catunul Saliste. Între sat si Husnita, se continua lunca lacului, zavoiului, iar prin partea cuprinsa între zavoi si Husnita pâna în zona cimitirului, se trece prin locul cunoscut ,,salca lui Barboniu”. Continua lunca Ciulpani dintre drumul cimitirului, Husnita, pâna sub cimitir, apoi lunca de sub Pisc, care tine pâna la drumul care duce spre Baditesti-Ciolani-Zegaia.
*-În partea dreapta de înaintare, ramâne coasta Degeratului, padurea Larga, coasta Crucerului (între padurea ,,larga”, hotar, izlazul comunal si platuri); platurile de casa (între cotitura, izlaz, drumul izlazului); lunca ,,coman”(între drumul izlazului din zona hotarului de gutui si ogasul gârligiului); coasta gârligiului, care tine pâna intrarea în Saliste (la conacul lui Zgâta). De la intrare în sat, continua lantul coastelor: Saliste, Cucui, Bâldani, Scolii, Rapcesti, Valea Petrii, ajungându-se în coasta comuna pentru Peri-Husnicioara-Govodarva.
*-La Inesti ( Lainesti, Lainesti, Lainesci)-lunca La Inestilor.
-Din zona hotarului ,,la gutui, se trece râul Husnita, pe la ,,locul lui Staicu” si continuând drumul dupa doua scurte curbe se intra în Valea Lainestiului, vale îngusta, strajuita de doua coaste în paralel cu râul Husnita, si care tine de la Teis (padure de tei), din zona Prunisorului, pâna la Biserica satului Baditesti-Ciolani, (în unele documente lunca La Inestilor, ar apartine numai Prunisorului). Dupa cele doua curbe se lasa în stânga locul unde, Nicolae Pavel-unul din fierarii satului, avea vie cu soiuri rare de struguri, aduse din renumita-podgorie cu crama, Corcova (vezi în datele cronologice ale Mehedintiului) si unde în tinerete, a lucrat si specializat ca vier, iar la câteva sute de metri se afla ,,Fântâna La Inestiului”, cu un volum mare de apa curata si rece, care a potolit setea, de lungul timpului imemorabil, zecilor si zecilor de mii de suflete din Peri, Prunisor, Baditesti, care pasteau vitele sau munceau la câmp în acesta vale, care le-a fost comuna. Lainesti, este o alta legenda a Periului, zona, unde bunicul a primit de la obste, lotul cel mai mare de pamânt, în apropierea localitatii Prunisor, dupa ce se trece Husnita din lunca Periului, ar fi existat un catun cu acelasi nume, dupa care locuitorii s-au mutat-din motive necunoscute, pe actuala vatra a localitatii Peri. Una din ultimele marturii ale batrânilor de prin anii 1920, arata ca exista un par secular cu o coroana impresionanta, care era locul de întrunire al gospodarilor de frunte din acel catun, când se discutau probleme gospodaresti Acest par se afla în mijlocul platoului drept (în padina) mai jos de unde a existat pe parcurs via bunicului, care avea razoras în partea de apus, pe un alt împroprietarit la obste, Constantin Calomfirescu (militaru), al carui pamânt a continuat sa fie muncit de catre doi dintre gineri, respectiv Gheorghita Stirbu, sotul Floarei si Mihai Popescu (Misa), sotul Maritei.
*-Dupa cum se spune în satele care au apartinut de comuna Peri-dar si în Prunisor, s-ar fi gasit în zona La Inesti, caramizi si bucati de beton turnat ceea ce dovedeste, ca au existat aici, în La Inesti, asezari omenesti.
*-În 1927, s-a reusit construirea din beton armat, a fântânii din ,,La Inesti”, cu ajutorul si dania oamenilor de bine, din Peri, Baditesti, Ciolani si Prunisor, prin initiativa unui Comitet format din:
*-C.I.Brezoi si sotia Elisabeta,
*-St.Schiopescu si sotia Floarea,
*-I.I.Pasmangia si sotia Floarea,
*-D.I.G.Brezoi si sotia Ioana,
*-I.M.Brezoi si sotia Maria.
Donatori (contribuabili banesti) la aceasta Sfânta lucrare au fost:
*-I. Creanga si sotia Armanca,
*-I.R.Brezoi,
*-Rucsanda G. Zavada,
*-Elisabeta P. Minciuna,
*-Ioana V. Ciolan,
*-Gabriela si Dumitru Cerbulescu, învatatori,
*-T.D.Stanica si sotia Elisabeta,
*-C.M.Brezoi si mama Floarea,
*-I.Brezoianu si sotia Angela,
*-V.G.Popescu si sotia Ana,
*-I.I.P.Popescu si sotia Floarea,
*-M.Pasolea si sotia Catrina,
*-I.C.Grecu si sotia Maria,
*-I.G.Vladuti si sotia Elena,
*-I.P.Minciuna si sotia Petria,
*-C.I.Grogorescu si sotia Maria,
*-C.P.Brezoi si sotia Ioana,
*-G.D.Ologu si sotia Sava,
*-I.P.Vladuti si sotia Maria,
*-V.Creanga si sotia Paraschiva,
*-C.I.P.Gheorghe si sotia Maria,
*-I.D.Papu…(nume incoplet) sotia Ioana.
*-Tot de la hotarul de gutui, trecând Husnita, prin ,,Locul lui Staicu”, pe la ,,ogasul lui Ologu”, începe a se forma în dreapta, o coama de deal paralela cu Husnita, care continua înspre localitatea Baditesti. Pe masura ce se înainteaza, coama are o înaltime tot mai mare, punctul cel mai înalt fiind la ,,magura”, acolo-unde se pare, ca a fost stabilit în vechime, hotarul între mosiile celor din Peri si Baditesti. Aceasta coama, este cunoscuta sub numele de Culare si are în stânga- în directia de mers descrisa, o vale care porneste tot de la ogasul lui Ologu din zona ,,Locul lui Staicu” care se continua cu valea Tarnitei (între Culare si culmea împadurita a Tarnitei).
În dreapta cum se merge pe culare, pornind tot de la ,,ogasul lui Ologu”, din zona ,,locul lui Staicu”, ramân locuri înguste între culare si Husnita, unele pentru culturi, altele pentru pasuni si chiar padurice, asa cum este zona ,,cotul lui Braila”, ce tine pâna la culmea gârligiului care se continua peste Husnita, apoi se continua zona ,,lac” (din locul unde Husnita primeste ca afluent zavoiul satului Peri). Se prelungeste pâna în zona ,,râpa mare”, din ,,Coasta-nalta” din dreptul magurei (punctul terminus al cularei) si punct-hotar între ,,mosia”Peri si Baditesti.
În dreapta ,,magurei”-înspre Peri, se formeaza o coasta foarte abrupta, ,,coasta-înalta”, care da în malul Husnitei, unde s-a format o râpa extrem de periculoasa si destul de vizibila din zona satului, din vârful careia a cazut un bou al familiei Lenuta si Nicolae Vladut (Opritoiu), zdrobindu-se în petrisul din albia Husnitei.
*-Plecând din centrul Periului, spre Nord, urcând pe la scoala, se ajunge în cele doua catune ale Borogei. Se mai poate ajunge în Borogea, urcând de la ,,hotar” pâna în Borogea din dos si continuând drumul se ajunge în Borogea din fata, sau urcând pe poteca Salistei.
*-Plecând spre Sud, se trece podul de peste Zavoi, (apa satului care tine din catunul Valea Petrii, pâna la varsarea în Husnita, în lunca Periului), lasând în stânga locul fostei mori a neamtului Adamic, iar în dreapta ciusmeaua, ,,Fântâna Mireselor”, care se pare ca a fost construita odata cu moara, desi unii sustin ca a fost construita prin grija si dania batrânului învatator Cerbulescu (tatal învatatorului D.Cerbulescu si socrul învatatoarei Gabriela).
*-De consemnat ca au fost în zona Mehedintiului trei frati-nemtii Adamic, care au construit mori de macinis cu piatra, în localitatile: Peri, Fata Cremenii, (perimetrul dintre localitatile Prunisor si Fântâna Domneasca, aflata la Soseaua Nationala.) si Lumnic.
Husnita (Cusnita), este notata ca afluent principal în reteaua hidrografica a judetului Mehedinti. Îsi are izvorul (dupa una din multele informatii scrise), sub înaltimile vecine cu dealul Cosustei, dealul Husnitei, deal mare care porneste din Culmea Godeanului. Pârâu în al carei bazin (bazinul Husnitei-pe raza Comunei Prunisor), s-a descoperit lignit, zacaminte cuprinse în zona Valea Cosustei si Dealul Balota.
-În 1872, documentele vremii, arata ca îsi are izvorul în zona satului Gârdaie (Gârdoaia), iar în cele din 1894, în loc de Husnita, numele ei este consemnat ca fiind Cusnita.Îsi are obârsa în Piemontul Motrului, format din doua pâraie: Husnicioara din apropierea satului Priboiesti si Cernata (Celnata), la N-V de satul cu acelasi nume. Aduna apa de pe o suprafata de 313km p si are o lungime de 44km Fenomenul de secare este determinat de conditiile Litologice, aici predominând pietrisurile levantine, în care pânza de apa freatica se afla la mari adâncimi. O alta cauza este aceea ca în zona s-au facut si se continua defrisarile, care au dus la mari eroziuni, marind în acest fel diferenta dintre albia minora si pânza de apa freatica. Panta longitudinala, are valori mici, ceea ce face ca viteza de curgere sa fie si ea mica.
*-În alte documente se arata ca, Husnita izvoraste din înaltimile vecine Husnicioarei cu dealul Colibasului, prin doua pâraie (Husnicioara si Celnata), având o lungime de 30km strabate localitatile Dumbravita-Silisteni-Peri-Prunisor, acumulând apa din toate pâraiele întâlnite în cale si devine afluent principal al bazinului Motru, aflat în N-E judetului, având confluenta în zona Strehaia (localitate aflata la jumatatea distantei dintre orasele Craiova si Drobeta Turnu Severin). Este alimentata din scurgere superficiala, având caracter temporar, în ea varsându-se si Zavoiul (apa satului Peri), în lunca din sudul localitatii, în locul numit Coasta Nalta, din zona Culare. La Peri, se formeaza Valea Husnitei, lunca larga care inunda asezari, cai de comunicatii, terenuri agricole, în special în perioadele de primavara si toamna, precum si a ploilor torentiale din timpul verii. S-au facut amenajari (canalizarea ei) pentru protejarea soselei si caii ferate, la intrarea în localitatea Prunisor. Ajungând la Strehaia, Husnita formeaza una dintre cele mai frumoase si fertile lunci, iar dupa iesirea din Strehaia se varsa în Motru.
*-Oameni de vaza din Peri, cunoscuti, ai ultimelor decenii sec.XIX, pâna la începutul sec.XXI, care s-au bucurat de mare respect în comuna, gospodari de frunte, oameni de la care se putea cere un sfat în mai toate domeniile, ajutor material si financiar, la nevoie:
Preotii:
*-Mihai Erceanu, Nicolae Panduru si ceilalti, care la nivelul sec.XIX-XX- când nestinta de carte cuprindea multi oameni, erau persoanele de la care se cereau sfaturi în toate domeniile, fiind în acea perioada, cei mai cultivati si atotstiutori oameni ai satelor.
Gospodari de frunte:
*-Costica Brezoi, tatal lui Lenuta, Marita si Costica,
*-Tiberie Erceanu, tatal lui Gabriela, Tiberica si Traian,
*-Pasolea Nicolae,
*-Lupulescu Dumitru (pârvacu),
*-Vasile Coricovac (Nitulica), tatal lui Ion, Anisoara Stelescu si Marioara Badea,
*-Ghiu Coricovac, tatal lui Nuta Popescu,
*-Rafaila Lupulescu,
*-Alexandru Grigorescu (grefierul), tatal lui Pompil si Torica,
*-Carol Grecu (Ioji), tatal lui Mitu,
*-Alampie Rapcea, tatal lui Mita, Lenuta si Nelu,
*-Costica Mândrutescu (al Constantei lu Nae), tatal lui Lenuta si Mitu,
*-Costica Mândrutescu (al Marghioalei), tatal lui Nuti si Mircea,
*-Istrate Schintee (al Floarii din Borogea), tatal lui Domnica,
*-Mihai Tutuman, tatal lui Costica, Ionita, Vasile (Sâca) si Mitu,
*-Ionita Vladut (al Floarii), tatal lui Lenuta, Vasile si Mariuta.
*-Vasile P. Cucu (al lui Petrache), mester cojocar, din catunul Saliste.
Femei care s-au remarcat:
*-,,Mama Ilinca”, mama Auricai lu Terente, la acea vreme ,,moasa satului”, care a asistat la toate nasterile posibile din zona Peri, în perioada care a trait, respectiv când nu se putea vorbi ca femeile din mediul satesc sa mearga sa nasca în spital.
*-Maria Brezoi (Barboniu), o femeie de o bunatate de neegalat, (mama si nasa), pentru aproape întreg cartierul Saliste, nasa tatalui meu, iar fiica dânsei, Elena (împreuna cu sotul Ionel Pasolea), a cununat parintii mei si bineînteles nasa de botez pentru frate-meu si mine. Datorita bunatatii, a facut sa fie solicitata nu numai de localnici, pentru a le fi nasi sau mosi (împreuna cu sotul Vasile), fiind nasi chiar si pentru multe familii de tigani corturari care au trecut prin Peri. A avut copii, pe Savu si Mariuta din prima casatorie cu dascalul Mihai Grigorescu, pe Lenuta si Vasilica (Sâca), cu cel de al doilea barbat, Vasile Brezoi (Barboniu).
*-Marita Minciuna-Iancu (Tisleru), care s-a remarcat ca un exceptional model, în rândul femeilor din sat, ca femeie, gospodina si mama, (mai putin casnicia), numarându-se si printre cele mai iscusite femei ale comunei în mai toate domeniile, dar cunoscuta mai ales ca mestera în tesutul covoarelor cu modele Oltenesti, mama lui Lenuta si Ionel.
*-Ana Dunarintu, (a lui Gheorghe Schiopu), vaduva saraca, din cartierul Saliste, ramasa cu cinci copii, Gheorghe, Istrate, Ion, Mitrica si Maria, care a reusit sa-si trimita pe cei patru baieti la oras, sa învete câte o meserie, la nemti. Amanunte despre aceasta, la catunul ,,saliste”!
*-Elena (Nuta) Popescu-Butusina (a lui Gheorghe a lui Trica Brezoi), din catunul Saliste, contemporana noastra, pe care am prezentat-o la început, în ,,introducere” si pe parcursul lucrarii!
În Scoala din Peri cu clasele I-VII (VIII) si cele cu clasele I-IV, din satele Borogea si Baditesti, au activat la catedra si din fii ai comunei, precum:
*-Sotii Gabriela si Dumitru Cerbulescu, parintii lui Sicu si Nuti,
*-Ionita M. Erceanu (al popii Mihai), tatal lui Elvira, Sever, Luci si Nelu,
*-Gheorghita M.Erceanu, tatal lui Sever,
*-Ion I. Popescu (al lui Ionita al popii), tatal lui Tanti,
*-Sotii, Floarea (fosta Dumbrava) si Costica C.Brezoi, parintii lui Mariana si Ninel,
*-Doamna Elena Ilie-Dumbrava (a lui dascalu Vasilache),
*-Sotii Luci (fosta Erceanu) si Misu Balaceanu-venit sa activeze la Scoala din Peri, parintii lui Mihaela,
*-Sotii Lenuta (fosta Schiopescu, a lu Mitrica, al lu Ilie) si Gogu Saftoiu- venit sa activeze la Scoala din Peri, parintii lui Iulian si Lelia,
*-Ionel I. Iancu (Tisleru), tatal lui Sorin,
*-Flori I. Popescu-Sârbu (a lui Ionita Tunurica si Savei lu Trasca),
*-Sotii Maria si Constantin Priboi, parintii lui Georgeta si Cristian Mihaita, care s-au stabilit în Peri, prin cumpararea gospodariei impegatului Gogorica Cernita,
*-Sevastian (Tica) Simcelescu, tatal lui Melania Georgeta si Mihail Cosmin,
*-Sotii Lucia si Ion V.Coricovac (Nitulica), parintii lui Dalia, Ileana si Simona,
*-Sotii Elena si Constantin I.Coricovac (Dinca), parintii lui Casian, Adriana si Dan,
-Rica N. Pasolea-Cucu, mama pentru, Anca, Lili, Paula si Diana,
*-Anisoara G.Dulama-Paunescu (biliotecara la început de cariera), mama pentru Liliana si Sorin,
*-Nuta Gh.Popescu-Butusina (a lu Gheorghe a lui Trica Brezoi),
*-Marioara M.Coricovac-Barbulescu (a Frusânei), mama pentru Marius,
Dintre fii satului, din fosta comuna Peri, care prin munca dar si învatatura (studii superioare), au ajuns oameni sus-pusi, facând cinste si aducând faima locului sfânt-natal, au fost:
*-Costea (Titi)Grecu, tatal lui Dumitru, Victoria Ciolan, Veta Calota, Maria Anghel, Borontis Paraschiva.
*-Dumitru Greculescu, fiul lui Costea (Titi) Grecu.
*-Istrate Grigorescu, grefier (sotul ,,Stanchei grefierita”), tatal lui Alexandru, Istrate, Constantin, Ioana Urda si Elena Verdea,
*-Constantin Calomfirescu (militaru), tatal lui Floarea Stirbu, Marita Popescu (a lu Misa), Victorita Balasi, Lenuta Brezoi (Iordancu) si Anica,
*-Alexandru Ist. Grigorescu, grefier, tatal lui Pompil si Torica Burileanu (de la ea a avut nepoti pe Maria si Ion),
*-Gheorghita G. Minciuna, tatal fetelor gemene, Ani si Paula,
*-Mihai (Mita) A. Badet,
*-Nuti D. Cerbulescu-Traila, mama lui Daniela si Liviu,
*-Vasile I. Vladut (a lui Ionita al Floarii), tatal lui Mihaela Vladut-Roman si Cristina Vladut-Mocanu,
*-Vasile D.Vladuti (din centru), tatal lui Dumitru si Victorita,
*-Ionel N.Pasolea (nasul meu), tatal lui Istrate (Titi),
*-Nelu P.Dunarintu (al lui Patru cizmarul.),
*-Titu D.Popescu, tata pentru Georgeta T. Popescu-Moga,
*-Vasilica D.Schiopescu (a lui Mitrica a lui Ilie), ajuns director al Directiei Comerciale Suceava, tatal lui Venera,
*-Costica I.Coricovac (Dinca),
*-Iustica Mândrutescu, casatorit cu Despina Popescu (a lu Trica Brezoi),
*-Pompil A. Grigorescu (al grefierului), tatal lui Alexandru si Iulia,
*-Sever G.Erceanu (al înv.Gheorghita al popii), tatal unei singure fete, Iuliana. Iuliana a decedat la vârsta de 27 de ani, în timp ce dadea nastere unei fetite care a supravietuit.
*-Sever M.Erceanu (Terente), tatal lui Leonard,
*-Ion (Nelu) Peptan (al Floarei lui miricu), tatal lui Marinela,
*-Sever Gh.Brândusa, tatal lui Angelica,
*-Ion (Nelu) Gh.Brândusa, tatal lui Lizica si Crinela,
*-Gicu Gh.Brândusa, tatal lui Doru,
*-Schintee Gh. Gheorghe (a lu Meita tâmplarul.),
*-Stelica P.Peagu,
*-Pasmangia N. Ghita,
*-Ionica (Dodut) Dulama (a lui Nae Costache), tatal lui Sebi,
*-Urda N. Nicolae (Nicu lu croitoru), tatal lui Nuta si Dana,
*-Costel N. Pasolea, tatal lui Daniela, casatorita Tuica,
*-Ion V. Coricovac (Nitulica),
*-Ica P. Dunarintu-Moraru,
*-Tanti I. Popescu-Baicus, mama lui Carmen si Zoica,
*-George N. Panduru (al popii),
*-Clementa Gr. Cernita (a lui impegatul Gogorica), mama lui Flavian si Madalina,
*-Gelu Gr.Cernita, tatal lui Olivia,
*-Duta Gr. Cernita, tatal lui Cristina,
*-Nucuta Gr. Cernita (geamana cu Tututa), mama lui Sorin,
*-Petre (Tututa) Gr. Cernita, tatal lui Claudia si Catalin,
*-Nelu I. Brezoi (Traila), tatal unui copil,
*-Costica I.Brezoi (Traila), tatal lui Cristina,
*-Vasile I.Blioju (a lui Iancu din Baditesti), tatal lui Marius,
*-Paraschiva (Puica) C. Schintee-Dragusinoiu, mama lui Diana,
*-Liliana C. Schintee-Puscas,
*-Mitu Mândrutescu (al Constantei), tatal lui Sorin,
*-Nelu N. Panduru (al popii), tatal lui Catalin Viorel,
*-Misu I. Coricovac (al unguroaicei),
*-Nuta Ghiu Coricovac, mama lui Virgil si Silvia Butu,
*-Anisoara G. Dulama (a lu Nae),
*-Elisaveta (Vetuta) Palea-Sunei, mama lui Elena (Nuta), Dumitru si Maria,
*-Vasilica I.Creanga, tatal lui lui Marian si Cristian,
*-Ana (Nuta) Gh. Serban-Cojocaru, mama lui Adriana, Ion (Ionica) Gh.Serban,
*-Maria (Mimi) Gh. Serban-Dinca, mama a doi baieti,
*-Mircea C. Mândrutescu (al Marghioalei), tatal lui Marius si Oana Mihaela,
*-Tanta N. Popescu (Holeac),
*-Anicuta C.Coricovac-Olaru (a lui Nitu Stanchii),
*-Vasile (Vasilica) G.Brezoi (Iordancu), tatal lui Dana,
*-Puiu Ciolan, preot-scriitor,
*-Constantin (Costi) M. Tutuman, tatal lui Claudia Loredana si Liviu,
*-Ion C.Stanomir (al Paunichii), tatal lui Andrei si Oana,
*-Ticuta V.Tudor (Frant), tatal lui, Cristinel si Mihaela,
*-Nae V.Tudor, tatal lui Mihaela si Luciana,
*-Misu G.Dulama (Pana), tatal lui Cristian si Mihaela,
*-Mihaela M. Balaceanu,
*-Mihai D.Novacescu, tatal lui Cristian si Milo,
*-Iulian D.Novacescu, tatal lui Andrei,
*-George D.Novacescu, tatal gemenelor, Iuliana si Simona,
*-Petrisor D.Novacescu, tatal lui Dan,
*-Istrate (Titi) I.Pasolea (nasicul nostru), tatal lui Bogdan si Razvan,
*-Nuta G.Popescu-Butusina (a lui Gheorghe a lui Trica Brezoi), ajunsa director al Directiei Comerciale Mehedinti, mama lui Costinel,
*-Gheorghe Butusina-Popescu, ajuns sef de ferma în cercetare pomicola Mehedinti,
*-Cristian-Mihaita C. Priboi, ajuns Director General Telecom al Judetului Mehedinti, tatal lui Cristian Iulian,
*-Georgeta C. Priboi-Roman, mama lui Mircea,
*-Nicu G.Popescu (frate cu Nuta Popescu-Butusina), tatal lui Alexandru,
*-Petrica V.Cucu, tatal lui Mirela,
*-Vasilica V.Cucu,
*-Mihai V.Cucu, tatal lui Gabi si Gratiela,
*-Constantin (Titel) V. Cucu, tatal lui Elisabeta (Elis),
*-Pompil V.Moanga, tatal lui Mihai si Otilia,
*-Tica Grigorescu (al Ioanei),
*-Maria I.Leustean-Grigorescu,
*-Ionel T.Cretescu, (a lui Tudorica), tatal lui Oana,
*-Lenuta T.Cretescu-Firescu, mama lui Denisa si Neli,
*-Mitica T.Cretescu, tatal lui Crina,
*-Lenuta I.Badet Straianu ( a lui badetanu), mama lui Valentin si Mihaela,
*-Mihai I.Badet, tatal lui Mircea si Constantin,
*-Lenuta (Nuti) Ist.Popescu-Mihut (a lui Istroi al Ani), mama lui Adi si Iulia,
*-Nicu D.Ologu (al Vetutei Iordancu), tatal lui Stelian,
*-Adriana C.Coricovac-Ebetiuc, mama lui Diana si Andra,
*-Casian C.Coricovac, tatal lui Bianca si Cristinel,
*-Daniel (Danut) C.Coricovac, tatal lui Laura,
*-Nuti I. Pavel-Vreju, mama lui Adela,
*-Vasilica Gh.Tudor (al lui Ghita),
*-Dalia Marilena I.V.Coricovac (Nitulica),
*-Ileana I.V.Coricovac,
*-Simona I.V.Coricovac,
*-Mitica Leustean,
*-Mihai I.Patrascu, tatal lui Ciprian si Mihaela,
*-Costel I.Patrascu, tatal lui Ionut, Alexandru si Cozmin,
*-Marioara I.Patrascu-Radoi, mama lui Mihaela si Madalina,
*-Mariana C.Brezoi-Sorescu,
*-Ionica G.Iovan (a lu dascalu Ghiu), tatal fetelor, Edith, Daniela si Madalina,
*-Marioara Gh.Grigorescu-Marin (Badita), mama lui Flavia si Arabela,
*-Sandu Gh.Grigorescu (badita),
*-Gigi Gh..Grigorescu (badita), tatal lui Eduard,
*-Vasilica V. Zavada, tatal lui Marinela si Carmen,
*-Nelu M.Coricovac (al Frusânei), tatal lui Gilda si Dana,
*-Puiu M.Coricovac, tatal lui Simona si Bebita.
*-Melania Georgeta S. Simcelescu,
*-Mihail Cosmin S. Simcelescu,
*-Ionica P.Lupulescu (pârvacu), tatal lui Raluca Vanessa,
*-Nica C.Lupu-Nicolaescu (a lui Tibita din Baditesti), mama lui Mircea,
*-Gigi G.Dulama (al lui Gicu lu Radu), tatal lui Roxana si Catalin Dan,
*-Adela Gh.Lazar-Toba (Patroi), mama lui Catalin,
*-Nelu N.Schiopescu (Tichiris), tatal lui Claudia si Luminita,
*-Angelica M.Brezoi-Nedelea ( a lui Mircea Traila),
*-Vali I.Verdea,
*-Monica Adela O. Constantinescu-Roata (a lui inginerul), mama lui Medana Andreea,
*-Amalia O.Constantinescu,
*-Daniel O.Constantinescu,
În fosta Comuna Peri, au activat în diverse meserii si servicii în beneficiul locuitorilor:
-Sanitari umani:
*-Gheorghe N.Barbulescu, ,,Doctorul”-, tatal lui Elena, Mihai, Nicolae, Vasile si Lita,
*-Mitu Barbulescu (a lu Danila), tatal lui Costica, Marioara si Misu,
*-Mitu Verdea, venit din Baditesti, stabilit în Peri prin casatorie cu Lenuta I. Dunarintu, a lu fieraru, tatal lui Victorita (Vica) si Istrate (Icu),
*-Gheorghe V. Lazar (Patroi), tatal lui Alexandru (Bebe), Vasilica si Adela.
-Sanitari veterinari:
*-Mihai Tutuman,
*-Marioara Barbulescu-Constantinescu (a lui Mitu, Danila), mama lui Paul, Monica, Amalia si Daniel.
-Croitori:
*-Ionita Brezoi (traila), tatal lui Petrica, Mitu, Costica, Mircea, Nelu si Vasile,
*-Maria Popescu, mama pentru Mihai (dascal bisericesc), Istrate, Lenuta, Ionita (învatatorul), Nicolae (Holeac), Costica.
*-Istrate Ist. Grigorescu, tatal lui Sever Nicolae si Virgil Mihai,
*-Paunica Stanomir (din ogas), mama lui Costel, Ion, Miha (Ela) si Dorel,
*-Margareta Erceanu (sotia înv.Gheorghita),
*-Aristita Vladut (Opritoaica), mama pentru Tanta,
*-Nicolae Urda (croitoru din Saliste), tatal lui Mariuta, Lena, Nicu si Sandu,
*-Vasilica C.Dulama, fara copii, care a înfiat pe nepoata Doina lui Ionel Popescu.
*-Costica I. Schintee, tatal lui Paraschiva, Anisoara, Romica si Liliana (Leli),
*-Dumitru Margine (a lu Alecu), care nu a avut familie,
*-Lenuta Dulama-Peagu (plapumareasa) fara copii,
*-Mitica Tomescu, care practica si dulgheria tatal lui Nelu si Nicu,
*-Lena Calota (fiica lui Veta si Alexandru), care pe lânga croitorie, lucra tot ce se putea vedea cu ochii si face cu mâinile,
*-Vasile D.Popescu, al Pauni si Mitrica Popescu din Bâldani,
*-Gicu Gh.Stirbu, tata lui Lenuta (Usi) si Elisabeta (Bechi),
*-Maria D.Popescu-Blioju, mama lui Carmen si Viorel,
*-Cristina Gh. Stirbu-Vâlceanu, mama lui Ileana si Seni,
*-Elena V. Brezoi-Pasolea, mama lui Istrate (Titi),
*-Marioara Gh.Dulama-Calota, mama lui Mihai,
*-Gabriela D.Popescu-Roman (a lui Trasca din Borogea),
*-Ioana (Doina) I. Popescu-Dulama-Filisanu (a lui Ionel Miai Margine), mama lui Ion si Gabriel.
-Fierari,
-Lucrarile lor se rezumau la facerea potcoavelor, potcovirea cailor si boilor, ascutirea sau facerea tuturor uneltelor din fier necesare în gospodariile taranesti, legarea în fier a rotilor din lemn, carutelor si carelor facute de catre mesterii rotari si lemnari:
*-Ion Gh. Dunarintu din Saliste, tatal lui Mariuta si Lenuta,
*-Nicolae Pavel, tatal lui Mitrica,
*-Ion Ratulescu, care a lucrat mult timp sub îndrumarea mamei lui Luta, o foarte buna cunoscatoare si practicanta a acestei meserii, tatal lui Ionica, Florica si Mitu,
*-Gicu Mitroi, muzicantul, împreuna cu fii lui, Mitrica si Vasile, care la început ajutat de fratele lui,
*-Ion Vladut (al Floarei), tatal lui Lenuta, Vasile si Mariuta,
*-Nicu Enoiu (Daogarul).
-Lacatusi-Mecanici:
*-Gicu Gomoi, care pe lânga lautarie, practica lacatuseria si depanarea de aparatura radio), tata lui Giorgica, Lenuta si Viorica
*-Gicu Gomoi (Micioc), care pe lânga dulgherie, s-a specializat în confectii metalice si zidarie, tatal lui Valeriu, Violeta, Gigi, Dan, Vivi si Simona,
*-Ionita I. Ghila, care a avut gater, batoza de treierat, practica toate meseriile înrudite cu mecanica si lacatuseria, lucrând si ca mecanic la moara lui Adamic, din Peri,
*-Istrate Popescu (Istroi al Ani), tatal lui Ion (Onel) si Lenuta (Nuti), care a practicat lacatuseria generala, mecanic la moara etc, dupa ce în urma unui accident de tren, nu a mai putut activa ca lacatusi de revizie în C.F.R.,
*-Mitu Gh. Stirbu, specialist în reparatii de aparate radio-televiziune, care a adus bucurie în casele multor contarani (consateni), lucrând în majoritatea cazurilor, fara plata- numai pentru satisfactia de a vedea pe altii bucurându-se de serviciile lui, tatal lui Camelia si Florin,
*-Alexandru A.Tanasie ( Bebe al lui Matei), care revenit în sat, nu a practicat numai meseria lui de electrician, ci s-a specializat în lucrari artizanale de tâmplarie metalica, sau care facea tot ce vedea cu ochii, tatal lui Virgil si Claudia.
-Tinichigi:
*-Ionel Popescu (a lu Miai Margine), tata lui Constantin (Costel), Petrica, Ioana (Doina) si Marioara.
*-Ionel A. Badet (badetanul), tatal lui Ana (Nuta), Pauna (Nina), Gheorghe (Gicu) si Mihai.
-Tâmplari:
*-Gheorghe Gh.Dunarintu, tatal pentru Gabriela, Gheorghita si Nuta,
*-Schintee Mihai, tatal lui Gheorghe, Nuta, Maria si Sever,
*-Alexandru Calota, tâmplar si dulgher, tatal lui Vasile, Lena si Icu,
*-Nicolae Iancu (Tisleru) tatal lui Constandin si Ionel,
*-Dumitru (Ticuta) Schiopescu, salariat C.F.R, care practica si tâmplaria, tatal lui Marioara, Ionita, Costica, Vetuta si Vasilica,
*-Gheorghe V. Dulama (al lui Nae), salariat C.F.R, care practica dulgheria si tâmplaria,
*-Ovidiu I. Dulama (Vidu lui Radu), tatal lui Elena (Nuti) si Paula,
*-Mitu E. Dulama (al lui Enache), tatal lui Maria, Dumitru, Mihai si Ion (Nelu),
*-Costica D.Popescu, tatal lui Viorel si Doru Dumitru,
*-Gheorghita Gh.Dunarintu, tatal lui Daniela Simona-Buzdea si Dan.
-Dulgheri (constructori de case din lemn):
*-Alexandru Vâlceanu (ghica), tatal lui Nelu si Sandu,
*-Nita I.C.Coricovac (Pricolici), tatal lui Istrate, Nuta, Ion (Nicu), Mioara, Sever si Ana,
*-Gheorghe Cenea, tatal lui Ionica si Mitu,
*-Mitrica I. Schiopescu (Cârut), tatal lui Victorita, Gheorghita si Mitrut,
*-Gicu Gh.Vâlceanu (al fitei),
*-Mitu Vladut (Urzica), tatal lui Tanta, Nuta, Angi si Mihai,
*-Lupulescu Ion (Pric), tatal lui Ion, Gabriel, Doru, Cornel si Viorel,
*-Ion Minciuna (Duru), tatal lui Nina si Ioana,
*-Petrica Seimeanu, stabilit în Peri prin casatorie cu Marita (Pita), fata Paunei lu Matei, fara copii,
*-Ion Mândra, tatal lui Lenuta, Victorita, Tora, Tanta si Savu,
*-Petre(Patrut) Serban, din Saliste, care practica destul de bine si frizeria, tatal baietilor, Mihai (Mitu), Constantin (Telu), Vasile (Silica),
*-Costica Peagu, casatorit cu Veta lui Palaghiu din Bâldani, care în afara activitatii pe care o desfasura în cadrul C.F.R-ului, practica fieraria, tatal lui Costel, Nuta, Mircea si Virgil,
*-Istrate Dunarintu (daogarul), fara copii care a înfiat pe nepotul lui Ion Patrascu,
*-Alexandru Calota, -tâmplarul,
*-Costica Iancu (al lui Gogu), tatal lui Viorel si Tanta,
-Z idari:
*-Ion C.Coricovac (al Anutei), mester specialist în lucrari funerare (cruci, locuri de veci),
*-Costica Iancu (al lui Gogu), zidar-sobar.
-Daogari (dogari, butnari):
*-Istrate Gh. Dunarintu (al lui Schiopu),
*-Nicu Enoiu (din Prunisor casatorit cu Nuta lui Tita, din Saliste), tatal lui Augustin (Dan),
*-Gheorghe V. Dulama (al lui Nae), tata pentru Marioara, Gheorghe si Anisoara.
*-Pitaru Marian (ginerele lui Milica), tatal lui Nicusor si Liviu,
*-Ionica Constantin, tata a trei copii,
-Rotari:
*-Mitrica Gh.Dunarintu (al Ritei), tatal lui Mitrut si Leana.
-Cojocari:
-În mare parte, cojocarii din mediul satesc trebuiau sa cunoasca a face si argaseala pieilor.
*-Mihai Popescu (Melache), tatal lui Ion, Victoria, Elena si Mihai,
*-Vasile Cucu (al lui Petrache),
*-Mihai Melache Popescu, tatal lui Ionel, Costel si Mihai,
-Cizmari:
*-Patru Dunarintu din Saliste, tatal lui Nelu, Nuta si Ica,
*-Ion Dumitrescu din Bâldani, tatal lui Marioara, Chiva si Tanta,
*-Mitu Urda din Valea Petrii, tatal lui Nelu si Lenuta Urda-Calina.
-Pravalieri (boltasi, bacani), care au avut pravali satesti, din vechime pâna dupa cel de-al doilea razboi mondial, comasate- în cea mai mare parte, în zona de centru a localitatii Peri:
*-Sevastita si Nicolae Pasolea, parintii lui Ionel (impegatul, devenit nasul familiei noastre), Costel, Nuti, Rica si Nicolae,
*-Maria si Dumitru Lupulescu (pârvacu), parintii lui Lena, Anica, Mihai, Pompil si Costica,
*-Mihai Schintee (perceptorul), tatal lui Maria, Elena si Anica Popescu,
*-Aurica si Mihai Erceanu (Terente), parintii lui Maria, Sever, Gogu, Tanta si Mitu,
*-Vica si Ion Ciolan,
*-Polina si Rafaila Lupulescu, parintii lui Mitu,
*-Costica Geana, tatal lui Dumitru, Anuta, Maria, Nita si Costica,
*-Dora si Mitu Lupulescu (ai lui Rafaila), care a continuat dupa parintii lui sa tina pravalia, functionând ca vânzatori si dupa ce pravalia a fost transformata în Cooperativa (Magazin satesc). Ei au fost parinti pentru Anicuta, Nuta, Nelu si Mimi,
*-Gheorghe Schiopescu (Zgâta), cel mai mare mosier al satului, tatal lui Lena, Anica, Gheorghe, care practica munca la dugheana în mod temporar.
*-Ionita Dulama (al lui Radu; primarul)-un caz mai izolat, fiind în Valea Petri, care a avut cooperativa de consum, tatal lui Mita, Gicu si Vidu.
-Boiangii (vopsitor în lâna si tesaturi):
*-Sotii Ioana si Mitrica Vladut, parintii lui Vasile, Lena si gemenelor Ioana si Marita.
-Postasi.
-Erau salariati ai Oficiului Postal Prunisor, deservind satele comunei Peri, precum si satele Zegaia, Degerati (Cervenita):
*-Vasile Panduru, tatal lui Nicolae (popa), Vasile, Elena, Florica, Maria si Petre,
*-Ion Coricovac (al unguroaicei), tatal lui Ion si Misu,
*-Brândusa I. Gheorghe (Brândusoiu), tatal lui Sever, Elena, Mareta, Ana, Gicu si Nelu,
*-Dumitru M.Novacescu, tatal lui Mihai, Iulian, Gigi si Petrisor,
*-Mihai Coricovac (a lu Grigore a lu Dinca), bunicul meu, tatal lui Ana (Nicuta), Ruja, Nelu, Lenuta, Puiu si Marioara (pe care n-a apucat s-o vada, ea nascându-se la trei luni dupa moartea lui),
*-Nicolae I. Popescu (Holeac), tatal lui Tanta,
*-Floarea Dunarintu (a lui Ologu), mama lui Milica, Gheorghe si Vasilica,
*-Gheorghe Popescu (a lui Trica Brezoi), tatal lui Nuta si Nicu,
*-Mariuta Popescu, încadrata dupa decesul sotului ei Gheorghe,
*-Viorica Dulama (a lui Radu), mama lui Costel si Gigi,
*-Costel I. Barbulescu (al lui Tibita), tatal lui Alin si Sorin.
-Bibliotecari.
-Acesta categorie a aparut în schema comunei, dupa reforma învatamântului din 1948, care la începuturi a fost, când în subordinea scolii când a primariei. Primul bibliotecar-se pare, a fost Pompil D. Lupulescu (pârvacu), care a activat ca voluntar- fiind la începuturi, ca mai târziu sa devina post de angajat cu norma întrega si ocupat-în mare parte, de absolventi de liceu din comuna, dintre care:
*-Tanta N. Popescu-Tomescu (Holeac), mama lui Bogdana si Ileana,
*-Misulica C.Coricovac (al lui Nitu Stanchii), ajuns impegat, tata pentru Dragos,
*-Anisoara G.Dulama (a lui Gheorghe lui Nae), mama lui Liliana (Lili) si Sorin,
*-Elena Ilie-Dumbrava,
*-Nicuta M.Coricovac-Zavada (a Frâsânei), mama pentru Valentin-Istrate (Titi-Vali) si subsemnata, Elena Mihaela (Numy),
*-Nicolae N.Pasolea, tata pentru Gabi si Loredana,
*-Ionica I.Blioju (al lui Iancu din Baditesti).
-Mestesuguri diverse.
*-Se practicau în gospodarii de catre femei si fete, care, în general, trebuiau a fi cunoscute cam de toate gospodinele, si pe care le învatau înca din timpul fecioriei de la mame, un fel de mostenire de la mama la fica:
a)-Cultivarea, muratul în balta, batutul, daracitul, torsul, depanatul, tesutul pânzei de diferite calitati din in si cânepa, folosita la facerea de camasi, izmene, servete, prosoape, fete de masa, saci, cergi, dosuri de saltele si capatâie, sfori de diferite grosimi si multe altele. Cânepa si inul ajunse la maturitate erau recoltate si legate manunchi în vederea murarii în balti statatoare. Dupa murare se scoteau manunchii si se lasau la uscat dupa care urma baterea lor în vederea obtinerii firelor. Operatia se executa la un protap (lemn despicat si largit la un capat) prin batere cu batatorul (unealta din lemn asemanator cu un satâr mare). Manunchiul era asezat deasupra în deschizatura sub forma de ,,V”a protapului si se lovea cu batatorul pe directia deschizaturii, fortând firele a ceda prin sfarâmarea parti lemnoase în mici bucati (tohoc). Dupa aceasta operatie, fibra se delimita de partile lemnoase, dupa care urma daracirea la darac, dispozitiv prevazut cu dinti desi din otel fixati în zig-zag pe o rama din lemn, care reusea sa îndeparteze coaja în totalitate, dar si delimitarea firului fin (fuior) folosit la tesaturi; de zgrebeni (fuior ordinar) folosit la facerea de nojite (sfoara subtire folosita la legarea opincilor) si alte tipuri de funii. Ambele calitati (fuior si zgrebeni) se torceau la fel ca lâna, si se foloseau ca bateala la obtinerea de diverse obiecte în razboiul de tesut taranesc sau împletituri.
b)-Cresetrea oilor de la care se obtinea lâna, care spalata, daracita (alegerea celei bune), toarsa, adunarea în motche în vederea vopsirii în diverse culori, care erau folosite la tesut în razboaie taranesti. Se obtineau stofe pentru obiecte de îmbracamine, scoarte, covoare, cu o fata si modele oltenesti, chilimuri cu doua fete, asternuturi de pus pe pat, paturi groase pentru acoperit pe timp friguros, majoritatea având urdeala (urzeala) din bumbac (mai rar in) si bateala din lâna. Se lucrau cu ace de împletit, tot de catre gospodine, flanele, fuste femeiesti, pantalonasi pentru copii, mânusi, caciulite etc.
-Locuitorii, din satele comunei Peri, ca din mai toate satele, aveau împamântenit în conceptul lor ideea ca, ar fi o mare rusine ca noi taranii sa mergem la oras sa cumparam legume si alte trebuincioase gurii când ni-le putem asigura noi prin munca, în gospodariile noastre”, exceptie facând fructele si legumele, care apareau cu 3-5 saptamâni mai din timp pe piata severineana, la fel si aprovizionarea de iarna cu varza, precum si unele legume din satele învecinate, care aveau gradini asigurate cu apa, pe care trebuiau a si-le aproviziona din zona Ercea-Severinesti-Strehaia.
*-Pe lânga ocupatia de baza, care era agricultura si cresterea vitelor, se mai practica si carausia (chirigia). Prin carausie se întelege transportul de lemne din padurea primariei judetene, (bogata fiind zona, ,,Ogasul cu apa rosie”dintre Peri si Degerati), si din zona Peri-Severinesti. Transportul de material lemnos se facea cu carul tras de boi sau cai. Se facea transport de persoane si bagaje, spre si dinspre Severin (la oras), prim si la gara Prunisor de unde se lua trenul, transport facut în mare parte de carute cu cai. O mândrie de a avea cai buni (frumosi si puternici), era imboldul care facea ca detinerea de cai chiar din prasila proprie, sa fie o traditie de familie, printre care pot fi mentionati: Fratii Ionita, Gheorghita si Nicolae Iancu (Tisleranii); ginerii lui C.Calomfirescu (militaru), respectiv Gheorghita Stirbu, Gheorghe Brezoi (Iordancu) si M. Popescu (Misa); Costica Geana, învatatorul D. Cerbulescu, Miluta Pâlsu, D.Lupulescu (pârvacu), Rafaila Lupulescu, Ticuta Schiopescu. Bunicul Istrate C. Zavada a avut si el cai-doi din prasila proprie, crescuti de unchiul Costica, tanti-moasa Elena si tati. În fruntea celor care au putut detine cai frumosi a fost însa Ionita Dulama, care avea cai remarcati prin robustete si frumusete, cu care baietii lui, Gicu si Vidu se dadeau în frumoase spectacole în întreceri de viteza.
Rogojina (asternutul saracilor).
*-A fost asternutul saracilor, care se mai folosea si în perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial folosita atât în Peri cât si în satele din zona, de catre un însemnat numar de familii sarace. Erau împletituri facute de mesterii din Simian cu papura adusa din localitatile Blahnita, Dânciu, Izvoare, si care înlocuiau salteaua de pe pat, presurile de asternut pe jos, cergile folosite în diferite scopuri, rogojinile fiind un fel de asternuturi cu multe întrebuintari.
-Opincile (încatarile saracului).
*-Încaltamintea pentru aproape toate sufletele satelor si a tinut pâna dupa anul 1955, perioada când s-a început portul de încaltari cusute de mesteri (pantofi, bocanci, cizme etc) pentru cei ce-au plecat sa lucreze la oras si bineînteles ca purtau în permanenta astfel de încaltari. Opincile au devenit ceva din domeniul trecutului, ramânând numai pentru muncile câmpului, dar si aici fiind înlocuite cu încaltari simple precum tenisi bascheti, cauciucuri (papuci închisi din cauciuc), adica ceva care a înlocuit în mare parte opincile. Opincile mostenite din mosi-stramosi, erau facute din piele de porc, cauciuc subtire, cauciuc gros (camera de roti de masini mici). Pielea obtinuta de la taierea porcilor, se presara cu sare, se punea la uscat bine întinsa. Dupa uscare se croia în functie de marimea dorita (la fel si cele din cauciuc), se taia, se faceau gauri cu potricala (breduceaua), iar închiderea (însailarea), facerea propriu zisa a lor era facuta prin trecerea unor snururi (curele) facute din piele de porc, cauciuc sau nojite (sfori subtiri, rasucite din cânepa) prin gaurile facute. În acest fel se obtineau opincile proprizise, care erau usoare de purtat mai ales pe timp uscat si înghetat, fata de timpul umed când se înmuiau (cele din piele de porc) si aparea obligatia de a avea grija sa fie puse la uscat si apoi înmuiate cu putina apa, deoarece prin uscare se întareau.
-Furcile.
-În Peri ca si în alte localitati din zona, se practica acest obicei în timp de vara-toamna, când se organizau, la poarta unui gospodar, cu casa la linia principala (sosea) cu facerea focului, unde se adunau mai multe familii, coceau dovleti si porumbi în spuza, femeile lucrau la lucru de mâna fiecare pentru ea, iar barbatii sustineau întâlnirea cu stiri, glume, îngrijindu-se de cele trebuincioase ca întâlnirea sa fie cât mai placuta. Pe timp de iarna se organizau claci, unde se lucra pentru gazda, de regula întrajutorare la tors, unde participau numai cele ce erau datoare sau care se învoia sa participe în a ajuta la lucru programat de gazda organizatoare, ramânând ca fiecare prin rotatie sa organizeze o astfel de claca. Aici barbatii participau numai cei care însoteau femeile si fetele si bineînteles cu îngaduinta gazdei, care la fel întretineau atmosfera placuta a întâlnirilor. Aici se serveau boabe de porumb fierte, ceai, bauturi pe care le avea gazda, întâlniri care tineau pâna aproape de varsarea zorilor. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, furcile si clacile, au fost înlocuite cu sezatorile populare, prin care se facea educatie pentru femei ca purtatoare si pastratoare a regulei vetrei si intrarea cu temeinicie în viata, în special pentru tinerele care urmau a deveni familiste.
-Claca-1.
*-În primul rând poate fi numita, munca agricola cu cele trei forme principale ale sale, arat, semanat, secerat, la care s-a adaugat treieratul. În sec. al-XVII-lea claca era generala pentru rumâni (iobag, vecin, în epoca feudala a Tarii Românesti) cât si pentru cei asezati în învoiala pe domeniile mânastiresti. Numarul zilelor de claca mai mare era pentru serb (taran legat de pamântul mosierului, depinzând cu persoana si bunurile sale de acesta; sclav, rob, în orânduirea feudala). Pe mosiile curtilor mânastiresti numarul zilelor era între 3, 6, 12, dar în general se efectuau trei zile. Din 1718 s-a impus claca de 52 zile pe an (în Oltenia de sub austrieci). Prin Constitutia din 1741 se consfiinteste obligatia oamenilor liberi de a efectua claca care pâna atunci avea caracter de învoiala. Prin reforma din 1746 se stabileste un numar de 12 zile, aducând o asimilare completa între fostii rumâni deveniti clacasi si tarani cu învoiala. Legiuirea din 1780 stabileste efectuarea zilelor de claca pe anotimpuri. Se întelege ca numarul zilelor de claca oscilau în functie de obiceiuri zonale stabilite, de hotarârile domnesti, de forta de munca si de învoiala între parti. În zona Peri, în perioada de vara, se practica din vechime, dar si dupa cel de-al doilea razboi mondial, claca popii, sau a învatatorilor (don’ vastorilor) din sat, prin munci de sezon, la prasila, secerat, care în timp, devenisera un obicei permanent, o obligatie. În scoala exista perioada muncilor care tinea de la începutul primaverii pâna la sfârsitul toamnei, când elevii grupati pe clase mergeau sa faca practica pe mosiile, în ograzile si gradinile domnilor învatatori (don’vastorilor). Uneori aceste zile deveneau neîntrerupte, ca zile de practica, spre disperarea copiilor-care erau pusi a face munci peste puterile lor, dar si a parintilor care de multe ori se revoltau fara putinta de a face ceva benefic, pentru copii de ai scapa de aceste corvoade. Clacile pentru popi la care participau aproape toti locuitorii, si la cele pentru învatatori-la care trebuiau sa mearga toti cei ce aveau copii la scoala, se organizau de obicei în zilele de Duminica sau la anumite sarbatori sfinte ale satului, unde se lucra si care-în conceptul preotilor, nu se socotea a fi pacat, ca în cazul când oamenii ar fi lucrat în propriile lor lanuri si gospodarii.
-Claca-2.
*-Era stabilita la întelegere, învoiala binevola, de într-ajutorare, prin intermediul careia se rezolvau multe dintre muncile agricole de sezon, între vecini sau rubedenii, cum era prasitul, îngropatul (a doua prasila la porumb), seceratul, sapatul si culesul viei, treieratul cu masini etc, facându-se cam în sistemul ,,împrumutului” cu caracter de reprocitate (vin la tine, vii la mine). Claca se organiza si toamna la dejgheorat porumbul, apoi între femei, pe timp de iarna, cand se ajutau la tors, culesul fulgilor, sau pregatirea trusoului si zestrei mireselor, bineînteles tot în sistemul ,,împrumutului”, de la care nu se putea abate nimeni, deoarece devenise un obicei permanent si benefic, iar riscul de a-ti face treburile singur era ceva de ne imaginat.
-Treieratul.
*-Aceasta mare si însemnata lucrare de vara se facea-în mare parte, în arii care erau amenajate în curti mari ale unor gospodari, care detineau si animale (cai si boi) cu care se treiera la stejer si care aveau gospodariile la linia principala unde se putea descarca mai usor grâul, dar cel mai principal era ca se ajungea usor cu vânturatoarea în ograda cu aria. Stejerul, un stâlp mai puternic era îngropat bine în pamânt în mijlocul curtii, de care era legata o pereche de cai (mai rar boi) care îndemnati (mânati)de om, faceau ocolul în jurul stejerului. Legatura (frânghia, lantul) se scurta sau se lungea în functie de înfasurarea sau desfasurarea legaturii animal-stejer, asigurând calcarea snopilor de la margine spre interior si invers, obtinându-se dupa un timp treieratul (maruntirea spicelor prin desprinderea boabelor). Paiele erau adunate cu ajutorul furcilor, iar boabele si pleava (resturi, gozuri, paie maruntite) erau trecute prin masina de vânturat actionata de om prin rotirea unei manivele, prin care facea ca un sistem de site sa aleaga boabele de gozuri si tocatura.
Multi au avut amenajate arii, dar masina de vânturat nu a avut decât Ionita Iancu (tisleru), oamenii- în majoritatea cazurilor, erau obligati în acest caz sa faca aceasta operatie, prin lopatare, aruncând în aer cu tohocul (seminte si pleava cu gozuri), iar vântul sa îndeparteze pleava usoara iar boabele fiind grele sa cada jos. Bunicul Istrate Zavada a facut parte din putinii sateni care avea casa la soseaua principala cu teren drept si cai de treierat, având în acest fel în fiecare vara amenajata arie în ograda lui. Când au aparut batozele de treierat, încetul cu încetul oamenii s-au orientat sa treiere cu batozele. Se amenajau arii în mai multe locuri la nivelul comunei si cu ajutorul acestor batoze se asigura în timp mai scurt treieratul pentru bogatii care aveau mai mult de treierat, dupa care urmau cei cu mai putin (stoguri mai mici). Se delimita suprafata de treier (aria), cu stoguri pe o parte si alta de calea de acces prevazuta pentru înaintarea batozei. Batoza era pusa în miscare cu ajutorul unui vapor (cazan în care se facea foc cu paie si lemne), iar cu ajutorul aburului obtinut se punea în miscare un sistem de rotire a mecanismului batozei de treierat, sau cu ajutorul unui tractor. Primul detinator de batoza de treierat, a fost marele mosier Gh.Schiopescu (Zgâta), apoi Gheorghe Dulama (al lui Nae). Pe parcurs a mai avut si Ionita I. Ghila, care a avut si gater de lemne.
-La nunti.
*-Aceste sarbatori de cununie religioasa, aveau prevazut în program si ,,adaparea miresei”, iar miresele din zona apropiata ,,Fântânii Mireselor” (vezi foto de pe coperta), din perimetrul fostei mori a neamtului Adamic din Pucioasa, veneau-si vin înca, însotite de alaiul sarbatoresc, sa bea si sa ia apa cu o galeata, ajutata de cumnatul ei de mâna (cavalerul de onoare al miresei) si un grup de onoare, dintre fetele satului, invitate în mod special numai de catre mireasa. Aceasta procesiune are loc înainte ca mirele însotit de cumnatul lui de mâna (cavalerul de onoare, cel care se ocupa de întreaga organizare a procesiunii nuntii) si alaiul lui sa soseasca la casa miresei s-o ia la Biserica pentru cununia religioasa, propriu zisa.
-Colindele.
*-Începeau în ajun de sarbatoarea Nasterii Domnului (Craciun), cu colindatul celor mici unde primeau colindeti si alte bunatati, apoi se continua cu colindele de sarbatoarea Nasterii Domnului si An Nou (stea, viclei, caprita, buhaiul) si luau sfârsit în dimineata zilei de Abul Nou, când se umbla cu sorcova.
-Colindatul, din ajun.
*-Avea loc în ajunul de Craciun, fiind marea bucurie a copiilor mici, când se pleca în colindat, organizati pe anumite zone si din locuri stabilite din vremuri, colind care trebuia facut prin deplasarea pe la casele tuturor gospodarilor din traseu prevazut, în grup format de copiii de pâna la 20 ani, ai celor din zona respectiva, care trebuiau sa aiba asupra lor un sacui sau traistuta, în care sa adune darurile primite în timpul colindului, plus o colinda (bat înflorat cu diferite semne, obtinute prin afumare). Sacuiul era un fel de traistuta, din stofa din lâna (dimie) tesuta, pe care o foloseau si copiii-elevi din mediul satesc, din perioada celor doua razboaie mondiale. În aceasta colindare copiii trebuiau sa-si anunte deplasarea lor prin strigate în cor, un ahaaaiit, prelungit, cu o tonatie specifica colindului, care era semnalul ca se apropie colindatorii si gospodinele urmau sa iese la poarta pentru a oferi colindeti (colacei anume facuti pentru seara de colind), care mai de care mai reusiti, mai placuti, dar si alte bunatati (nuci, mere, prajituri, dulciuri, pachete eugenia, si biscuiti), introduse pe parcurs, în masura în care lumea satului a evoluat, s-a modernizat.
Bucuria copiilor-colindatori, era când întorsi acasa, îsi goleau traistutele, sacuiele cu darurile primite în colind si facând-parca un inventar, se mândreau care a adus mai multe daruri, în cazul când în casa se aflau mai multi copii care au fost în colindat. Dupa aceea ei intrau în asteptarea, cu nesat, a colindatorilor cu steaua, vicleiul si alte colinde, la fel si zorii zilei de Craciun, când stiau ca vor mânca colindeti înmuiati în zeama în care mamele fierbeau matele facute anume pentru Craciun. Mâncarea din aceste bunatati era permisa numai dupa ce se faceau împartiturile în casa, prin vecini si la neamuri, unde se mergea cu cosurile cu împartituri. Atunci oamenii se bucurau de bunatatile preparate din porcul pe care fiecare gospodar, cât de sarac, îl taia de Craciun si care era binevenita masa bogata, care urma dupa un post de sase saptamâni pe care oamenii crestini trebuiau a-l tine, fara a mânca sub nici-o forma carne, post pastrat cu sfiintenie de oamenii satelor. Întorsi acasa copiii, si nu numai ei, asteptau ca sa înceapa grupul de colindatori-uratori, colindul lor imediat dupa ce se întuneca pâna în zorii primei zile de Craciun, colind reluat si în seara care urma primei zile si celei de a doua zi de Craciun. Colindatorii de Craciun umblau cu Steaua si Vicleiul (Vicleiemul, Irozii), iar de Anul Nou cu sorcova, completat- dupa cel de-al doilea razboi mondial, când în zona nostra au fost adusi refugiati din Moldova, cu frumoasele lor colinde, Capra + Buhaiul cu care se mergea atât de Craciun cât si de Anul Nou.
Am retinut Salistea, în care tati a colindat în copilarie, zona care nu tinea de un anume catun, ci de terenul stabilit de batrânii de odinioara, încât copiii nu trebuiau sa parcurga un drum prea lung si obositor. În Saliste, colindatul pornea de la locul de adunare ,,Poarta din Saliste”, iar când cel mai vârstnic colindator dadea semnalul de plecare se facea deplasarea în grup în capul satului, de la intrarea dinspre Prunisor si începea cu adevarat colindatul.Se parcurgea portiunea din capul satului, se ajungea pâna sub coasta din soseaua principala, la casa Peagu, dincolo de podul de peste ogasul Salistei de la Pauna lui Matei, Misa Popescu si Costica Iancu (al lui Gogu). Reveneau la pod si continuau urcarea prin ulita Salistei, pâna la ultimele case din deal a Brezoilor (Barboniu si Iordancu), se trecea pe la casa lui Gheorghe al lui Florea si coborau pe coasta pe la mama Stanca-grefierita, Gheorghe Dunarintu (tâmplaru), Vasile Cucu, Trica Brezoi, iar înainte de a se ajunge în sosea primeau colindeti de la casa bunicilor si a familiei Gheorghe Popescu (al lui Trica). De aici se continua pe sosea, pâna aproape de centru, ultima casa la sosea fiind casa lui Ioji (Carol Grecu), se urca pe la Opran si Ilinca lui Isac, se intra spre dreapta în Bâldani, la brezoiani, grigororani si badetanu, coborând pe ultima linie care ducea în jurul bisericii la casele popestilor (Istrate si Mitrica Popescu), iar aici colindatul lua sfârsit.
-S t e a u a.
*-Era colindul baietilor mai mari (16-22 ani), trecuti de vârsta sorcovarilor, iar ucenicia îi ajuta sa spere a merge apoi cu vicleiul, colind al tinerilor maturi si barbatilor (22-30 ani). Steaua era facuta de mesteri tâmplari din lemn subtire si usor cu 5-6 brate (coarne), împodobita cu hârtie multicolora, care la lumina lumânarii din interiorul ei si de rotirea stelei, dadea acele raze multicolore miscatoare cu un aspect placut care bucura pe gospodarii care primeau Steaua, dar mai ales pe copii. În zona Peri se pregateau cele 12 ,,stele” (colinde), de catre cei 4-5 stelari, care le cântau ori din proprie initiativa sau la cererea gazdelor care cautau sa afle daca sau pregatit temeinic stelarii, învatând toate cele 12 cântari. În general numarul lor era de patru si prin rotatie purtau steaua, care implica o mai mare responsabilitate, deoarece stelaru (purtatorul stelei), trebuia sa aiba mare grija sa nu o murdareacsa sau deterioreze, dar mai ales ca în timpul rotirii ei în jurul axei sale sa nu stinga lumânarea aprinsa din interior, caz în care multi primitori se scandalizau-în conceptul îngust al multora, ca stingerea luminii din stea era semn de mare rau care urma a se întâmpla acelui gospodar. Colindatul cu steaua, dura în toate cele trei seri de sarbatoare a Nasterii Domnului, prima fiind în seara de ajun, colind care se termina în zorii celei de a treia zi de Craciun.
-Cele 12 stelele (cântari):
Cântarea a-I-a-Steaua dinspre rasarit.
Steaua dinspre rasarit a stralucit,
Steaua Împaratului S-a ivit.
Steaua raze straluceste,
Sfânta Nastere Marturiseste.
Caci Hristos Cel mai puternic,
Astazi ni S-a nsacut ca un Vesnic.
Astazi iadul tânguieste,
Pe proroci bine-I vesteste.
Irhovnicii daca’auzira,
Câte trei pe stea calatorira.
De la stea ei se-nvatara,
Lui Hristos cu daruri se-nchinara.
Scumpe daruri ce-au adus,
Înaintea Lui Hristos Le-au pus.
Aur, smirna si tamâie,
Si-a lui Horia mare bucurie.
Sfânta Nastere a Lui Hristos,
Sa va fie voua de folos.
Si de-acum pâna-nvecie,
Mila Domnului sa fie!
Cânatrea a-II-a.Steaua de-asta seara,
Steaua de-asta seara,
Este o seara mare,
Seara lui Ajun,
Si cu-a lui Craciun.
Fiu’ S-a nascut, Fiu fara-nceput,
Si fara de-o maica, si far’ de taica.
De-o maica curata, si prea luminata
Steaua lumineaza , si adevereaza.
Ca astazi curata, prea nevinovata,
Fecioara Maria, Naste pe Mesia.
În tara vestita, Betleem numita,
Nascând pe Hristos, lumii de folos.
Cântarea a-III-a. Trei crai.
Trei crai de la Rasasrit,
Cu Steaua au calatorit.
Si-au mers dupa cum citim,
Pâna la Ierusalim.
S’acolo cum au ajuns,
Steaua-nori li s-a ascuns.
Lor le-a fost a se plimba,
Prin oras de a întreba.
Unde S-a Nascut zicând,
Un Crai mare de curând?
L-am aflat la Rasarit,
Dupa Dânsul am venit.
L-am aflat la scapatat,
Dupa Dânsul am plecat.
Iara Irod împarat,
Auzind s-a suparat.
Si grea oaste-a ridicat,
Multi copii mici a taiat.
Si-a taiat Irod copii,
Pân’ la paisprezece mii.
De doi ani si mai în sus,
Ca Sa-L taie pe Isus.
De doi ani si mai în jos,
Ca Sa-L taie pe Hristos.
Pe Hristos nu l-a taiat,
Dumnezeu L-a aparat.
Glas din Roma s-auzit,
Tipete si tânguit.
Doamne Iroade-mparate,
Cum nu ti-e frica de moarte?
De-ai taiat atâtia pomi,
Si-o multime de coconi?
Si-ai lasat bratele goale,
Maicilor jeluitoare.
Foc din cer sa se aprinda,
Iroade sa te cuprinda!
Foc din cer sa se coboare,
Iroade sa te omoare!
Ca s-avem si noi folos,
De Nasterea Lui Hristos.
De-o nastere fericita,
Ce-a fost lui Irod urâta.
Si de-acum pâna-nvecie,
Mila Domnului sa fie!
Cântarea a-IV-a. Veniti cu totii împreuna.
Veniti cu totii împreuna,
Sa ne facem voia buna!
Sa ne bucuram cu Domnul,
Si sa-I strigam ca tot omul!
Caci mare ne este Domnul,
Si-mparat peste tot omul.
Lui din hotarele toate,
I se-nchina tari si gloate.
Iar muntii cu brazi mai ‘nalti,
De-a Lui mâna sunt lucrati.
Iar muntii cu brazi marunti,
De-a Lui mâna sunt facuti.
Iar câmpul cu flori mai ‘nalte,
De-a Lui mâna sunt lucrate.
Iar câmpul cu flori marunte,
De-a Lui mâna sunt facute.
Iar parintii ce facura ?, ispitira la izvor.
Ispitira, izvorâra, si’naintea Lui statura.
Si de-acum pâna-nvecie,
Mila Domnului sa fie!
Cântarea a-V-a. O pricina minunata.
O pricina minunata,
Din’ceput de lumea toata.
Din ’ceput si din vecie,
Precum la carte ne scrie:
Cartile, Scripturile,
Toate-nvataturile.
Cu Cuvântul tiparit,
Precum este-adeverit.
Caci lumea-nselatoare,
Si foarte amagitoare.
Ca înseala si amageste,
Si pe toti îi prilosteste:
Alesi de cei bogati, foarte,
De nu mai gandesc la moarte.
Ca vorbesc de avutie,
Si se tin în semetie.
Ca si când o sa traiasca,
Si lumea s-o mosteneasca.
Si când în cea de pe urma,
Viata daca li se curma.
Mor întocmai ca tot omul,
Si bogatul ca si robul.
Ca moartea nu vrea sa stie,
De averi, de bogatie.
Ea, moartea când vrea sa vie,
Nu-ti da stire sa se stie.
Nu te-ntreaba gata esti,
Si te ia cum te gasesti.
Din loc verde si frumos,
Intri în iad întunecos.
Din loc verde si chitat,
Intri în iad întunecat.
Pe domni mari si pe Crai tari,
Si pe cei ce sunt mai mari.
Ca’mparatii si crai tari,
Fac cetatile cu ani.
Si le ispravesc cu zile,
Cu ziduri înalte si late.
Cu portile ferecate,
Parca n-ar mai avea moarte.
Cântarea a-VI-a. Far’ de început, far’ de sfarsit.
*-Dupa fiecare vers se cânta refrenul, ,,Gana-i Gana”, sau ,,Gana-ganele”.
Far’ de început, far’ de sfârsit,
Sco-Sa Dumnezeu Cuvântul, omului de pe întreg Pamântul.
Când vrea nunta a se face,
Precum tuturor le place.
Precum erau strânsi la masa,
La masa sezând si bând, bautura ne-ajungând.
Nimenea nu îndraznea,
Pe Hristos de a-L întreba, fara numai Maica-Sa.
Maica-Sa a îndraznit,
Si Lui Hristos I-a grait:
,,O Fiul meu cel iubit, vinul ni s-a ispravit”,
,,O Fiul meu prea dulce, batura nu se-ajunge”.
Iar Hristos când poruncea,
Îi cerea lui Maica-Sa.
Ca sa umple sase vase, sase vase de-apa rase,
Si sa le-a aduca la masa.
Sase vase le-a umplut,
Si la masa le-a adus.
Hristos Le-A blagoslovit,
Apa în vin s-a prefacut.
Si-a zis sa-i dea întâi la Nun,
Sa guste vinul de-I bun.
Nunul daca l-a gustat,
Cu glas tare a strigat.
Cine face mese mari,
S-aduca bauturi tari!
Cine face masa mare,
S-aduca vin din cel tare!
Cine bea se-nveselea,
Vin din cel mai prost primea.
Cine bea se-nveseleste,
Vin din cel mai prost primeste.
Veniti toti cei din Adam,
Si cu fii lui Avram.
Sa cântam versuri de jale,
De-ale lui Adam greseale!
Jalnica din rai graia,
Si din gura cuvânta.
Taci, Adame nu mai plânge,
Si sa faci precum ti-oi zice.
Caci te voi blagoslovi, sa nasca din tine fii.
Sa nasca, sa se-nmulteasca, Pamântul sa-l stapâneasca!
Sa traiti cu Duhul fânt,
Cât veti fi pe acest Pamânt!
Cântarea a-VII-a. Astazi Cel Prea Laudat.
Astazi Cel Prea laudat,
Îngerului mare sfat.
Sfatuind Dumnezeirea,
Sa-Si împlineasca zidirea.
El cand vru sa se împlineasca,
În cer S-o Blagosloveasca.
Tatal din cer pogorât,
Pe Iuda ca L-a vazut.
Iuda, iubitor de bani,
Grai catre-ai sai dusmani:
Dati-mi treizeci de arginti,
Sa vi-l dau sa-L rastigmniti!
Treizeci de arginti i-au dat,
Pe Hristos L-au luat legat.
La Golgota La-naltat,
Pe cruce L-au ridicat.
Sus pe cruce L-au suit,
Piroane în mâini I-au batut.
Piroane în frunte si-n talpe,
Sa fie ‘mplinite toate.
Fiere I-au dat de-A mâncat,
Cu otet L-au adapat.
Cu sulita L-au împuns,
Apa si sânge a curs.
Cu sulita L-au întepat,
Apa si sânge a picat.
Pamântul s-a legânat,
Bisericile au crapat.
Soarele s-a-ntunecat,
Luna în sânge sa-mbracat.
Când luna se-mbraca-n sânge,
Îngerii începura a plânge.
Tot ei începura a zice,
Cu cuvinte de ferice.
Doamne, Isuse, Cristoase,
Ce te-arati în zari frumoase.
Ori din cer Te-ai pogorât,
Sa faci raza pe Pamânt.
Te-ai dat Doamne-n chip de sluga,
Ca sa scapi lumea de munca.
Te-ai dat Doamne în chip de rob,
Ca sa scapi lumea de foc.
Te-ai dat Doamne în chip de-argat,
Ca sa scapi lumea de iad.
Pentru-a noastra Mântuire,
Rabdasi Doamne rastignire.
Pentru ale noastre pacate,
Rabdasi Doamne chin si moarte.
Cântarea a-VIII-a. Iar Adam.
Iar Adam dac-a gresit, Domnul din Rai L-a gonit.
Din Raiul Edenului, osândit blestemului.
Osândit si lepadat,
Si din rai afara dat.
Iar Adam dac-a vazut,
Ca-n greseala a cazut.
A sezut jos într-un loc,
Plângând cu lacrimi de foc.
Cu jale la Rai privind,
Si catre dânsul graind:
Of, Raiule locase Sfânt,
Ma vezi în ce jale sunt?
Ca sunt cumplit urgisit,
Si de la tine gonit.
Osândit si lepadat,
Si din tine afara dat.
Amar, Evo ce facusi,
Unde vom merge acusi?
Ca de tine ascultai,
Si din acel pom mâncai.
Din pomul Edenului,
Osândit blestemului.
Osândit si lepadat,
Si din Rai afara dat.
Cântarea a-IX-a. O!, amar si grea durere.
O!, amar si grea durere,
Jalnic, fara mângâiere.
Si-o plângere ne curmata,
Lacrimi, pâraie-nfocata.
Ca azi moartea ne desparte,
Si ne duce în alta parte.
Pe o cale ne umblata,
Unde n-am fost niciodata.
Nu stiu la rau sau la bine,
Unde-o vrea Domnul cu mine.
Vino mama. Vino tata,
Petreceti-ma la groapa.
Veniti frati, veniti surori,
Petreceti-ma cu flori.
Veniti si voi copilasi,
Dragii tatii coconasi.
Vino, ma rog si tie,
Prea iubita mea sotie.
Veniti frati si surioare,
Veniti rude doritoare.
Dati-mi acum fiecare,
Cea din urma sarutare.
Udati-mi fata cu vin,
Caci pe la voi nu mai vin.
Udati-mi fata cu apa,
Petreceti-ma la groapa!
Caci de-acuma înainte,
Nu vom mai grai cuvinte.
Si nu vom mai sta-mpreuna,
Cum stateam întotdeauna.
Când soarele o apune,
Si trupu-n mormânt mi-or pune.
Când soarele a apus,
Iata din lume m-am dus.
Când soarele a sfiintat,
Iata din lume-am plecat.
Cântarea a-X-a. S-auziti aceste toate.
S-auziti aceste toate,
Neamuri, noroade si gloate.
Sa întelegem cu Cuvântul,
Omul de pe tot Pamântul.
Câ-n veac lumea se sfârseste,
Judecata se gateste.
Se gateste railor,
Si necredinciosilor.
La vale cu foc se merge,
Arzând pe cei far’ de lege.
La vale cu foc vor duce,
Arzând pe cei far’ de cruce.
Tâlharilor sunt catate,
Paturi de lame-nfocate.
Curvarilor sunt gatiti,
Viermii cei neadormiti.
Îngerii vor trâmbita,
Mortii din gropi se vor scula.
Si-atunci domnii drepti vor zice,
Cu cuvinte de ferice.
Veniti voi cei drepti la Mine,
Care mi-ati facut mult bine.
Duceti-va de la Mine,
Cei ce nu mi-ati facut bine!
Cântarea a-XI-a.-Cea fecioara de împarat.
Cea Fecioara de’mparat,
Bun gând Dumnezeu ti-a dat
Ea-npustie mi-a plecat
De lume s-a lepadat.
Ea-npustie locuieste,
Vrajmasul mi-o ispiteste.
Caci mie mi s-a urât,
Prin paduri pustietând.
Tot mâncând la radacini,
Si bând apa din tulpini.
Mâncând mugurel de fag,
Si bând apa dintr-un lac.
Mâncând mugurel de tei,
Si bând apa din stiubei.
Mâncând mugurel de plop,
Si bând apa din vârtop.
Mâncând mugur de catina,
Si bând apa din tulpina.
Jeluima-si si n-am cui
Jeluima-si Cerbului.
Cerbul m’este vita muta,
N-are grai ca sa-mi raspunda.
Jeluima-si muntilor,
De dorul parintilor.
Jeluima-si brazilor,
Si de dorul fratilor.
Lasai taica, lasai maica,
Plecai în pustietate.
Lasai frati, lasai surori,
Lasai gradina cu flori.
Cine tuna, flori aduna,
Cine trece, flori culege.
Si de-acum pâna-nvecie,
Mila Domnului sa fie!
Cântarea a-XII-a. Un Domn mare si bogat.
Un Domn mare si bogat,
Vine seara la cinat.
Iar în douzeci si sase,
Vine seara de cineaza.
Cine actul îl citea,
Pe Constantin-Voda-l lua.
Cu fii, cu ginerii,
Si cu toti credinciosii.
Boieri mari daca-auzeau,
Toti la curte se strângeau.
Lacatele le spargeau,
Si peste Doamna intrau.
Iar Doamna când îi vedea,
Mâinile în cap îsi punea.
Cât putea atât rupea,
Si din gura asa striga:
Vara, vara, primavara,
Mult mi-esti dulce si amara.
Ca ne-ai scos turcii din tara.
Din tara de la hotara.
Din tara si din domnie,
Si i-ai dus în grea urgie.
De urgie-mparateasca,
Dumnezeu sa ne pazeasca.
Si sa ne milostiveasca,
De sabia cea rapeasca.
Si de-acum pâna-nvecie,
Mila Domnului sa fie !
*- Aceste 12 cântari (stele) s-au cântat si poate se mai cânta, la sarbatoarea Nasterii Mântuitorului, în zona fostei comuna Peri, cântari pe care- cu mare greutate, au fost gasite în zona, la domnii, Costica I. Barbulescu si Costica C. Barbulescu (tata si fiu)- unica posibilitate, care au fost notate, pastrate si oferite cu amabilitate, carora le adresam cuvenitele multumiri.
-Vicleiul (vicleimul).
*-Grup format din circa cinci irozi, colindau cu lada papusilor, un fel de bisericuta în miniatura (chivot de 1,5m lungime si 1m înaltime purtat de doi dintre colindatori, zisi irozi, confectionata din scândura subtire apoi împodobita si zugravita cu vederi din Betleem, cu interiorul luminat de lumânari). Papusarul în spate cauta sa imite, schimonosindu-se, diferite persoane, iar irozii în jurul vicleiului, îsi jucau rolul de ,,actori”, care reprezentau partea religioasa a Nasterii Domnului, în timp ce papusarul reprezenta partea comica a moravurilor societatii. Irozii cântau colinde de stea si cântari speciale pentru viclei. Irodul papusar era îmbracat mai deosebit decât ceilalti, de obicei într-o mantie colorata aparte, cu coif din hârtie, sabie agatata la brâu, purta par în plete si barba facute din lâna. Vicleiul ca si steaua aduceau prin cântari vestea Nasterii Domnului, a lui Mesia, a lui Hristos, care avea Sa Se jertfeasca pentru pacatele omenirii. Vicleiul se juca în genul teatrului popular religios, propaganda a crestinismului. Dar suprapusa cu elemente de teatru popular, a fost înteleasa de unii, ca este din din mediul pagân. Acest teatru al vicleiului a aparut prin sec.IV-V în mediul bisericesc bizantin, iar dupa toate probabilitatile a venit din Rasarit cu influienta greceasca, care a fost suprapus de momente autohtone, ajungându-se la un caracter specific românesc. În timp a ajuns un mod de demascare si satirizare a moravurilor. Vicleiul a devenit o frumoasa amintire, un obicei vechi legat de sarbatorile de iarna, ale Nasterii Domnului.
-C a p r a (caprita).
*-Este colindul pastrat în zona Peri, de la moldovenii care au fost adusi în timpul celui de-al doilea razboi mondial- în neplacutul statut de refugiati, si care au influientat placut pe cei din zona si cu acest colind.
Era un cap de capra confectionat din lemn, împodobit, purtat si manevrat de un colindator, care avea corpul acoperit cu un tol (patura) prins de capul capritei, acoperind corpul jucatorului. În ritmul cântarilor de colind, cel ce era pe post de capra (caprarul), trebuia sa manevreze capul caprei si sa joace, maneva facuta cu o sfoara care reda clantanitul maxilarului de jos, dând un zgomot cerut de ritualul colindului respectiv. Erau tineri maturi, în grup cu cântari de sarbatori ale Nasterii Domnului, cât si de urare de An Nou, încât colindul cu capra se facea atât de Craciun cât si de Anul Nou. Cântarile erau tot în grup, mai putin monologurile si dialogurile cu tenta satiro-umoristica, completat de un rol mai aparte, respectiv rolul ,,tiganca”, jucat bineînteles tot de un tânar colindator. Primul acest nou colind ,,capra” jucat de tinerii din Peri, carora le-a revenit aceasta ,,sarcina”, a fost dupa ce refugiatii moldoveni s-au reîntors acasa. Din primul grup care a colindat cu capra, timp îndelungat, au facut parte: Costel N. Pasolea (initiatorul si capitanul, vataful capritei), cu costum albastru si galoane; Mihai Popescu (al lui Melache cojocaru), jucatorul caprei (caprarul); Gogu Erceanu (Terente), pe post de jidan, purtator de mustati si caciula neagra; Istrate Dunarintu (Namaie) pe post de arap, echipat cu coif, maciuca, costum negru; Costica Ist. Zavada (unchiul meu), care a reusit într-un mod deosebit si cu mult umor, sa joace rolul tigancii, echipat în costum de tiganca cu salba si gheoc; Nelu D. Dumbrava, pe post de tigan, bineînteles echipat în costum de tigan si Mihai Nistor (Nitoi) pe post de cioban purtator de cojoc întors pe dos si caciula.
-B u h a i u l.
*-Un colind pastrat tot de la refugiatii moldoveni, cu care se umbla atât de Craciun cât si Anul Nou. Buhaiul era un fel de butoias cu un capat liber, iar celalalt avea fundul din piele de porc prinsa la butoias, prevazuta cu un orificiu la mijloc pe unde se introducea un smoc din fire lungi din par de cal, care avea la capat un nod, nod care ramânea în interiorul buhaiului, iar restul smocului era liber, care era trecut prin mâini de catre un colindator. Unul dintre colindatori tinea sub brat buhaiul iar altul tragea în ritm de cântari smocul de par, dând un sunet specific, sunet obtinut de copii-baieti cu mare îndemânare, prin îmbibarea smocului de par si al mâinilor cu lesie care dadea o asprime si o alunecare, asigurând acel zgomot. Numarul colindatorilor putea sa fie de patru pentru a se asigura cântarea colindelor si sa fie schimb la manevrarea buhaiului (realizarea sunetului specific acestui colind).
-S o r c o v a.
*-Arhicunoscuta si în zilele noastre, colind care dainuie si la orase, fiind însemnul bucuriei de sarbatoare a Noului An, sorcova pe care orice copil si-o doreste în recuzita lui de sarbatori. Este un bat îmbracat în hârtie multicolora, cât mai atractive, apoi sunt împlantate buchete (boboci, flori) confectionate tot din hârtie colorata, pe suporturi din sârma si prinse de batul suport al sorcovei, cu un buchet mai deosebit ca marime si culori împlantat în varf. Copii în numar de 2-3 mergeau cu uratul de An Nou pe la vecini, neamuri, urat care se desprindea din cântece (colinde), sorcovari fiind cei mici care nu se deplasau pe distante mari ca în cazul stelarilor sau vicleistilor.
-Sarbatorile comunei, erau tinute prin organizarea de joc (hora), sau baluri, muzica fiind asigurata în diverse perioade de catre:
*-Gicu Mitroi din Borogea, lautar, care a cântat multi ani cu solista vocala Catalina, solista care cânta si la un instrument cu coarde. Apoi si-a continuat activitatea cu copii lui, Mitrica si Vasile, iar dupa moartea lui, ramânând numai cei doi fii.
*-Fanfara lui Ion Mândra, cu Nicolae Istodorescu (pârjol, tatal), Gheorghita Istodorescu (pârjol), Vasile Istodorescu (pârjol, fiul), Misu Nedelcu, Nicu Istodorescu (pârjol), Savu Mândra,
*-Gicu Gomoi si Mitica Tomescu, vioristi.
*-Lupu I. Constantin (Tibita), lautar din Badetesti, tatal lui Tanta, Nica, Geta si Sandu; Mitica Presura; Gheorghe Lungu (Contesel); Ion Leustean, tatal lui Ion, Constantin, Nicolae si Florica; Gheorghe Leustean, tatal lui Ion si Costica; Ion Manolescu.
*-Sevastian (Tica) Simcelescu, învatator-de fel din Zegaia si Mihai D. Novacescu din Peri, acordionisti.
Date cronologice:
*-În 1558.iul.08, Mircea Ciobanu-voievod, întarea lui Jigmon, Lata si altui Jigmon, cu fii lor, ca sa le fie ocina (bucata de pamânt mostenita; mostenire, proprietate, mosie) în Peri doua funii, pentru ca le este veche si dreapta ocina si dedina înca din zilele lui Negru-voievod, iar apoi a fost cotropita de boierii Bârsesti.
*-În 1571, Peri, este atestat documentar ca sat de mosneni.
*-În 1571.ian.08, Fratila cel Batrân, era martor într-un proces la Lubnic (Lumnic).
*-În 1727, Peri, împreuna cu satul Zegaia, facea parte din plasa ,,De margine”, plasa ispravnicului Barbu Paianu, de pe mosie megiesasca cu: Istrate, pârcalab, posesor a 36 mosii, 27 vii, 50 bovine, 23 cai; din neamul Salisteanul avea pe, Avram, Iancu, Dragota, Mihai si Ion; Novac Pereanu; din neamul Zagaianul pe Barbu, Curuia si Dumitru; Giurgi Husniceanu; Coanda sin Curui Zagaianul; Neagul vânatoriul; Pârvu Calofirescu; Nedelcco Pitiga s.a. Împreuna (Peri si Zegaia) aveau 45 familii (36 megiesi, 4 birnici, 4 vaduve, 1 nevolnic), printre care si a lui Istrate-pârcalab, posesor a 36 mosii, 27 vii, 50 bovine, 23 cai.
*-În 1737, începe conflictul între familia Glogovenilor-marilor detinatori de mosii în Prunisor-si cei din Ghelmegioaia, când s-a stabilit hotarul între ei, conflict care continua pâna la 1864, când s-a dat legea rurala-cu mosnenii din Peri, Baditesti, Ciolani, Zegaia.
*-În 1760, este anul în care se vorbea la timpul trecut, de faptul ca mosnenii din Peri au cumparat pamânt din mosia Degerati.
*-În 1781.nov.08, se inaugureaza biserica din lemn construita de locuitori.
*-În 1789.apr.15, Gheorghe Arnautu si Nicolae al Cernitii, erau împreuna martori într-un proces.
*-În 1800, mosnenii din Peri se judecau pentru pamântul cumparat din Degerati cu urmasii Constantin Burileanu-polcovnic-(Nistor Burileanu, Barbu Viisoreanu, Sandu Degerateanu).
*-Între 1802-1831, Peri a apartinut de Plasa Ocolul de Jos.
*-În 1819, satul Peri din plasa Ocolul de Jos, de pe mosie megieseasca, avea 91 de familii, mentionat de Fotino.
*-Între 1816-1831, Iovan si Barbu Coricovac, sunt numiti hotarnici la Dâlbosita.
*-În 1821, Peri facea parte din Plasa Ocolul de Jos si avea stapâni de mosie megieseasca (vecini). Avea 14 lude (denumire a unitatii de contribuabili în Tara Româneasca, alcatuita dintr-un numar variabil de birnici), 91 familii din care: 13 fruntase, 17 mijlocase si 61 coada (saraci).
*-În 1825.iun 20, clacasii din Satul Peri, sezatori pe mosia mosnenilor Pereni, se plâng ispravnicului din Mehedinti, ca sunt obligati la zile de claca ,,pe toate mosiile pe unde le este hrana”, si cer sa aiba numai trei zile de claca, pe an, ,,dupa obicei”.
*-În 1826.iun.07, Ion Hoit, Ion Novac si altii, cer delimitarea mosiei lor.
*-În 1826.iul.07, ispravnicul Judetului Mehedinti, porunceste logofetilor Ion si Barbu Coricovac din Peri, sa puna pietrele de hotar dintre partile de mosie ale lui Iovan Novac si razesii lor, vecini cu mosiile.
*-În 1832, Peri avea mosneni, iar raspunderea clacilor si dijmelor urma a se face prin învoire între dânsi, fiind mosneni fara nici o dare unul la altul.
*-În 1832.iul.15, mosnenii din Peri se plâng ispravnicului judetului, ca hotarul lor de mosie dinspre Zegaia (663 stânjeni), le-a fost mutat si ca de mai multa vreme, aici se hranesc 42 de case, având acolo pivniti, vii, pomi, fântâni si o multime de vite. Si cu toate ca de 13 ani, oamenii din aceasta mahala se hranesc în acest hotar, nu vor sa fie supusi la claci, nici sa se mute în selistea lor, cerând în acest fel sa se faca dreptate.
*-În 1833, a fost stabilita în acte, mosia Peri, vorbindu-se de paharnicul Costache Viisoreanu, hotarnic din partea mosnenilor Pereni, când se vorbea de neîntelegerile dintre acestia si aga Constantin Glogoveanu, mosierul Prunisorului, stabilindu-se hotarul de rasarit dintre Peri si Prunisor. Initial toate satele din aceasta zona au fost libere, mosnenesti, dar în timp mosierii au supus taranimea saraca la datorii, libertatea dispare si mosierii iau controlul asupra situatiei taranilor. Se pare ca asa s-a întâmplat si cu obstea Prunisorilor, aseazata în acea perioada (sfârsitul sec.XVI-lea), când se aflau pe alte vetre decât acum (o parte pe lunca Husnitei, la Teis si alta spre Gârnita, care presati de saracie, s-au vândut Glogovenilor, fiind nevoiti a se regrupa). Poate ca acest lucru va lamuri într-un fel legenda pe baza careia în lunca ,,La Inestilor” (Lainesti), din apropiere de Teis ar fi existat un sat-ai caror locuitorii lui s-au mutat în vatra satului Peri. Despre marele neam al Glogovenilor se vorbeste în documente ca fiind o familie boiereasca cu ascedenti din sec. XVI, având mosii în Mehedinti, Gorj, Craiova, familie care dainuie pâna în sec.XX. Lupu capitan Glogoveanu la 07.06.1706; Staico si Constandin Glogoveanu la 06.05.1731 si Stefan Glogoveanu la 24.02.1733 si la 28.04.1756.
*-În 1835, în Peri existau 118 familii.
*-În 1835, cei care lucrau în ramura alimentara se aflau pe locul doi, iar pe primul loc se aflau patentarii care lucrau în negoturi si mestesuguri legate de textile si îmbracaminte (cojocari, croitori, boiangii, bacani, dulgheri, cizmari etc.).
*-În 1837, au fost înfiintate bâlciuri în zona unde gospodarii din Peri, ca si cei din satele învecinate, mergeau pentru vânzari-cumparari de produse, precum la Porcesti si Prunisor. Cel din Prunisor, a luat fiinta la cererea comisului Costache Glogoveanu, proprietarul ,,mosiei-bâlci”, care se tinea în 14 octombrie, ulterior apar la Prunisor si Gârnita, schimbându-se si data de organizare, fiind mutata pe 23 aprilie (ziua de Sfânt Gheorghe).
*-În 1838.nov.15, Ion Popa Istrate, începe cursurile scolare cu 12 elevi.
*-În 1839, la Cerneti (resedinta Judetului Mehedinti), cel mai mare oras din aceasta parte a tarii, s-a deschis un mare târg al orasului si îsi avea programul saptamânal de sâmbata, pe mosia Sfintei mânastiri Govora, unde veneau producatori dintr-o larga zona geografica (plasile Ocolul, Blahnita, Dumbrava si Muntenilor). Se înfiinteaza bâlciuri pe mosia statului Severin, care se tineau la 1 aprilie si 4 mai, iar târgul în fiecare vineri la carantina Severin. La Strehaia (unul dintre cele mai importante centre economice ale judetului Mehedinti), s-a redeschis târgul saptamânal de duminica, apoi înlocuit cu bâlci care se tinea la 14 mai.
*-În 1840, Peri era proprietate megieseasca.
*-În 1846, marele proprietar de pamânt Costache Glogoveanu începe a-si extinde hotarele mosiei de la Prunisor, cotropind succesiv, mari suprafete de la vecinii lui mosneni din Peri, Baditesti, Ghelmegioaia, Porcesti, Zegaia, dar în conditiile unei mari împotriviri.
*-În 1848-perioada aceasta, au existat iarasi procese, cum e cazul marelui proprietar Costache Glogoveanu, care urmarind extinderea hotarelor mosiei de la Prunisor, cotropeste succesiv mari suprafete de pamânt, care apartineau vecinilor sai din Porcesti, Zegaia, Gutu, Peri, Badetesti, Ghelmegioaia, dar acestia din urma au avut puternice împotriviri, asa cum au procedat si locuitorii din Baditesti, care s-au judecat, pentru ceva asemanator.
*-În 1849.iun.22, Costache Glogoveanu, prin procesul, ,,de prigonire si încutropire”, cere mosnenilor Pereni, sa-l despagubeasca de venitul mosiei pe timpul cât o stapânisera pe nedrept.
*-În 1851, nesupunerea duce la agresarea judecatorului C. Soimanescu, venit pentru hotarnicie, care este batut si alungat de sotiile mosnenilor din Porcesti.
*-În 1853.ian.14, proprietarul marii mosii de la Prunisor, Constantin Glogoveanu, face plângere la Departamentul Dreptatii, în care arata ca înca din 1804, tatal sau a avut judecati cu cei din Peri, Zegaia si Porcesti (Gutuleni), prin care trebuia sa primeasca de la acestia (mai bine zis de la reprezentantul lor, paharnicul Costache Viisoreanu) 1.300 stânjeni si cumparaturile care s-au facut în urma.
*-În 1859-dupa cum se mentioneaza în unele documente, pamântul din zona Husnicioara-Peri-Prunisor, este un pamânt mare negru si nisipos.
*-În 1.859-60, se realizeaza pentru prima data un recesamânt mai profund, gasind în Plasa Ocolulu, 7.024 suflete din care 6.500 barbati si 524 femei.
*-În 1862.mar.24, Gheorghe Novac din Valea Petrii, se învoieste cu Ion Boltasu din Peri, sa-l scuteasca de militie pe sapte ani, în schimbul unui dric de pamânt si o casa cu doua încaperi pe care i-o va construi.
*-În 1863-1864, s-au cultivat în Plaiul Closani, 2.607 pogoane cu grâu, 163 cu secara si 7.591 cu porumb.
*-În 1864, în Peri existau 213 familii.
*-În 1864, Peri apare cu titlul de comuna, titlu pe care-l detine pâna în 1968, când este trecuta de comuna Husnicioara în urma noii organizari teritorial-administrative. Începând din acest an, s-a înradacinat traditia de atribuire a numelor locuitorilor si dupa numele satului, devenind nume oficiale, completate de porecle date celor veniti din alte localitati, dupa betesuguri sau pur si simplu scornite în derâdere. Exemple de astfel de nume se pot cita: Pereanu din Peri, Zagaianul din Zegaia, Rapcea din Rapcesti, Badet din Baditesti, Ciolan din Ciolani, schiopul ca avea defect la mers, etc.
*-Între 1864-1892, Peri era comuna, care cuprindea numai satul Peri.
*-În 1864, la nivel de plasa Ocolulu, s-a însamântat 233 pog. cu grâu, 145 cu secara, 13.720 cu porumb. În aceasta perioada numarul mosnenilor din Peri era de 200, dar fiind strâmtorati în pamânt, se hraneau de pe mosiile vecine Prunisor si Degerati, unde dadeau dijma din trei una la cereale. Se gaseau numar mare de familii, încât se identificau ca grupari de familii, neam: Calamfiru (Calomfirescu), Ordiestii (Urda), Cuculestii (Cucu), Frumusenii (Frumuselu), Lupulestii (Lupulescu).
*-Între 1865-1892, Peri apartinea de Plasa Ocolul.
*-În 1866, terenurile cultivate la nivel de plasa (Ocolul de care apartinea si comuna Peri), erau: 7.150 pog.cu grâu, 13.566 cu porumb. Erau 88 pogoane proprietaresti si 2.824 clacasesti. Suprafata cuprinsa de paduri din calculul plasilor, era cea mai mare la nivelul celor de munte. Detinea 58.921 pog.întindere, cu 6.518 de calitate, 15.984 mijlocie si 36.419 ocupata cu tufisuri. Avea 7.089 case, din care 41 de zid, 6.948 din lemn si 100 de pamânt. Erau în toata plasa 5.485 clacasi din care 1.233 fara animale de tractiune, ei fiind nevoiti sa lucreze numai cu bratele, socotiti în total cei de pe mosiile statului si proprietatile particulare. În tot Ocolulu erau 27 scoli, 764 elevi, la cele 5.945 familii.
*-În 1868, Peri apartinea tot de Plasa Ocolu si detinea- împreuna cu catunele, 213 familii, 237 case si 210 contribuabili, iar plasa în cumul detinea: 241.163 pogoane de pamânt, primita la împartirea administrativa a pamântului din Mehedinti.
*-În 1872, primarul orasului Severin, obtine suma de 500 mii lei, într-un proces care l-a avut cu o societate germana, bani cu care a cumparat mosiile din Peri, Dârvari si Cosustea, mosii care au devenit proprietatea comunei.
*-În 1872, comunele rurale, Peri, Husnicioara, Valea Petrei, Zegaie, faceau parte tot din Plasa Ocolu, care avea în componenta ei 35 comune si o populatie de 37.075 locuitori, iar capitala era la Cerneti. În acel timp Peri formeaza comuna cu catunele Borogii (doua mahalale) si împreuna aveau 1.250 locuitori.
*-În 1877, militari din Peri, care au aparat podul de la Harlet în lupta de la Rahova sub comanda maiorului Merisescu si decorati cu virtutea militara, au fost: serg. Brezoi Nicolae, serg. Velcu Ion si sold. Zavada Nicolae, ca dupa aceea, serg. Brezoi Constantin, din batal. 1 dorobanti, serg. Luca Mihaiu, din batal. 1 dorobanti si sold. Erceanu Mihaiu, din reg. 1 art., au fost declarati eroi, care s-au jertfit în razboiul de independenta.
*-În 1887, comuna Peri era formata din satul Peri si Borogea, având 199 contribuabili.
*-Între 1887-1898, satul Peri se afla pe mosia orasului Turnu Severin.
*-În 1888, districtul Mehedintului era împartit în sase plasi si un plai, împartire ce dura de secole.
*-În 1891, comuna Peri, din plasa Ocolul de Jos, cu satele Peri, Borugea (Borogea) din Dos, Borugea din Fata, Biserica si Selistea, avea 1578 locuitori, din care 25 elevi si care posedau: 600 bovine, 20 cai, 691 ovine, 700 porcine, 171 stupi de albine.
*-În anul 1891 si 1931, este mentionata în documente si mahalaua (catunul) Salistea din satul Peri.
*-Între1892-1908, Peri a apartinut de Plasa Ocolul de Jos cu resedinta la Prunisoru.
*-Între 1892-1925, comuna Peri era formata din satele Borogea (cele doua mahalale) si Peri..
*-În 1894, Peri avea în componenta, catunele si mahalalele: Peri, Borogea (din fata si dos), Biserica (Bâldani), Selistea (Saliste), avea peste 280 contribuabili, 345 case si 1578 locuitori, care se ocupau cu cresterea vitelor si agricultura, având un pamânt de calitate multumitoare. Întreaga comuna avea o biserica, un preot, doi cântareti bisericesti, o scoala, un învatator, 25 elevi. Mai detinea 107 care cu boi, trei carute cu cai, 600 vite mari, 20 cai, 691 oi, 700 râmatori (porci). 171 stupi de albine.
*-În 1896, comuna Peri, continua sa aiba în componenta numai satul Peri si Borogea.
*-În 1898, notarile vremii, arata ca Peri se afla în Gura-Vaii, situata din susul satelor, Vallea-Petrii, Silesteni, Husnicioara.
*-În 1898, la Cujmir s-a pus în scena piesa de teatru, care a fost prezentata si în Peri, într-un spectacol organizat.
*-În 1900, este consemnat ca în Peri exista o scoala de adulti.
*-În 1901, mosia Periului a fost împartita în ,,loturi”, punându-se capat dijmelor si clacilor care erau de ,,una si una, si din trei una”, plus 3 zile de munca. Dar ,,raul” de capatenie, este considerat a fi ,,proasta administratie”.
*-În 1905- perioada cu aproximatie, se nastea primul copil al lui Costica Dulama din centrul Periului. Caz rar la vremea aceea în zona, ca cineva sa fi avut o familie asa numeroasa cu zece copii (cinci fete si cinci baieti), fiind totusi depasit de dascalul bisericesc Vasilache Popescu (Vasilache) cu 12 copii. Copiii pe care i-a avut C.Dulama au fost: Paraschiva, Istrate, Maria, Costica (Costel, Ticuta), Ionita, Vasilica, Mitu, Lenuta, Vetuta si Tudorita (ea a fost adusa pe lume dupa ce sora ei Paraschiva deja devenise mama, adica ea matusa era mai mica decât nepotul ei de sora.).
*-În 1905, în Peri, Prunisori, Salisteni (din alte 60 comune), se practica dijmuirea de catre mosieri asupra recoltelor obtinute de catre taranii fara pamânt, care le lucrau pamântul, cu una din trei, din recolta de grâu, porumb, fân, în timp ce în alte 66 comune din Mehedinti se practica dijmuirea cu una si una, sau una din doua.
*-În 1906.mart., comuna Peri cu satele si mahalalele (catunele) ei, avea 270 familii, iar în chestionarul comunei Peri (tot din martie 1906), se spune ca existau 340 familii din care: 15 familii fruntase (înstarite), 152 mijlocii, 173 codase (sarace), dintre care 25 fara pamânt.
*-Între 1908-1912, Peri a apartinut de Plasa Cosustea cu resedinta la Ciovârnasani.
*-În 1912, dupa împartirea în noua plasi, comuna Peri apartinea de plasa Cosustea, cu resedinta în comuna Ciovârnasani. În acel an comuna Peri cu satele Peri, Borogea, Valea Petri, avea 1640 locuitori (843 în Peri).
*-În 1914-timpul razboiului- printre prizionerii dusi în lagarele din Africa si Germania, au fost si soldati din Peri: Coricovac Mihai, Grecu Nicolae si Istodorescu Dumitru.
*-În 1915.mai.12, au încetat din viata (prin înec), Ecaterina V. Lupulescu si Anicuta I.P.Lupulescu, când trasura în care se aflau a fost rasturnata de apa învolburata din Husnita, trecere riscanta la care s-au angajat, cazul fiind cunoscut la vremea aceea ca fiind ,,Nenorocirea din Usnita”.(Husnita).
*-În 1921, în baza legii de reforma agrara, din guvernarea Averescu, hotarâta la alegerile din 1920, care reuseste sa realizeze cu adevarat reforma, ca si cea din 1945-care a desfiintat clasa mosiereasca, s-au efectuat împroprietariri si pentru locuitorii din comuna Peri. Spre exemplu, între 1921-1927, au fost împroprietariti 89 de locuitori cu loturi în suprafata de 0,5-3 ha, în mosia Prunisor. Printre împroprietariti s-a aflat si bunicul meu Istrate C. Zavada, participant în primul razboi mondial, care a primit un lot mare în lunca ,,La Inesti” si restul pe malul Husnitei, în ,,Locul lui Staicu”. În lunca ,,La Inesti” a primit lot în vecinatate cu bunicul si Constantin Calomfirescu (militaru).
*-În 1925, Peri apartinea de Plasa Ocolul.
*-Între 1925-1950, comuna era formata din satele, Borogea, Valea Petrii, Baditesti, Peri.
*-În 1927, s-a reusit construirea din beton armat, a fântânii din ,,La Inesti”.
*-În 1928, dintre veteranii din 1877-1878, la Peri, se mai aflau în viata: Vâlcu Ion, Zara N.Constantin, Brezoi Gh.Gheorghe, Calomfirescu Grigore, Stirbu M. Constantin.
*-În 1929, s-a construit ,,Fântâna mireselor”, în locul fântânii ,,Pucioasa”, prin contributia locuitorilor comunei, Perii (asa este notat pe tablita de marmura), initiativa fiind a învatatorului Dumitru Cerbulescu-tatal- (tatal înv.D.Cerbulescu si socru pentru învatatoarea Gabriela Cerbulescu).
*-În 1930, dintre cei 787 locuitori ai satului Peri, din plasa Motru, 46,1 %, erau stiuitori de carte.
*-În 1936.apr.11.(în zorii zile de Sfânt Paste), în familia gospodarului Istrate C.Zavada, din centrul Periului, s-au nascut doi gemeni, fata si baiat. Mama lor era Elena (a lui Ilie, zis Obada), cea de a doua sotie, în urma decesului primei sotii Floarea, care l-a lasat pe tata cu trei fete (una murind de copila) si ramânând cu cele doua, Marita si Paraschiva. Bucuria nasterii celor doi gemeni, a fost mare pentru mama, care capatase o fata pe care si-o dorea sa fie a ei, deoarece mai avea doi baieti (Mihai si Costica), iar cele doua fete îi erau vitrege. Dar în scurt timp parintii celor doi gemeni au intrat la grija, pentru ca noi nascutii nu prea dadeau semne încurajatoare de viata, fiind prea mici si parca lipsiti de vlaga. În acest caz, cum este de când lumea si pamântul, au aparut ,,sfatuitorii de servciu” si au îndemnat parintii, sa lase baiatul sa moara, el fiind mult prea slab, iar un alt argument care îl defavoariza, era ca aveau pe cei doi baieti. Cu toate acestea parintii au refuzat sfaturile-oarecum criminale, si au lasat pe ,,Cel de Sus” sa hotarasca soarta micutilor. De mare ajutor a fost si vecina Lenca Jianu, mama lui Nelu, care a alimentat la sân pe cei doi gemeni, ajutându-i sa se restabileasca, fizic. Si uite asa, roata vietii, care se învârte pentru fiecare dintre noi (creatiuni ale Lui Dumnezeu), a facut ca cei doi gemeni sa se bucure de viata în mod normal, iar în anul documentarii mele, 2.008, acesti doi gemeni, Elena (tanti moasa) si Vasile (tati meu), sa se bucure-la frumoasa vârsta de 72 ani, în continuare de o sanatate destul de multumitoare. Am aratat ca gemenii, împreuna cu cei doi frati mai mari, s-au nascut într-o casa din centrul localitatii, acolo unde ramasese bunicul cu cele trei fete dupa decesul primei sotii Floarea, iar gospodaria, se întelege, era de drept a surorilor mari, necesitând ca familia sa se mute din casa din centru, în noua casa din catunul marginas Saliste. În pripa, dar si din motive de saracie de la acea vreme, a fost nevoit sa-si construiasca o casa cu numai doua camere, fara antreu (ogeac). În prima camera se intra direct din tinda, camera care tinea loc de bucatarie, sufragerie, camera de dormit pentru întreaga familie, iar pe timp geros si adapost pentru mieii noi fatati unde erau tinuti câteva zile pentru prevenirea mortii lor prin înghet. În urmatoarea camera-socotita universala, ,,camera buna”, se intra din prima si aici se gaseau obiectele de îmbracaminte bune, precum si lada de zestre pe care a avut-o si bunica mea (cam ultima generatie care a detinut asa ceva), unde erau pastrate obiectele de îmbracaminte cu modele nationale precum si lucrurule (trusoul)viitoarei mirese. Lipsurile au facut ca respectiva casa sa nu ajunga a fi finalizata prin a se asigura împrejmuirea tindei, situatie care a durat circa 20 ani (1941-1961). În 1961 a fost anul în care casa a fost renovata în întregime, prin orientarea ei cu fata spre sud-fata de prima pozitie care avea orientarea spre rasarit, completându-se si cu un beci, antreu (ogeac) si tinda împrejmuita. Acest lucru a fost posibil prin ajutorul financiar-de care a dispus la acea vreme-unchiul Costica, ajutat partial si de Tati, la baza fiind munca fizica depusa de fratii lui tati, Costica si Leana, ajutati si de bunicul. În prezent (an 2.008), gospodaria respectiva din catunul Saliste, unde a crescut tati împreuna cu cei trei frati buni, se afla în proprietatea unchiului Costica, lucru stabilit printr-o întelegere dintre frati, atunci când au cazut de acord ca unchiul sa se îngrijeasca de parintii batrâni (bunicii mei), acolo unde si unchiul Costica si-a crescut pe cei cinci copii (verisori mei): Mariana, Vali, Nelu, Vica si Bebe.
*-Prin casatoria cu prima nevasta Floarea, bunicul Istrate a devenit ginerele vitreg al lui Ionita Foleanu (Marincu macelarul)-arhicunoscutul casap (macelar), taietor de vite, din Turnu Severin. Marincu Foleanu, a devenit tata-mosul (bunic) si pentru Tati, când la a treia casatorie a avut de sotie pe Voichita, mama primei sotii Floarea, a bunicului Istrate. Acest Marincu macelarul, cu care era cunoscut mai bine decât adevaratul nume de Ionita Foleanu, a avut copii din toate cele trei casatorii. Din prima a avut pe Gore si Lenuta, trecuti în acte cu nume de familie Marincu în loc de Foleanu. În a doua a avut pe Paetrache si Vasile cu numele de Foleanu. Din a treia (cu Voichita), a avut pe Tudorita (devenita Muntiu), Constantin (Costel), Dumitru (Tilica), Nica si Virgil (Tutu), tot Foleanu. Astfel ca urmasii lui Marincu cu Voichita, au devenit frati vitregi (numai de pe mama) cu Floarea, prima sotie a bunicului. De mentionat ca Marincu macelarul, împreuna cu baietii din cele trei casatorii, a controlat tot ce a tinut de comertul cu carne, ei fiind cunoscuti si ca neîntrecuti samsari (mijlocitori, traficanti în afacerele cu animale) ai zonei, de unde se aprovizionau si din comunele judetului, multa vreme si dupa cel de-al doilea razboi mondial.
*-În 1940, localitatea Peri, a fost lovita de marele cutremur, care a slabit structura de rezistenta la unele din cele mai solide locuinte, cum a fost casele fratilor învatatori Gheorghita si Ionita Erceanu, a impegatului Gogorica Cernita, a preotului Nicoale Panduru.
*-În 1941, comuna rurala Peri, cu satele si catunele, Borogea, Baditesti, Ciolani (Alunisul), Saliste, Valea Petri, avea 1852 locuitori, din care numai în satul Peri, existau 731 locuitori, 189 gospodarii si 235 cladiri. Locuitorii se ocupau cu agricultura, cresterea vitelor si carausia.
*-În 1942, satele au fost arondate la comune, iar Peri a apartinut de Plasa Turnu Severin.
*-În 1945-1946, a avut loc primul mare sudom (alunecare de teren), care a obligat stramutarea de la linia principala, a familiilor: Constantin Brezoi, Nicolae Pasmangia, Ion Brezoi (traila), Floarea Brezoi (a lui Marin), zona cuprinsa între Saliste, centrul Peri si zavoi (apa comunei). De atunci locul este cunoscut sub numele de ,,sudoame”.
*-În 1947, Peri detinea o scoala cu 5 învatatori, plus o scoala si doi învatatori la Baditesti, o cârciuma, 32 cazane de tuica, o masina de treierat, doua unitati cooperatiste, o moara de macinat cu piatra, 235 cladiri, 189 gospodarii si 731 locuitori, care se ocupau cu agricultura, cresterea vitelor, carausia. Avea în subordine catunele si mahalalele: Borogea (din fata si dos), Salistea, Valea Petri, Baditesti si împreuna aveau 1.852 locuitori.
*-În 1948.aug.03, a avut loc marea reforma din învatamânt, când vechiul învatamânt primar a fost înlocuit cu cel elementar. Copiii din Peri care trebuiau sa-si continuie noile cursuri elementare urmau sa mearga sa învete la scoala din Prunitor sau Fântâna Domneasca, asa cum s-a stabilit cu ocazia acestei noi reforme. Dar un grup de parinti ai elevilor care urmau a învata în calsa a-V-elementara, au adunat semnaturi si facând demersuri la forurile superioare, au obtinut aprobarea ca în Comuna Peri sa functioneze Scoala cu sapte clase elementare, devenind astfel comuna de centru din punct de vedere al învatamântului elementar. Se merita a se mentiona ca din acest grup de initiativa, au facut parte: preotul Nicolae Panduru; învatatorii-de baza ai acelei perioade, Gheorghita Erceanu si neobositul Ion Ist.Popescu, alaturi de parintii viitorilor elevi, printre care: Tiberie Erceanu, Lupulescu Dumitru (pârvacu), Pasolea Nicolae, Stirbulescu Ion (Miricu) si altii. La Scoala din Peri au învatat copii din satele Baditesti, Ciolani, dar si din comunele învecinate, precum Govodarva, Degerati (Cervenita) si chiar Husnicioara, (care astazi este centru de comuna, de care apartine si fosta comuna Peri cu toate satele ei apartinatoare). Prima promotie a ciclului nou elementar (clasele V-VII), a absolvit în vara anului 1951, fiind si cea mai numeroasa, deoarece în aceasta promotie, s-au regasit patru promotii, adica absolventi din anul de învatamânt 1947-1948, ai claselor IV-VII, ciclu primar. Dintre absolventii claselor V-VII, au continuat sa învete în clasa a-V-elementara numai care au dorit sa reia învatamântul nou. Cel mai vârstnic din aceasta promotie a fost Stirbulescu I. Mihai, fiind unicul care a reluat clasa a-V-a dupa absolvirea întregului ciclu primar de sapte clase, dar în clasa a-VI-a, a sustinut examene de diferenta si a luat în acelasi an doua clase ale noului ciclu elementar ( a VI-a si a VII-a).
Tati-meu îsi reaminteste cu mare bucurie, ca a facut parte din aceasta- prima si destul de numeroasa promotie, a ciclului elementar, având colegi pe: Sâca V. Brezoi-Rapcea (Barboniu), Angelica Gh.Dulama-Baloteanu (Pana), Victoria A. Cenea-Patrânjei, Tiberica T.Erceanu, Sandu Margine (al lui Alecu din Borogea), fratii Ion si Misu I.Coricovac (ai unguroaicei), Mitu C.Mândrutescu (al Constantei), Rica N.Pasolea, Gheorghita P.Schiopescu (a lu Truta din Borogea), Mariuta I.Vladut-Belcea (a lui Ionita al Floarii), Marioara Dulama-Calota, Cornelia I.Vâlceanu (a Fitei), Nelu N.Panduru (al popii), Popescu Gh. Nicolae (Nae a lui Varza), Popescu M.Ion (al Maretei), Popescu G.Ion, Stirbu Ion (nepot de sora al colegului Sandu Margine), Tudor Clement (Mentu), Calota A.Dumitru (Icu), precum si grupul celor trei veniti de la Govodarva: Vasile I.Istratescu, Petre M.Pert, Constantin I.Poganu
*-În 1951.iun.18, declarata ca fiind ,,Noaptea neagra”, au fost deportati (stramutati) în Baragan (Golgota Baraganului), cei care nu erau simpatizati de comunisti, stramutare stabilita prin H.C.M. 326 / 1951 si care s-a derulat între 18.06.1951 si 31.06.1956. Printre cei ce au avut parte de acest tratament inuman, din Peri au fost familiile: Iancu Urda cu familia din catunul Borogea, Grigore Coricovac (Dinculan, perceptorul), tata lui Constanta, Ioana si Paulina, dar în Baragan nu a ajuns decât cu fiica Ioana (familia ginerelui Ghiu Iovan, dascal bisericesc); Schiopescu Gh.Gheorghe (Zgâta).Deportarea în Baragan, a fost una din marile drame ale gulagului românesc, deoarece deportatii au fost obligati la ,,bejenie”, oameni pedepsiti-fara a fi fost judecati sau învinuiti de ceva anume, pentru o perioada destul de lunga. Atunci bunul gospodar-taran din Mehedinti, a fost rupt de vatra sa si dus în Baraganul ars de soare si plin de ciulini.
*-În 1952, comunei Peri i-a fost atasat si satul Ciolani.
*-În 1953, prin Ordinul 1.003, au fost deportati alte familii din punct de vedere politic, printre acestea fiind: Preotul Nicolae Panduru, care avea sa se deplaseze pentru slujbe bisericesti, fara familie, în localitatea Argetoaia, judetul Dolj; familia învatatorilor Floarea si Costica Brezoi, care au fost nevoiti sa plece cu familia în fostul Raion Bals, comuna Osica Mare, pentru o perioada de doi ani.
*-În 1959-60, Serban Gheorghe din Valea Petrii, a fost omorât cu patul armei de catre padurarul Tudosie, care activa în zona.
*-În 1965.decemb.14, a încetat din viata Vasilica N.Ologu, fiind gasit mort pe lunca Husnicioarei, dupa ce ajunsese la cap de linie, în Husnicioara, cu autobuzul pe care era taxator, fiind declarata crima cu autori nescunoscuti.
*-În 1966, la recesamânt, comuna Peri, detinea 318 locuinte si 24,5% din populatia comunei Husnicioara la care a fost atasata în 1968.
*-În 1968.iulie.14, a încetat din viata Gheorghe Popescu (al lui Trica Brezoi), postas, în urma accidentului pe care l-a avut prin caderea de pe bicicleta când se întorcea din teren, în timp ce cobora panta abrupta de la iesirea din Baditesti spre Husnita. Fiica lui Nuta, avea sa afle despre groaznica disparitie a tatalui ei, numai dupa ce a ajuns acasa cu reusita examenelor de admiterea în facultate. Asa dar bucuria reusitei la facultate, a fiicei, avea sa se transforme, pentru ea, familie si cei dragi, în marea tristete pricinuita de tragica moarte a tatalui ei, omul care a tinut mereu sa-si dezmierde cei doi copii, coborându-se el la nivelul copilariei lor, facându-si mereu timp, chiar pentru a se juca cu ei.
*-În 1969, a avut loc cel de al doilea mare sudom (alunecare de teren), care a obligat alte familii sa paraseasca zona din coasta si subcoasta Salistei si sa-si ridice noi gospodarii la linia principala, printre ei fiind: Savu Grigorescu, Gheorghe Brezoi (Iordancu), Nicolae I.Popescu (Holeac), Elena Nicolae Ologu, Nica Verdea, Constantin Urda, Constanta Dunarintu (Namaie), Gheorghita Ghila (al lui Florea).
*-În 1972, a încetat din viata Vergina V.Boruga-Bondoc, care a fost omorâta si aruncata în groapa cu var din gradina casei din Balota, si scoasa abia dupa zece luni.
*-În 1975, satul este electrificat.
*-În 1976.aug.19, a încetat din viata Costel I.Schiopescu (petec), fiul lui Gabriela si Ionita Schiopescu, fiind traznit în postul de santinela, la Vânju Mare-Mehedinti, unde îsi satisfacea serviciul militar.
*-În 1979.sept.09, s-a stins din viata, la numai 27 ani, Misu M.Barbulescu (al lui Mitu Danila), tatal lui Marius (verisorul meu primar), murind pe loc într-un accident de masina, în care se afla si Mitica Istodorescu, cel mai bun prieten al sau, consatean, coleg de ciclu elementar, coleg de întreprindere. Dar si Mitica a decedat la putini ani, datorita sechelelor lasate de accidentul respectiv. Eu si Tati, nu am participat la înmormântare, deoarece ne aflam la Bucuresti, la festivitatea de deschidere anului de învatamânt, de la Scoala Militara de Muzica, unde fratele meu, badica Titi-Vali, începea cursurile în primul an.
*-În 1985.mart.09, a încetat din viata, Vasilica C.Dulama (al lui Iulica), fiind omorât pentru jaf, de catre autori cunoscuti.
*-În 1986.aug.30, unicul fiu al familiei Marioara si Vasile Calota, a decedat, în urma unui stupid accident care a avut loc în ziua de 23 august, la Întreprinderea de Anvelope din Turnu Severin, unde lucra, accident în urma caruia, timp de o saptamâna, a avut parte de cele mai groaznice suferinte, atât el cât si cei dragi care au trait zile de groaza în preajma lui.
*-În 1987.oct, în ziua nuntii fiului sau, a decedat George Gh.Iancu (Tisleru), al carui corp a fost descoperit dupa trei luni.
*-În localitatea Peri, luata individual, numarul locuitorilor pe anumite perioade a fost: în anul 1912 erau 843 locuitori; în 1930 erau 787 loc.; în 1966 erau 825 loc.; în 1992 au fost 466 loc. si 211 familii.
*-În 1994.oct.31, a încetat din viata Gheorghita G.Dunarintu (al lui tâmplaru), din Peri, verisor cu Tati, dupa o suferinta de trei saptamâni, cât a stat în coma profunda, în urma unei lovituri primita în plina strada, în Severin, lovitura primita în zona creierului cu un corp dur, dupa ce iesise din serviciul de zi si predase autoturismul pe care lucra ca taximetrist. Atentatorii însa nu au fost descoperiti.
*-În 2002, satul Peri avea 440 locuitori.
*-În 2003.mai.09, a încetat din viata Mihaita Cristinel C.Priboi, fost Director General Telecom Mehedinti, dupa o grea suferinta, fiind în coma trei luni, timp în care s-a zbatut între viata si moarte, spre disperarea celor care l-au iubit si au stat în preajma.
*-În 2003.iul.05, a avut loc la Severin, Nunta (Cununia Religioasa), a verisorului Marius M.Barbulescu cu Mariana Godja din Oncesti-Maramures, dar stabiliti în Timisoara. Vezi foto, unde au pozat împreuna cu majoritatea verisorilor mirelui.
*-În 16.08.2003, a fost inaugurata - dupa ample lucrari de reamenajare- ,,Fântâna Mireselor” din Pucioasa, care a capatat o noua înfatisare, initiativa si ajutorul financiar, apartinându-i unui locuitor din Husnicioara, OM cu simtamânt de întrajutorare si dare de mâna, în persoana domnului Avram Ionel.
*-In 2005. Martie 30, a încetat din viata Elena Borontisi din catunul Borogea din dos, fosta comuna Peri-în prezent apartinatoare de Comuna Husnicioara, la venerabila vârsta de 104 ani, cu un an mai mult decât consateanca ei, Pauna Popescu (a lui Mitrica Popescu), din catunul Bâldani, zona Bisericii, care a trecut la cele vesnice la vârsta de 103 ani.
*-Borogea.
*-Sat compus din doua catune (mahalale), Borogea din Fata si Borogea din Dos, atestat documentar la 1873, component al fostei comune Peri, în prezent al comunei Husnicioara. Se afla la 11km departare de resedinta comunei Husnicioara si la 3km de centrul satului Peri. A apartinut de comuna Peri între anii 1892-1950 si 1952-1968, iar între 1951-1952 de comuna Degerati.
-Hramul (nedeie cu masa si joc), pentru locuitorii din cele doua Borogi, a fost si continua sa fie, cu a celor din satul Peri, Ispasul (Înaltarea Domnului), jocul având loc în centrui comunei, cu celelalte catune la un loc.
-Delimitare în teren:
*-Borogea, se afla pe dealul Borogea (365m), iar între ea si localitatea dinspre rasarit, Cervenita (Degerati), se afla o distanta de 5km Mahalaua Borogea din Dos aflata imediat cum se urca din centrul localitatii Peri, pe la Scoala, spre Nord pe o colina care ramâne în dreapta în directia de urcare, unde predomina numele de familie, Istodorescu, Frumuselu si Cruceru. Mahalaua Borogea din Fata, situata pe cealalta colina, separate de ,,Valea Mare a Borogii” care începe a se forma din cararea care duce spre respectiva mahala si se continua cu Valea Mare, care duce pâna în localitatea Degerati (Cervenita). În acesta mahala Borogea din fata, predomina numele de familie, Schintee, Bâldea. Borogea din fata, aflata pe culmea nordica, a avut parte de un dar dumnezeiesc, beneficiind de pârâul Cervenita, care se formeaza din izvorul care iese dintr-o mare stânca formata în panta care coboara spre valea ,,Cervenita”. Izvorul poarta numele de Buroi cu apa extrem de rece, care prin curgerea ei spre localitatea Degerati (azi Cervenita), asigura oamenilor din zona apa necesara la udatul varzariilor, care ocupa mare parte din locurile de pe malul râului Cervenita, râu care în unele perioade este populat cu peste. Apa pârâului Cervenita, trece prin Degerati (Cervenita) si se varsa în pârâul Husnita, în dreptul satului Ciochiuta.
*-În 1872, satul Borogi, compus din cele doua mahalale (cea din Fata si Dos), facea parte din comuna rurala Peri
*-În 1891, Borogea (ambele catune), apartinea de comuna Peri, plasa Ocolul de Jos.
*-În 1912, componenta a comunei Peri, în plasa Cosustea, avea 350 locuitori.
*-În 1930, cu 334 locuitori, din Plasa Motru, avea 39,3 % stiutori de carte.
*-Între 1941-1947, componenta a comunei Peri, avea 332 locuitori si 88 cladiri.
*-În 1970, componenta a comunei Husnicioara, avea 289 locuitori.
*-În 1974, satul este electrificat.
*-În cele doua Borogi, numarul locuitorilor în anumite perioade a fost:
*-În anul 1912 erau 350 loc.; în 1930, 334 loc.; în 1966, 289 loc.; în 1992, 113 loc. si 56 familii.
*-Saliste (Selistea, Siliste).
*-Oiconimul Saliste-Siliste, are mai multe sensuri, printre care si acela de sat dezvoltat pe vatra unei asezari mai vechi, disparute.
*-În unele documente apare ca sat atestat abia în 1910. Mahala a satului Peri, în care predomina numele de familie, Dunarintu, Brezoi. În vechime, intrarea dinspre Prunisor, se afla la ,,Poarta din Saliste”, la podetul de peste micul ogas (la Pauna lui Matei),care acumuleaza apele din ploi si topirea zapezilor, din partea catunului Saliste, aflat în panta- si care se varsa în Zavoiul satului aflat în apropiere. În locul ,,Poarta din Saliste”, soseaua care vine de la Prunisor, se continua spre centrul localitatii Peri, dar tot aici se ramifica, în dreapta facându-se cararuia care duce în catunul-propriu zis, Saliste si de unde se poate urca coasta care duce spre cele doua Borogi sau în localitatea vecina Degerati (Cervenita), iar la stânga poteca care duce spre zavoi si lunca lui si de unde se trece de cimitirul satului, ajungându-se în platoul Pucioasa, loc de unde apar alte ramificatii. Acest loc este de mult depasit, extinzându-se în special dupa sudomul din 1969, când multe familii au coborât din coasta Salistei, la linia principala unde si-au ridicat gospodarii. ,,Poarta” care imaginar se afla acum cu mult deplasata înspre Prunisor, cam în locul cunoscut sub numele de, ,,Conacul lui Zgâta”, acolo unde a existat pâna la colectivizare, conacul marelui mosier al Periului din sec.XIX-XX, Gheorghe Schiopescu.
*-În acest catun, a existat o vaduva saraca (a lui Dunarintu, Schiopu), model de perseverenta, despre care s-a vorbit cu mult respect multe decenii, din neamul Dunarintanilor, vaduva cu cinci copii (patru baieti si o fata), care si-a propus, dar a si reusit cu toate greutatile prin care a trecut, sa-si trimita pe cei patru baieti la oras, la nemti, sa învete câte o meserie. Astfel toti s-au întors în catunul lor si au practicat meseriile învatate, destul de mult cautate în mediul satesc: Gheorghe, tâmplar; Istrate, daogar (mesterea tot felul de vase din lemn); Ion, fierar si Dumitru (casatorit cu Rita), rotar (mester în executarea de roti din lemn pentru vehicule).
*-Tot aici s-a aflat familia mesterelui cojocar, Vasile Cucu (al lui Petrache), casatorit cu Lena Schintee, din Borogea, o familie de oameni gospodari, care au trudit cinstit pentru familia numeroasa (doi parinti si cei sase baieti, cu care l-a înzestrat Dumnezeu). A învatat pe copii, imnul învataturii si al muncii prin munca, înca de la vârsta când altii nici ca sa învete la scoala nu prea aveau pofta, dar nici cine sa-i îndemne. Gospodar de frunte, model pentru multi sateni, prin felul în care a transmis copiilor, cinstea, dorinta pentru învatatura si munca, iar rezultatul a fost cel scontat, apucând sa traiasca bucuria când toti copiii, au ajuns oameni de seama, facându-i cinste. Omul cu care puteai sa discuti orice problema de viata, omul uns cu toate alifiile pamântului-în sensul bun al cuvântului, sincer, dechis la dialoguri majore, înteleptul care a urmat putin scoala. A fost omul caruia i se putea atribui cu adevarat, numele de gospodar, fiind omul care s-a aplecat cu mare maturitate, seriozitate, responsabilitate, asupra oricarui lucru, cel care prin tot ce a gândit, vorbit, realizat, a dedus ca uraste risipa, lenevia. Acesta a fost Vasile Cucu, care secondat de sotia lui Lena, a crescut pe cei sase baieti, Petrica, Mihai, Vasilica, Tutu, Nelu si Constantin (Titel).
-Hramul (nedeie cu masa si joc), pentru cei din acest catun, a fost si continua sa fie, ca pentru cei din Peri, Ispasul (Înaltarea Domnului), jocul având loc în centrul comunei, împreuna cu toti cei ce au acest hram.
*-Biserica (Bâldani).
Fosta asezare-(sum.KI-BI / r /-RE / u /-SA-metat.- Biserika)- ,,locul casei (templul, familia, neamul) pastorului (preotului) zeului întelepciunii”, continuat în (skr.B / h / ER-KSA-I / h / A-metat.-Biserika)- ,,Remarcabila casa (templul, familie, neam) de aci”. Au derivat Bisericani (jud. AB, HR, NT,) din tara nosatra.
*-A se vedea si la ultimul punct tratat la pagina despre Mehedinti!
*-Catun (mahala), în componenta comunei rurale Peri din plasa Ocolul de Jos, mentionata în anumite documente de arhiva, doar în anii 1891-1894, cu acest nume distinct de Biserica, unde predomina numele de familie, Brezoi, Schiopescu, Grigorescu. Este posibil, sa apara sub acest nume, dat fiind locul (coasta Bâldani), unde a fost ridicata cea mai mare biserica, de pe raza fostei comune Peri. Pentru a ajunge la Biserica (prima construita de catre locuitori satului, din lemn si inaugurata la 08.11.1781), trebuie urcata coasta, pornind din soseaua principala prin doua artere.
Cei din Valea Petrii, Rapcesti si centru (Peri), ajung prin cararuia care duce din centru si soseaua principala, aflata între gospodariile Gheorghe Calomfirescu, pomojnicu (pomojnic, însemnând functionar administrativ care conducea o plasa) si Constandin Geana. Cei din Saliste, ajung venind pe soseaua principala, pâna la ulita care urca în panta spre biserica, pe la fostele gospodarii, Savu Ologu (Opran), Ilinca lui Isac si Istroi al Anei lui Popescu, iar cei ce locuiau în coasta Salistei (înainte de sudomul care i-a obligat sa coboare la soseaua principala), urcau pe poteca din coasta Cucuiului, bunarul din ogasul Grigoranilor, pe la grefieru si Istroi al Anii. Crestinii din cele doua Borogi ajung, coboarând pe potecile lor, ei aflându-se si mai sus de cota unde este asezata Biserica.
Acest catun este parte integranta din Peri, din toate punctele de vedere (situatie administrativa, sarbatori, hram).
*-În perioada ultimelor decenii ale sec.XIX pâna în zilele noastre (sec. XXI, anul 2.004), Biserica din Peri a fost pastorita de catre:
Preotii:
*-Mihai Erceanu, tatal celor doi apreciati si respectati învatatori ai satului, Ion si Gheorghita,
*-Nicolae Panduru, tatal lui George, Nuti si Nelu,
Cântareti Bisericesti (dascali):
*-Dascalul Mihai Grigorescu, tatal lui Savu si Mariuta, care a fost casatorit cu nasa familiei noastre, Maria, devenita Brezoi, dupa moartea lui, nas de botez pentru unchiul meu Mihai, fratele cel mare al lui Tati.
*-Dascalul Mihai Ist. Popescu (frate cu inv.Popescu), tatal lui Anisoara,
*-Dascalul Vasilache Popescu, tata a doisprezece copii, care în majoritatea lor, au trecut la cele vesnice la vârste tinere, exceptie facând Lenuta Ilie-Dumbrava, care a murit de batrânete, primul barbat, fiindu-i înv. Ilie, care a murit în razboiul din 1945.
*-Dacalul Ghiu Iovan, tatal lui Ionica.
În curtea Bisericii din Peri, a fost ridicat un monument, unde sunt daltuite, pentru eternitate, numele Eroilor din fosta Comuna Peri, din perioada primului Razboi Mondial (1916-1919), apoi si a celor din al doilea Razboi Mondial (1941-1945), monument care a fost ridicat din initiativa unui grup format din:
*-Dumitru Cerbulescu-învatator,
*-Nicolae Panduru-preot,
*-Tibere Erceanu,
*-Grigore Coricovac,
*-Stanca Grigorescu,
*-Elisabeta Minciuna.
Au fost daltuite în piatra urmatoarele:
,,Ridicat de noi comitet, azi 15 aug. 1931, în cinstea eroilor, morti în Razboiul pentru Întregirea Neamului Românesc, între anii 1916-1919.”
,,Du-te la ostire,
Pentru tara mori.
Si-ti va fi mormântul,
Lacrimat cu flori”.
Eroii Razboiului din 1916-1919:
*-Luca Mihai,
*-Brezoi Constantin,
*-Erceanu Mihai,
*-Lica Gh. Ion,
*-Nicolaescu Constantin,
*-Erceanu I.Ion,
*-Stirbu Gh.Constantin,
*-Minciuna P.Petre,
*-Nistor I.C.Vasile,
*-Brezoi I.Marin,
*-Popescu P.Gheorghe,
*-Schintee N.Gh.Ion,
*-Schintee N.I.Nistor,
*-Mitroi Marin,
*-Barbulescu D. Alexandru,
*-Dulama Gh.Vasile,
*-Cenea I.Barbu,
*-Coricovac I.Alexandru,
*-Ciocoiu D.Constantin,
*-Ologu I.Vasile,
*-Cruceru Marian Ion,
*-Craciun Constantin.
*-Grigorescu Istrate,
*-Ciocoiu Tanase,
*-Gomoi I.Ion,
*-Sandulescu V.Dumitru,
*-Serban M.Nicolae,
*-Cucu M.Constantin,
*-Lupulescu Barbu,
*-Serban Gh.Istrate,
*-Schintee N.I.Constantin,
*-Ponea Tanase,
*-Craciun C.Constantin,
*-Iovan C.Gheorghe,
*-Iordache N.Istrate,
*-Popescu D.Enache,
*-Rapcea D.Ion,
*-Popescu T.Ion,
*-Brisca Gheorghe,
*-Coricovac N.Mihai,
*-Pasolea N.Ion,
*-Coricovac Gh.Gheorghe,
*-Istodorescu I.Dumitru,
*-Cenea N.Constantin,
*-Albici D.Istrate,
*-Zavada C.Nicolae,
*-Covlea I.Andrei.
*-Vladuti C.Ion,
*-Peagu I.Ion,
*-Tudor I.Dumitru,
*-Novac P.Ion,
*-Lupulescu C.Constantin,
*-Popescu I.Mihai,
*-Sunei D.Ion,
*-Lazar I.Gheorghe,
*-Istodorescu N.Ion,
*-Tutuman I.Constantin,
*-Tudor M. Ion,
*-Margine Ion,
*-Popescu I.R.Constantin,
*-Iancu Gh.I.V.Constantin,
*-Dulama I.Mihai,
*-Covei N.Ion,
*-Dragota N.Ion,
*-Tudor M.Constantin,
*-Grecu M.Ion,
*-Grecu M Nicolae,
*-Brezoi D.Ion,
*-Novac N.Vasile,
*-Aldea I.Dumitru,
*-Dulama R.Dumitru.
Eroii Razboiului din 1941-1945:
*-Cucu P. Petre,
*-Dulama Gh. Gheorghe,
*-Dulama V. Gheorghe,
*-Margine A. Vasile,
*-Cruceriu D. Ion,
*-Zara Er. N. Alexandru,
*-Lazar I. Mihai,
*-Tutuman I. Ion,
*-Schintee V. Ion,
*-Albici I. Ion,
*-Brezoi M. Ion,
*-Ologu Gh. Constantin,
*-Popescu V. Gheorghe,
*-Vâlcu Mihai,
*-Grigorescu C. Ion,
*-Coricovac M. Constantin,
*-Vladut Constantin,
*-Tutuman Gh. Ion,
*-Erceanu I. Ion,
*-Gomoi C. Constantin,
*-Gomoi L. Constantin,
*-Lupulescu Gr. Ion,
*-Palea Nicolae.
*-Valea Petri (Petriceoa, Petricea).
*-Nume a carui etimologie înclude doi termeni:
1)-Valea (sum.BA/b/-LA/l/-E-metat.-Balea)- ,,Poarta (hotarul) care sustine poarta) apa”, continuat în (skr. VALLE)- ,,Taietura”. În limbajul simbolic francmasonic ,,Vaile” reprezinta coloanele templelor din al 18-lea grad (Dict.op.cit.p. 273). În tara nostra exista peste 350 toponime care include prefixul Valea sau derivate ale acestora, aceleasi Aforme (nume sau radacini) de ,,Valea” existând în multe tari din: Africa, America, Asia si Europa.
2)-Petri (sum.P/a/TE/s/I/-R/e/u/-metat.-Petri) - ,,locul marelui preot”. Etimologia este sustinuta si prin existenta acelei ,,..stânca de piatra care se afla în coasta dealuluiGomoilor spre rasarit de valea comunei si care este în forma conica, având la poale o polita de forma unei blane de piatra” (Arh.nr.7/1923, p. 202) ceea ce vine sa confirme ca aci era un altar pentru ofrande. Traditia a fost continuata si în epoca sanscrita când termenul PITRI este prezent prin: PITRI- ,,Parinti”-stramosii directi ai omului carora li se aduc ofrande pentru morti.
*-Vezi în completare si la ultimul punct tratat la pagina despre Mehedinti!
*-Potrivit celor consemnate de T.Antonescu, satul si-a luat denumirea de la o stânca de piatra care se afla în coasta dealului Gomoilor, spre rasarit de vatra comunei si care este de forma conica având la poale o polita de forma unei ,,blane”(scândura groasa) de piatra.
-Hramul (nedeie cu masa si joc), pentru cei din Valea Petrii (Petricea) si a celor din cararuia (coasta) Dulamanilor, a fost si continua sa fie, ziua de Sfântul Ilie, din 20 iulie.
-Delimitare în teren:
*-Satul se afla în Valea Zavoiului, la 2km de satul Peri, între Valea Cosustei (4km) si Govodarva (2km) pe soseaua Turnu Severin (22km), Rosia (4km), unde înca predomina numele de familie, Barbulescu, Coricovac si Dulama. Pe plan local delimitarea este cunoscuta între punctele Valea Zacatorii, dealurile, Plai, Petroi, Crucii (crucea din copac) si botul piscului (la Soresti)
*-Între satele Peri si Valea Petrii, se afla podetul de peste ogasul, care se formeaza si coboara pâna la varsarea în zavoiul satului, fiind în dreapta, alaturi de cararea cu acelasi nume ,,Dulamanilor”, care se vrea hotar si care delimiteaza locul tinerii sarbatorilor de vara (nedeilor), cei din Valea Petrii si o parte din ulita Rapcesti, având ca hram (nedeie cu masa si joc) la ,,Sfântul Ilie”, pe când cei din Peri, Borogea, Saliste, si o parte din Rapcesti au sarbatoarea (nedeia) Ispasului (Înaltarea Domnului).
*-În 1733.nov.21, se inaugura biserica din lemn ,,Întrarea în Biserica”, construita de locuitorii satului, biserica care se ,,prenoieste” si se reinaugureaza, la 18.06.1807.
*-În 1839.ian.16, se naste Constandin fiul lui Stoica Barbulescu, casatorit cu Maria fiica lui Ion Vaduva, nas fiind Constandin Coricovac si sotia.
*-În 1840 se vorbeste a fii proprietate megieseasca.
*-În 1844.dec.04, Gheorghe, fiul lui Dumitrasco Barbulescu-plugar se casatoreste cu Dumitra fiica lui popa Dinu din sat, nas fiind Gheorghe, fiul lui Dinu si Stanca.
*-În 1844.nov.12, Constantin fiul lui Barbu Barbulescu se casatoreste cu Ancuta, fiica lui Gheorghe Urda din Valea Petrii, nas fiind Maria si Dumitru Ulogu (Ologu), iar ceremonia a fost oficiata de popa Gheorghe din sat.
*-În 1860.ian 10, se naste Gheorghe Barbulescu (bunicul lui C.N.Barbulescu, autorului lucrarii ,,Mic dictionar al Judetului Mehedinti), fiul lui Dinu Barbulescu si Ancuta, nas fiind Constantin Calugaru, iar botezul a fost oficiat de popa Gheorghe. La rândul lui, Gheorghe si sotia lui Dumitrana au devenit parintii lui Nicolae, care si el casatorit cu Ana, au avut copil pe autorul sus mentionat, stabilit în Vârciorova.
*-În 1864, Mihalache Greceanu, Dumitrascu Boronta si altii din comuna Severinesti, se plâng comisiei comunei Valea Petrii, împotriva locuitorilor acelei comune care le pasuneaza iarba ce o au în hotarul Cervenita-Cazanesti.
*-În 1864, Dumitrasco Barbulescu, Dumitru Iovan, Ion Iancu si altii se judecau pentru o mosie la Marga.
*-În 1864, Valea-Petrei este una cu Peri, dar cu toate acestea face o comuna deosebita, dar strâmtorati de nevoia de pamânt. Cresteau vite, faceau plugarie, iar grâul îl aveau în amestec cu secara. Ani buni a dus lipsa de pâine, dar au fost ajutati de C. Baltianu (Gaina)
*-În 1867.oct.15, se naste fiul lui Constantin Barbulescu (51 ani) si Ancuta (42 ani), martori fiind Ion si Mihai Dulama.
*-În 1868, apartinea-de Plasa Ocolulu, ca si Peri, Selisteni si altele. Singura detinea 100 familii, 107 case si 110 contribuitori mosneni.
*-În 1872, era comuna în Plasa Ocolu cu 560 locuitori
*-În 1882.ian.18, s-a nascut Victor Gomoiu (1882 ian.18-1960 febr.10), care a devenit doctor, fiind primul român presedinte ale unei societati stiintifice internationale de istorie a medicinei (1929 sept.14). Tatal lui a fost preotul Gheorghe Gomoi, venit din localitatea Valea Petrii, zona Peri, casatorit cu Ana si stabilit în Vânju Mare. Bunicii lui Victor, din partea tatalui, au fost Ioana (1797-1866) si Gheorghe Gomoi, nascuti, crescuti, stabiliti în Valea Petrii.
*-În 1891, comuna Valea Petrii din plasa Ocolul de Jos, constituita dintr-o singura localitate, avea 640 locuitori posesori a: 360 bovine, 8 cai, 314 ovine, 28 caprine, 288 porcine, 49 stupi de albine.
*-În 1894, înca era comuna rurala, detinea 89 contribuabili, 640 locuitori si 115 case. Detinea o biserica, un preot, doi cantareti bisericesti, o cârciuma. Mai detinea 360 vite mari, 314 oi, 28 capre, opt cai, 288 râmatori (porci).
*-În 1912, satul Valea Petrii se afla în componenta comunei Peri din plasa Cosustea si avea 447 locuitori.
*-În 1930, dintre cei 418 locuitori ai satului Valea Petrii din plasa Motru, 44 % erau stiutori de carte.
*-În 1941, satul Valea Petrii component al comunei Peri avea 368 locuitori si 109 cladiri, 95 gospodarii..
*-În 1947 detinea: 109 cladiri, 95 gospodarii si 368 locuitori.
*-În 1948, satul este dat de Peri.
*-În 1973.sept.13, a încetat din viata Dulama I.Ovidiu (Vidu lui Radu), în scandalul iscat între el si vecinul lui Mitu Dulama (al lui Enache), lasând în urma lui cele doua fetite minore (de13 si respectiv 9 ani).
*-Baditesti (Baditesci, Badetesti).
*-Sat aflat în componenta comunei Husnicioara (9km distanta), în Sud de localitatea Peri (3km), despartit de râul Husnita si Ciolani (1km). Se afla între Valea Seaca si dealul Tarnita, sat aparut la jumatatea sec.XIX-lea. Între 1946-1950 si 1952-1968, satul a apartinut de comuna Peri. Ca sa ajungi aici plecând din Peri, trebuie coborâta coasta din platoul Pucioasa înspre lunca, sub Pisc, iar dupa se se trece podul de peste Husnita, se urca coasta care se continua pe traseul Baditesti-Ciolani-Zegaia. Numele care prerdomina aici sunt: Badet, Blioju, Leustean, Lupu, Patrascu, Streanga.
*-Biserica credinciosilor din Baditesti, a fost comuna cu a celor din Ciolani, stabilita pe Culmea comuna celor doua sate, biserica care a ars, fiind traznita.
-Hramul (nedeie cu masa si joc), pentru badetani, a fost si continua sa fie Sfânta Marie-Mare de la 15 august, iar jocul se tinea la Pliuta Mare din sosea.
*-În 1852.sept.19, mosnenii din Baditesti, au adresat plângere domnului Tarii Românesti, împotriva agai C.Glogoveanu, care le rapise 357 stânjeni din mosia lor, plângere care a fost semnata de mai multi mosneni, printre care: Ion si Nicolae Badet, Nicolae Blioju, Mihai al Mare, Dumitru Coricovac, Anghel Rapcea, Nicolae Capatâna, cu toti cetasii din mahala.
*-În 1864, apare ca sat cu 405 locuitori- dupa cum reiese din documente, dar si ca nu ar fost locuit pâna atunci, este o dovada ca s-a format ca asezare, cu mult înainte de atestare.
*-În 1868, era catun si apartinea de comuna Zegaia, avea singur 81 familii, iar împreuna aveau 162 case si 194 contribuabili.
*-În 1891, satele Badetesti si Ciolanu, apartineau de comuna Zegaia, din plasa Ocolul de Jos, aveau 1870 locuitori (36 elevi) posesori a: 900 bovine, 20 cai, 850 ovine, 619 porcine, 204 stupi de albine, iar în anul 1906-tot împreuna, aveau 80 familii dintre care 15 nu posedau pamânt.
*-În 1894, situat pe dealul Zagaia, apartinea de comuna rurala Zagaia, din Plasa Ocolul de sus.
*-În 1912, Baditesti, Marmanu si comuna Zegaia, de care apartineau, aveau 1908 locuitori dintre care 1051 în Zegaia si 669 în Baditesti.
*-În 1941, era componenta a comunei Peri si avea: 421 locuitori, 101 cladiri.
*-In 1947, statisticile arata ca aici erau: o scoala cu doi învatatori, 101 cladiri, 98 gospodarii si 421 locuitori si apartinea de comuna Peri.
*-În 1966, la recesamânt, detinea 123 locuinte si 10,2% din populatia comunei Husnicioara, la care a fost atasata în 1968.
*-În 1970, componenta a comunei Husnicioara, avea 343 locuitori.
*-În 1974, satul este electrificat.
*-În localitatea Baditesti, luata individual, numarul locuitorilor în anumite perioade a fost: în anul 1912, 669 locuitori; în 1930, 421 loc.; în 1966, 343 loc.; în 1992, 247 loc.si 94 familii.
*-Ciolani (Ciolanu, Alunisul, pâna în 1970).
*-(Sum.KI-ULU-An-metat.-Kiulanu)-,,locul unde este aclamat (slavit) zeul Cerului (AN)”, continuat în (skr). CIU-LA/s/-Nu)- ,,Aszarea care, acum tinde sa se extinda”. De la Ciolanu au derivat toponimele Ciolanesti (jud.Teleorman, Vrancea) din tara noastra.
*-Vezi ultimul punct tratat la pagina despre Mehedinti!
*-Este atestat în 1873, sat care apartine de comuna Husnicioara din anul 1968, se afla la 8km S-E de resedinta de comuna, pe dealul cu acelasi nume, aflat dintre satele Zegaia (2km)si Baditesti (1 km), unde predomina numele de familie, Ciolan, Leustean. Între 1965-1968, a apartinut de comuna Peri. Alunisul este cunoscut mai târziu sub numele de Ciolani, dar din 1970 iul.01. revine la numele vechi de Alunisul.
-Hramul (nedeie cu masa si joc), pentru locuitorii din Ciolani, a fost si continua sa fie ca a vecinilor Zegaieni, Sfântul Ilie, din 20 iulie, cu jocul tinut în centrul catunului, în soseaua care duce spre Zegaia.
*-În 1873, este atestat documentar ca sat si apartinea de comuna rurala Zegaie.
*-În 1887, apartine a de comuna Zegaia care împreuna aveau 263 contribuabili.
*-În 1891, era component al comunei Zegaia, din plasa Ocolul de Jos.
*-În 1896, înca apartinea de comuna Zegaia împreuna cu Baditesci.
*-În anul 1912, nu se afla în acte (socotit fara locuitori),
*-În 1930, dintre cei 764 locuitori ai localitatii Ciolani-Baditesti, 49,6 % erau stiutori de carte.
*-În anul 1930, are 764 locuitori; în 1966, 209 loc.; în 1922, 93 loc. si 51 familii.
*-În 1947, component la comuna Zegaia, avea 317 locuitori, 72 cladiri, 71 gospodarii.
*-În 1966, la recesamânt, detinea 82 locuinte si 6,2%, din populatia com Husnicioara, la care a fost atasata în 1968.
*-În 1970.iul.01., îsi schimba numele din Ciolani în Alunisul, când avea 209 locuitori, o scoala cu 25 elevi, 90 bovine, 285 ovine, 45 porcine, 25 stupi de albine.
*-În 1974, devine sat electrificat.
*-În 1977, avea 335 locuitori si în 2.002, avea 63 locuitori.
*-Husnicioara.
*-(Sum.ARA/d/-USU-NI/n/KI-metat - Usnikiuara)- ,,Locul sclavului (adeptului) puternicului zeu al întelepciunii, vrajilor, mestesugarilor (v. mina de carbuni), prieten al oamenilor”, continuat în (skr.USHA/s/-CIARAN/a/-metat.- Husnaciara)- ,,Locul zeitei iubite a zorilor si fiintelor ceresti, cântareti ai faptelor zeilor”. Radacina Husn, se regaseste în toponimia unor tari din Asia si Europa )India, Iordania, Norvegia).
*-A se vedea ultimul punct tratat la pagina despre Mehedinti!
*-Comuna stabilita la noua organizare teritorial-administrativ din 1968 si care pâna în prezent-2008- cuprinde un numar de 11 sate, deoarece pe lânga cele care le-a detinut, au fost atasate si cele care au apartinut comunei Peri: Husnicioara, Peri, Borogea, Baditesti, Ciolani (Alunis), Dumbravita, Celnata, Marman, Opranesti, Priboiesti, Selisteni. Ea se afla în partea centrala, în zona colinara a Podisului Mehedinti, cu un relief mai mult deluros, dar si vai, cu retea hidrografica, reprezentata la nivelul judetului prin pârâul Buroi aflat în zona Borogea din Fata. Are dealurile Alunisului, Mormanu, Perilor, Tarnita, si Vaile: Cervenita, Cucului, Grecilor, Husnita, Pucioasa. Se afla între satul Salisteni (3km), Dealul Hoilesti (355m) si Dealul din Mijloc (381m), Valea Husnitei, pârâul Buroi, râul Husnicioara. Distanta pâna la Severin este de 15km Prin ea trece soseaua Turnu Severin-Cerneti-Petrele Rosii-Husnicioara-Govodarva. Aici s-au descoprit izvoare de apa minerala în ultimele decenii ale sec.XX.
*-În 1645, este atestat ca sat, cu toate ca mosia si satul Husnicioara nu sunt mentionate în documentele arhivistice medievale, respectiv, despre mosia si satul localitatii, înainte de anul 1756.
*-În 1756.oct.10, fostul ceaus din Cerneti, Mihai Stiuca, a întocmit cartea de alegerea (hotarnicia) mosiei Husnicioara, mosie vecina, -la acea data- cu mosiile Husnita de Sus, Husnita de Jos, Govodarva si Valea Boiereasca. Mosia Husnicioara a apartinut boierilor Miculesti, Ruxandra si fiul sau Grigore Miculescu, stapânind-o pâna spre sfârsitul secolului trecut. Aici s-a descoperit o moneda de bronz de la Gardian III, batuta la Viminacium, care a fost predata la Muzeul din Turnu Severin.
*-În 1832, este atestata (în alte documente), ca un mic sat.
*-În 1832.apr.28, satul Husnicioara, se afla pe mosia sardarului Stefan Miculescu.
*-În 1836.apr.23, este finalizata lucrarea bisericii din lemn ,,Sf.Gheorghe”, ridicata de locuitori.
*-În 1838.nov.15, Constandin Ivan Bibire, începea cursurile scolare cu 15 elevi.
*-În 1864, satele Husnicioara, Cernata (Celnata) si Dumbravita, au format comuna Husnicioara, cu 214 familii, 220 case si 207 contribuabili. Din 1864 si pâna în prezent (2.004), nu a fost niciodata desfiintata. De comuna-pe parcurs au mai apartinut: Priboiesti, Celnata, Dumbravita, Negresti si Tiganii lui Opreanu, care se aflau deasupra de Petrele Rosii, iar satele laolalta detineau numai 207 contribuitori comunali cu Mosneni si fosti clacasi. Aici se gaseau mosneni proprietari mici si proprietari mari. Pamânt sarac (nisipos, argilos) brazdat de ogase si râpi adânci, dar în mare parte acoperit de padure. Pamânt mai mult si mai bun de cultivat se gasea la Miculescu si Cernatescu. Oamenii transportau lemne la Severin din padurea lui Cernatescu.
*-Între 1864-1892, apartine de Plasa Ocolul, la fel si în perioada 1928-1945.
*-În 1868, satele Husnicioara, Cernata (Celnata) si Dumbravita, au format comuna Husnicioara, cu 214 familii (în Husnicioara 106), 220 case, 207 contribuabili.
*-În 1874.apr.11, tribunalul Mehedinti, confirma cartea de hotarnicie si planul mosiei Dumbravita depuse de Gheorghe Petrovici si alti mosneni, prin care se aleg partile acestora de cele ale mosnenilor Husnicioreni, despartite de culmea Silistenilor si alte semne între care si cele dinspre Nord si Vest, marcând partea mosnenilor.
*-În 1891, comuna Husnicioara din plasa Ocolul de Sus cu satele, Celnata, Dumbravita, Negresti, Opranesti, Priboiesti, avea 1450 locuitori posesori a: 800 bovine, 24 cai, 890 ovine, 600 porcine, 260 stupi de albine.
*-Între 1892-1908, a apartinut de Plasa Ocolul de Sus.
*-În 1894, împreuna cu satele Cernata (Celnata), Negresti, Priboiesti, Opranesti, detinea peste 250 contribuabili, 1450 locuitori, 270 case, cu pamânt nisipos-argilos, acoperit în mare parte de paduri, brazdat de dealuri si vai.
*-În 1896.sept.12, tribunalul Mehedinti, admite contestatia mosnenilor din Negresti, catunul Negresti, comuna Husnicioara, împotriva executarii în interiorul hotarului, a hotarniciei mosiei Dumbravita, întocmita în anul 1867 de ing. Florea Bengulescu, la cererea lui Nae Zaharescu.
*-În 1897.febr.20, tribunalul Mehedinti, admite contestatia facuta de mosnenii Gurani din Valea Boiereasca si Husnicioara si anuleaza executarea hotarniciei mosiei Dumbravita, facuta în interiorul hotarului, în 1867.
*-În 1897.iul.02, Tudor si Vasile I.D.Zaharia din comuna Husnicioara, fac contestatie împotriva hotarniciei întocmita de ing. Gheorghe Craciunescu mosiei Dumbravita apartinând lui Nae Zaharia si mosnenilor Zaharesti, care se trag din Dumitrascu fiul lui Pârvu Zaharia Guresu, aratând ca li s-au luat sase trupuri de mosie de 111 stânjeni latime si lungimea peste hotar.
*-În 1914-timpul razboiului- printre prizionerii trimisi în lagarele din Africa si Germania s-a aflat si Husnicioreanul Zaharia Ghita.
*-În 1921, ca si în 1864 si 1945, în baza legilor de reforma agrara, s-au efectuat împropietariri si pentru locuitorii din Husnicioara, unde au fost împroprietariti 103 locuitori cu loturi de 0,5 ha, în mosiile Cazanesti, Husnicioara si Negresti.
*-În 1930, dintre cei 527 locuitori ai satului Husnicioara, din plasa Ocolul de Sus, 37,1 % erau stiutori de carte.
*-În 1941, comuna rurala Husnicioara cu satele, Husnicioara, Celnata, Dumbravita, Negresti, Opranesti, Priboiesti, Silisteni, avea 1896 locuitori (546 la Husn.), 524 cladiri, cinci scoli primare, 40 cazane de tuica.
*-Între 1945-1950, a apartinut de Turnu Severin.
*-Între 1951-1968, a apartinut de Raionul Turnu Severin.
*-În 1961, devine localitate electrificata.
*-În 1968, fostei comune Husnicioara i se ataseaza, fosta comuna Peri cu satele ei.
*-La 1970.iul.01, comuna Husnicioara cu satele, Husnicioara, Ciolani (Alunis), Baditesti, Borogea, Celnata, Dumbravita, Marmanu, Opranesti, Peri, Priboiesti, Selisteni, ocupa o suprafata de 74Km p. Satele sunt cuprinse între 2km de Selisteni si 11km de Borogea. Legatura între resedinta comunei si a judetului se face prin Drumul National Turnu Severin-Prunisor si drumul de interes local Prunisor-Peri, iar ce cel de cale ferata este statia Prunisor. Densitatea populatiei la nivel judetean era de 64,8% locuitori / km p fata de media pe tara care era de 85,3 locuitori / km p Cei 3366 locuitori cu 1351 locuinte, se ocupau cu agricultura pe cele 5.247 ha. din care 2.666 ha, arabil, 2243 ha. pasune si fânete naturale, 338 ha. vii si livezi, din care numai 6 ha. era asigurata pentru irigatii. Fondul forestier era ocupat de 1137 ha. Detineau 1390 bovine, 4.755 ovine, 740 porcine, 418 stupi de albine, mica industrie (doua mori, doua gatere, 13 cazane de tuica). Dintre cei 102 salariati ai comunei, 25 erau cadre didactice ( opt scoli cu 445 elevi, doua gradinite cu 60 elevi), un medic, opt cadre sanitare. Agricultura comunei reprezinta o productie însemnata de activitate, cu o pondere însemnata de grâu si porumb, iar pe terenuri reduse legume si cartofi pentru strictul necesar.
*-În 1971, Husnicioara era înregistrata la nivelul Mehedintului, ca zona care avea carbune în subsol.
*-În 1980-perioada aceasta, comuna Husnicioara, avea functie mixta agroindustriala.
*-În 1981, se înfiinteaza Exploatarea Miniera Mehedinti, cu obiect de activitate, extragerea lignitului din Husnicioara, Zegujani, Pietrele Rosii..
*-În 1984, erau deja deschise noi exploatari de lignit pe teritoriul com Husnicioara.
*-Dupa cel de-al doilea razboi mondial, comuna Husnicioara avea 1897 de locuitori (276 la Celnata, 71 la Dumbravita, 546 la Husnicioara, 460 la Negresti, 212 la Opranesti, 332 la Priboiesti), 434 de gospodarii si 524 de cladiri.
*-În 2.002, a fost gasita cu o suprafata de 79km p, pentru cele 11 sate pe care le detine si 1.743 locuitori.
*-Marmanu (Moimanu, Mormanu).
*-Este sat atestat documentar la 1547, iar în unele documente apare abia în 1845. Aici se afla dealul Marman, la poalele caruia se afla zacamintele de lignit de la Valea Copcii. Apartine de comuna Husnicioara, aflându-se în S-V acesteia.
*-În 1778, apare la Bauer, ca ,,mosioara cu padure”.
*-În 1819, avea 18 familii pe mosia serdarului Raducan.
*-În 1835, avea 37 familii.
*-Între 1864-1938, a apartinut de comuna Dedovita
*-În 1868, împreuna cu Poroina apartinea de comuna Dedovita. Atât Moimanu (Marmanu) cât si Dedovita se afla pe deal. Singura detinea 23 familii, iar împreuna cu cele din comuna aveau 750 locuitori, 165 case si 127 contribuabili. Localitatea Dedovita (centru de comuna pentru Moimanu si Poroina) avea proprietar pe Cornilie Brâdescu si Grigore Severineanu, iar Moianu era al lui D. Ghiculescu. Centru de comuna, Dedovita.
*-Între 1912-1952 a fost sat al com Husnicioara.
*-În 1947, detinea 234 locuitori si un învatator.
*-Între 1952-1968, a apartinut de Ghelmegioaia.
*-În 1970, iul. 01, devine sat dependent de comuna Husnicioara.
*-În 1974, satul este electrificat.
*-În 2.002 avea 26 locuitori.
*-Bobaita.
*-Apartinatoare de comuna Craguiesti. S-au gasit urme de ziduri romane, fragmente ceramice si de la un drum vechi în punctul numit ,,Cetatea”. Aici este posibil sa fi existat un turn de legatura si semnalizare cu castrul Drobeta.
*-În 1890, s-a aflat pe teritoriul localitatii un mormânt roman, în care s-a gasit o moneda de a lui Hadrian.
*-În 1906.mart., chestionarul comunei Bobaita, arata ca locuitorii sunt mosneni si se împart în 15 familii fruntase (bogate), 160 de mijlocasi, 51 codase (sarace). Refuza a se învoi în scris pentru pamânt cu proprietarii. Se cresc din ce în ce mai putine vite, în timp ce industriile casnice sunt apreciate, ca fiind variate. Când fac învoilei, dijma se da din trei una.
*-Opranesti,
*-În 1887, este atestat documentar ca sat.
*-Sat apartinând de com Husnicioara din anul 1945, care se afla între Dumbravita si Marmanu. Numele satului vine de la serdarul Ghita Opran si urmasii lui, care au fost stapâni peste Dumbravita.
*-Între 1931-1945, a aprtinut de com.Negresti.
*-În 1947, apartinea de comuna Husnicioara si avea, 212 locuitori, 54 cladiri, o scoala cu doi învatatori.
*-În 1973, satul este electrificat.
*-Priboiesti.
*-În 1864, este atestat documentar ca sat apartinator numai de comuna Husnicioara, se afla între Gârbovatu de Sus (2km) si Celnata (4km), respectiv între vaile Caprareata si Gârbovat..
*-Între 1897.dec.31-1898.ian.25, se stabilesc partile de mosie dintre Priboiesti si comuna Husnicioara, detinute de mosnenii Priboiesti si proprietarii Lucia Em. Miculescu si Lt.col. Gheorghe Chivu.
*-În 1947, apartinea de Husnicioara si avea 83 cladiri, 74 gospodarii si 332 locuitori.
*-În 1970 iul.01, satul Priboiesti, component al comunei Husnicioara, avea 225 loc. si 79 locuinte.
*-În 2.002, avea 103 locuitori.
*-Celnata (Cernata).
*-Sat component al comunei Husnicioara, situat între Negresti (2km) si Selisteni (3km), la 3,5km de Husnicioara.
*-Satul este format dupa 1829 pe mosia lui Istrate Selisteanu.
*-În 1864, este atestat ca sat, si împreuna cu satele Husnicioara si Dumbravita, au înfiintat comuna Husnicioara, cu 214 familii, 220 case (38 la Cernata), si 207 contribuabili.
*-În 1891, apartinea de comuna Husnicioara, plasa Ocolul de Sus, avea 300 locuitori, din care se deduce întemeierea asezarii cu mult timp înaintea atestarii.
*-Între 02.05.1897- 07.12.1898, sunt mentionati mosnenii Zaharesti.
*-În 1930, din cei 307 locuitori ai satului, 38,4 % erau stiutori de carte.
*-În 1941, era component al comunei Negresti, avea 276 locuitori si 81 cladiri.
*-În 1947, depindea tot de coumna Negresti si avea 276 locuitori, 69 gospodarii.
*-În 1973, satul este electrificat.
*-Dumbravita.
*-În 1656, este atestat documentar, ca sat, în proprietatea Elinei Radu Buzescu.
*-Între 1632.oct.30-1794.febr.02, mosia si satul, sunt mentionate în actele Mânastirii Dintrunlemn.
*-În 1692.aug.29, se inaugureaza biserica de lemn, construita de Ghita Opran-caminar.
*-În 1777. mart.14, se realizeaza hotarnicia mosiei satului, fiind mentionat Gh. Negrescu si Zaharia Guresu.
*-În 1832.apr.18, mosia satului era în stapânirea lui Ionita Izvoranu-logofat, si al megiesilor.
*-În 1833, se afla în proprietatea mosnenilor si a logofatului Ionita Izvoranu.
*-În 1833, satul devine proprietatea mosnenilor si a logofatului Ionita Izvoranu.
*-În 1838.noemb.25, Constandin, fiul lui Lapadat, începe cursurile scolare cu sapte elevi.
*-Între 06.02 1853-03.04.1855, este mentionata mosia Cerneti în hotarul satului Dumbravita.
*-În 1864, împreuna cu satele Husnicioara si Cernata (Celnata), au înfiintat comuna Husnicioara, cu 214 familii, 220 case (70 la Dumbravita) si 207 contribuabili.
*-În 1930, din cei 65 locuitori ai satului, componenta de comuna Negresti, plasa Ocolu, 27,4 %, erau stiutori de carte.
*-În 1970 iul. 01, componenta a comunei Husnicioara, satul avea 64 locuitori si 27 locuinte.
*-În 1973, satul este electrificat.
*-În 2.002, avea 120 locuitori.
*-Selisteni.
*-În 1775.noemb.26, este mentionat în hotarul mosiei Orgutova Verde.
*-(Sum.SA-S/u/-TIL-IN/n/I-metat. Salistini)- ,,Locul din launtru unde viata este protejata de principiul femenin (sotia?) zeului Cerului” apoi în (skr.SALI/la /-STANA)- ,,Locul pietros (stâncos) al lacasului (de cult)”. Au derivat toponimele Selistiuta (jud. Mehedinti) si Silisteni (AG). Vezi în completare si la ultimul punct tratat la pagina despre Mehedinti! Satul apartine de comuna Husnicioara din 1912, aflându-se în centrul actual al acesteia. Este înconjurat de dealul Stânelor si Buciucumului, aflându-se la 19km de Turnu Severin. Se afla peste deal de Valea-Petrei, într-o vale frumoasa care da în lunca Husnitei. Localitati vecine sunt Peri si Husnicioara, aflate la câte 2km departare fiecare.
*-În 1785, (în alte documente, 1699.apr.24)a fost construita biserica din lemn ,,Sfintii Îngeri” (Sfintii Voievozo) dar care în 1947 era destul de ruinata.
*-În 1789, este atestat documentar ca sat.
*-În 1819, facea parte din plasa Ocolul de Jos si era pe mosia ,,Casei” polcovnicului Istrate Salisteanu si megieseasca, având 44 familii.
*-În 1835, avea 52 familii.
*-În 1838 nov.13, Ion al Gruii, începea cursurile scolare din sat cu noua elevi.
*-În 1840, este prevazut ca fiind proprietate megieseasca.
*-Între 1844-1845, dupa cum se arata în unele documente, este atestat ca sat.
*-Între 1864-1912, are statut de comuna, formata numai din satul respectiv. Erau mosneni putini, dar cu pamânt mult, cultivând grâu, secara si porumb. Oamenii se ocupau cu vânzare de lemne, pe care le transportau cale de ½ posta, cumparând un car cu lemne din padure cu un sfant si vanzându-l cu trei sfanti la Severin.
*-În 1894, avea statut de comuna tot în Plasa Ocolul de Sus, avea 130 contribuabili, 700 locuitori si 156 case.
*-În 1906.mart., în Selisteni, erau doua familii fruntase (bogate), 117 mijlocasi, 11 codase (sarace). Erau în învoiala cu dijma din trei una, plus doua zile de munca pentru un pogon (1/2 ha.). Pentru pasunatul vitelor, se lucreaza trei zile de o vita mare si o zi pentru vitele mici. Numarul vitelor s-a redus, iar industriile casnice sunt în progres.
*-În 1930, dintre cei 490 locuitori ai satului, 44,2 %, erau stiuitori de carte.
*-În 1947, avea 153 cladiri, 125 gospodarii si 473 locuitori.
*-În 1968, satul este electrificat.
*-În 1970, satul era component al comunei Husnicioara, avea 421 locuitori si 145 locuinte.
*-În 2.002, avea 224 locuitori.
*-Prunisor (Prunisori).
*-În 1593, este atestat documentar ca sat.
*-Detine un relief deluros, brazdat de pâraiele Husnita, Cervenita, Mijarca, Pesteana, ca bogatii: cereale, vite, fructe, iar în teritoriu zacacminte de carbune de pamânt. Localitate este vecina cu localitatea Peri, aflata la Soseaua Nationala-care a fost si este pentru Peri, statia de Cale Ferata si Oficiul Postal, între ele fiind o distanta de 6-7km, despartite de o mare lunca care leaga aceste doua localitati.
*-În 1611, Lupu Glogoveanu cu fii sai (se arata în hrisovul de la Radu Mihnea), au mostenit mosia Prunisor, ramasa în familie aproape 300 de ani, pâna la Nicolae Glogoveanu.
*-În 1819, satul Prunisor apare în documentele lui Fotino.
*-În 1819, Clucerul (boier care se ocupa cu aprovizionarea de la curtea domneasca) N.Glogoveanu, stapânea peste sase sate locuite de 597 familii de birnici (persoane supuse la bir), printre ele fiind si localitatea Prunisor.
*-În 1837, la Prunisor si Porcesti, au fost înfiintate bâlciuri în zona unde gospodari din satele învecinate, mergeau pentru vânzari-cumparari de produse. Bâlciul din Prunisor, a luat fiinta la cererea comisului Costache Glogoveanu, proprietarul mosiei-bâlci, care se tinea în 14 octombrie, ulterior apar la Prunisor si Gârnita, schimbându-se si data de organizare, pe 23 aprilie (ziua de Sfânt Gheorghe).
*-În 1860, se afla pe mosia lui C.Glogoveanu, iar învoielile se practicau cu din trei una în cazul semanaturilor.
*-În 1893, Prunisor, era una dintre cele opt plase, pe care le detinea Mehedintiul.
*-În 1906, exista în zona proprietar de mosie cu peste 100 ha. în regie proprie.
*-Între 1951-1968, a fost sat al comunei Fântana Domneasca.
*-În 1970, detinea 3 mori si un darac de lâna.
*-În 1984, erau deschise- în zona Prunisor, noi exploatari de lignit.
*-Degerati (Cervenita).
*-Are ca hotar natural, Valea Mare, Igreliste, Poiana Perenilor. Aici ca si în Husnicioara s-au descoperit izvoare de apa minerala. Satul se afla la 5km de gara Prunisor si la 30km de Turnu Severin. Detine culmile: Degeratilor, dealul Albina, Piscul Morii, Poiana Perenilor, si vaile: Cervenita, Valea Mare, Seaca, Lumnicului. Marea padure a Igrelistei se afla în mare parte în zona Degerati si Severinesti.
*-În 1483,-dupa unele documente, se vorbeste de atestarea satului Cervenita de Sus.
*-În 1571, este atestat documentar, satul Degerati.
*-În 1593, (în alte documente), este atestat sub numele de Degerati , nume pe care-l pastreaza pâna în 1964
*-În 1645, se consemneaza într-un hrisov ca mosie a lui Iacov din Cernaia.
*-În 1833, sunt atestati ca stapâni baneasa Brâncoveanu si mosneni.
*-În 1845, este atestat satul ,,Degeratii birnici” si ,,Degeratii mosneni”, care înca mai existau si în anul 1857..
*-În 1864, devine comuna, formata din cele doua sate Degerati si se pastreaza asa pâna în anul 1912.
*-În 1925, i se ataseaza satele Lumnicu de Sus si Lumnicul de Jos, fiind împreuna pâna în anul 1950.
*-În 1947, avea 893 locuitori, care se ocupau cu agricultura, taierea lemnelor si carausia. Împreuna cu Lumnicul (de jos si de sus), cu care alcatuieste o singura comuna, avea 1367 locuitori. În Degerati era o scoala cu 3 învatatori si în Lumnic una cu doi învatatori; 16 cazane pentru tuica si 4 în Lumnic; doua unitati cooperatiste; teren de 492 ha. Terenul de 492 ha. apare în statistici ca fiind ocupata de marea padure a Degeratiului, evidentiata în lista marilor paduri ale Mehedintului.
*-În 1952 la satele care compun comuna, se adauga si satul Sperlesti, cu care se afla pâna în anul 1964.
*-În 2.002 avea 385 locuitori.
*-Govodarva.
*-Este atestat ca sat în anul 1645.
*-În 1821, se întemeiaza satul Govodarva Adunati, în apropiere de Govodarva, din populatie venita în zona, sat care-si pierde identitatea în anul 1864.
*-Între 1.832 apr.28-1.833 aug.09, satul era pe mosie megieseasca, si a fostului ceaus, Istratie Calotescu, iar învoirile legate de claca si dijme se faceau prin grai (întelegere verbala), ele fiind de 12 zile, precum si zaciuiala în toate, iar carul de lemne nu era prevazut în obligatii. Prin comuna trece soseaua comunala-vecinala, Severin-Petrele Rosii-Govodarva.
*-În 1838.nov.15, Ion, fiul lui popa Gheorghe, începe cursurile scolare cu zece elevi.
*-În 1868, era unita cu Valea-Rea, comuna cu mosneni si clacasi în numar de 180 contribuitori, 735 locuitori. 180 case, 191 familii (din care 107 Govodarva). Viata era destul de grea, pamântul brazdat de dealuri, vai, râpi cu pamânt argilo-nisipos, chiar si petros. Dealurile înalte închid Govodarva ca în carapace de zid. În Vârful-lui-Iacobu s-au gasit urme de zid din caramida mare, care arata ca acolo a existat o veche cetate Romana. Satul are în aceaata perioada numai 100 de familii, dar a început cu numai 16 si care din 20 în 20 de ani numarul acestora se dubla.
*-În 1891, apare ca fiind comuna în plasa Motru de Sus, si împreuna cu satul Valea-Rea, avea 735 locuitori care posedau: 411 bovine, 8 cai, 316 ovine, 206 porcine.
*-În 1896, Govadarva era comuna, compusa din Govadarva + Valea Rea.
*-În 1930, dintre cei 464 locuitori ai satului din plasa Motru, 51,5 % erau stiutori de carte.
*-În 1941, Govodarva împreuna cu catunul Paltinisul, componenta a comunei Cazanesti, avea 54 loc. 149 cladiri, o scoala cu doi învatatori.
*-În 1970, detinea 62 locuinte si 3,7 % din populatia comunei.
*-În 2004, apare ca sat component de comuna Cazanesti.
*-Zegaia (Zegae, Zâgaia, Zagaia).
*-În 1571, apare ca sat atestat documentar, când este mentionat Lupu din Zagaia, nepot al jupânesei Mariana si al fratelui ei Radu din Erghevita.
*-Vecini îi sunt: în rasarit, Prunisor, în sud, Gutu, la apus, comunele Bistrita si Dedovita si la nord, comuna Husnicioara. Are un relief framântat (accidentat) si saracacios (dealul Balota, si vaile Zegaia, Poiana Lunga, Barscota, Prunului, Paului, Gorunisa, Zapu, vârful si câmpul Marmanu (371m). Se afla între Valea Zegaia si Vârful Marmanului, având mahalalele Zegaia batrâna si Zegaia tânara.
*-În aceasta localitate la 20km departare de Severin-dar si în apropiere de Peri si unde se ajunge trecând prin satele Baditesti si Ciolani, s-au descoperit urme romane si o reusita piatra funerara (monument funerar), care relateaza despre fiica lui Ulcudius Bedari si a Suttei Epicadi, ambii de origine dacica, ca a fost ucisa de tâlhari, de alti Geto-Daci, care erau tot într-o stare de primitivi, ramasi dupa construirea podului de peste Dunare, dar care a fost razbunata (interfecta a latro. et vindicata). Asasinatul a avut loc în vicus-ul roman de la Zagaia, unde locuiau parintii fetei.
*-Vorbind de Zegaia te duce gândul la Balota- statia de cale ferata pentru Zagaieni- si dealul Balota (368m), la 2km distanta, unde domina depresiunea estica a Severinului. Gara Balotei renumita pentru ca aici se înfrâneaza garniturile de tren care coboara spre Turnu Severin, care se afla la 18km departare de oras. Coborârea pe calea ferata pe traseul Balota-Turnu Severin, este una dintre cele mai dificile, dat fiind serpentina destul de pronuntata, care cere la urcarea ei dinspre Severin suplimentarea cu locomotive pentru tractarea trenurilor, serpentina având si o panta destul de înclinata.
*-Câmpul lui Balota, sat si mosie la Balota-Zegaia, sat atestat în 1571, ca posesiune a postelnicului Udriste, fiul lui Pârvul din Dragoiesti. Mosnenii baloteni (Zagaieni) si mosia Câmpului lui Balota sunt mentionate în documente din 1835, 1839, 1845.
*-În 1636 este mentionat Dragul din Zagaia.
*-În 1668 sunt mentionati: Ivan Huza si fratele sau din Zagaia.
*-În 1727, Zegaia, împreuna cu satul Peri, facea parte din plasa ,,De margine”, plasa ispravnicului Barbu Paianu, de pe mosie megiesasca cu: Istrate pârcalab, posesor a 36 mosii, 27 vii, 50 bovine, 23 cai; din neamul Salisteanul avea pe, Avram, Iancu, Dragota, Mihai si Ion; Novac Pereanu; din neamul Zagaianul pe Barbu, Curuia si Dumitru; Giurgi Husniceanu; Coanda sin Curui Zagaianul; Neagul vânatoriul; Pârvu Calofirescu; Nedelcco Pitiga s.a.
Împreuna (Zegaia si Peri) aveau 45 familii (36 megiesi, 4 birnici, 4 vaduve, 1 nevolnic), printre care si a lui Istrate-pârcalab, posesor a 36 mosii, 27 vii, 50 bovine, 23 cai.
*-În 1732, satul, apare mentionat într-o carte de hotarnicie a mosiei Trestenicul, semnata de boierul Preda Capitanul Zegaianu.
*-În 1778, este mentionat de Gen. Bauer, ca ,,locuinte parasite cu padure si livezi”.
*-În 1789, sunt mentionati, Constantin Zagaianu si Gheorghe Ciolan cu fiii lor din Zegaia, vânzatori ai mosiilor lor din hotarul Marmanului.
*-În 1819, Fotino aminteste de Zegaia de sus si Zegaia de Jos.
*-În 1836, apare-în unele documente-ca fiind atesat sub numele de ,,Câmpul Zegaii”.
*-În 1839, a fost mentionat ,,Câmpul Zagaii”.
*-În 1845, este mentionata mosia Balota a mosnenilor Zagaieni.
*-În 1857, satul avea un singur învatator.
*-În 1860, Zâgaia apartinea unui numar de 180 mosneni si un proprietar mai mare. Se cultiva grâu, porumb si putin orz, iar pamântul era destul de slab.
*-În baza legi de reforma agrara din 1864, urmata de cele din 1921 si 1945, s-au efectuat împropietariri si pentru locuitorii din localitatea Zegaia, unde 84 de locuitori au primit între 1-4 ha, în mosiile Bancii Severinului si cea a lui C. Constantinescu-Prunisor.
*-Între1864-1892, formeaza com.Zegaia împreuna cu satul Baditesti.
*-În 1868, Zâgaia (Zegaia), era comuna si avea în componenta catunul Baditesti cu care detinea 162 case, 194 contribuabili, 201 familii (din care120 familii erau în Zâgaia).
*-Între 1892-1912, este comuna cu Baditesti si Marmanu.
*-În 1894, era comuna si înca avea în subordine satele Baditesci si Ciolani, aveau 263 contribuabili, 1.870 locuitori, 311 case, o biserica, un preot, doi cântareti, o scoala, un învatator, 37 elevi.
*-În 1906, exista aici un proprietar de mosie cu peste 100 ha.
*-În 1908-1983, a vietuit Mihalache (Lache) I. Simcilescu-Zegaia, care a functionat ca învatator atât în satele din com.Zeagaia cât si altele din judet. A fost un mare culegator de folclor literar, din Zegaia si împrejurimi. Împreuna cu folcloristul Iosif N. Dumitrescu, a publicat în 1936 culegerea ,,Ghicitori”. A cules peste 200 cântece populare, a detinut o colectie de strigaturi în joc (vechi si noi) si o bogata colectie de cusaturi nationale din Zona Zegaia.
*-În 1914-în timpul razboiului a fost luat prizioner sold. Badeti Alexandru, fiu al Zegaii, din regim.17 infanterie Mehedinti si dus cu ceilalti, prin lagarele din Africa si Germania.
*-Între 1932-1945, este comuna cu satele Baditesti, Marmanu, Ciolani.
*-Între 1945-1950, este comuna cu satele Marmanu si Ciolani.
*-În 1947, existau: o moara de macinat cu pietre, 2 scoli cu cinci învatatori, 2 unitati cooperatiste, doua cârciumi, 34 cazane de tuica.
*-Între 1951-1968, satul Zegaia a apartinut de comuna Ghelmegioaia.
Post-Scriptum:
1)-Cât priveste numele de PERI, un hâtru al locului, ar fi lansat ideea (sa fie oare o legenda sau realitate?), ca un drumet a tinut mortis (a poftit) sa manânce o para în perioada de vara si fiindca n-a gasit macar una pentru a-si potoli foamea, setea si pofta, a murit de dorul perelor, si uite asa s-a nascut numele de Peri, adica acolo unde poti sa mori de dorul perelor (unde lipsesc perii). Dar hai sa recunoastem ca nici în zilele noastre nu se gasesc prea multi gospodari care sa se fi înghesuit a avea macar un par în livada lui, fie numai pentru simbolul care trebuie pastrat, acela de Peri, de numele ,,sfânt” al localitatii natale si unde se cade, ca fiecare gospodar sa aiba asa ceva pentru ca numele sa corespunda realitatii (sa fie o localitate cu multi peri, unde fiecare gospodar sa aiba macar un par în livada lui si unde sa se gaseasca pere din belsug si din toate soiurile).
2)-Daca parintii mei, sunt nascuti si crescuti în Peri, având un loc caruia îi pot spune ,,loc natal”, nu acelasi lucru se poate spune despre mine si fratele meu mai mare Valentin-Istrate (Titi-Vali), prin simplul fapt ca noi nu avem un loc pe care-l putem numi loc natal. Fratele meu a venit pe lume în maternitatea spitalului din Orsova Veche(anul 1965), iar eu tot în Orsova, dar în cea Noua (anul 1973), spital la care erau arondati cei din Toplet (localitate între Orsova si Herculane), acolo unde parintii erau stabiliti (Tati din 1959 si Mami din 1963, dupa casatorie), cu domiciliul si serviciu. Mergând în Peri, eram musafiri, unde mergeam ,,de-a neamurile”. În Orsova este doar locul unde am vazut lumina zilei- sau glumind unde au aterizat berzele care ne-au adus si unde parintii au primit acel act de nastere. În Toplet unde noi doi fratii, am apucat a sta destul de putin (fratele 11 ani iar eu numai 2,5 ani). Din 1976 am devenit cu totii (familia) severineni, dar nu-mi pot lega sederea ca de un loc natal, distinct, chiar daca aici ( în perioada 1976-2002) am crescut, m-am format si mi-am desavârsit studiile. În acest fel, fie-mi permis a ma pronunta-în felul hâtrului-spunând ca locul natal pentru mine si fratele meu, este agatat undeva, într-un loc nedefinit, unde nici cui nu se poate bate si nici agata-macar-acel act de atestare a venirii noastre pe Terra.
3)-Fratii lui Tati:
-Marita, (sora de pe tata) casatorita cu Ion Isac, mama pentru Mariuta si Anuta,
-Paraschiva, (sora de pe tata) casatorita cu Gogu Badet din Baditesti, mama pentru Vasile, Mitu si Constantin (Chica),
-Miahai, casatorit cu Dorina Lazar din Bucuresti, unde s-a stabilit, dar nu au avut copii,
-Costica, casatorit cu Alina Cârstescu din Prunisor, stabiliti la casa bunicilor din Peri, tata pentru Mariana, Vasilica (Vali), Nelu, Vica si Constantin (Bebe),
-Elena (tanti moasa), sora geamana cu Tati, casatorita cu Ion Ochea si ea fara copii.
4)-Fratii lui Mami:
-Nelu, casatorit cu Fineta Drica din Arvatesti (Fântâna Domneasca), tata pentru Gilda si Dana,
-Ruja, casatorita cu Costel Saftoiu din Husnicioara, mama pentru Nuti si Relu,
-Lenuta casatorita cu Sandu Iacob din Gârla Mare, apoi cu Victor Stanciulescu din Bârda, dar fara copii,
-Mihai (Puiu), casatorit cu Nuta C. Dulama, tata pentru Simona si Constantin (Bebita),
-Marioara, casatorita cu Misu Barbulescu, mama pentru Marius, iar dupa decesul sotului, recasatorita cu Nicu Lacatusu, fara copii.
5)-Tati se mândreste cu faptul ca a facut parte din:
*-Prima promotie care a absolvit ciclul elementar, cu sapte clase din anul scolar 1950-1951, promotie în care s-au regasit 4 promotii.
*-Prima promotie cu numai doi ani de Scoala Profesionala (promotia 1951-1953, de pe lânga Atelierele C.F.R.Turnu Severin), promotie care a urmat dupa cea cu trei ani, respectiv cu doi ani si jumatate.
*-Primul contingent cu stagiul militar de numai doi ani (1956-1958, la pontoneri Braila), dupa cei cu patru, trei, si respectiv doi ani si jumatate de armata (instructie).
*-Prima promotie de doi ani Scoala Tehnica de Maistri (1968-1970), la Grupul Scolar Electromotor Timisoara- timp în care a si muncit la Intreprinderea Electromotor - dupa promotia de trei ani, când în anul 1970 au absolvit, doua promotii, cu trei ani, respectiv cu doi ani de scoala
6)-Tati nu a fost, nu este si nici nu va fi, de acord cu mine, nesuportând, nici ca om dar mai ales în calitate de crestin Nou Testamental, interpretarea viselor, si superstitiile în care eu pun mare baza, cu toate ca în cazurile relatate în cele ce urmeaza - si în care realitatea este de partea lui -, el a cautat sa ma convinga, dar fara reusita: În 1994, când mi-am propus sa urmez cursurile Universitatii din Craiova, la Colegiului Universitar-Tehnic si Adminstrativ, din Turnu Severin, am mers la sediul Colegiului si m-am înscris pentru examenul de admitere, fiind notata în ordine la numarul ,,13”. Eu, cea care sunt în stare sa servesc superstitia pe pâine, am luat în calcul ca nici de data aceasta nu voi avea sorti de izbânda la admitere (anul anterior din cauza Istoriei nu am luat medie de admitere la Academia de Politie). În timpul pregatirii consultând brosura cu indicatiile ce-mi necesitau, am descoperit cu groaza ca sediul Universitatii din Craiova, unde urma sa sustin examenele de admitere, se afla pe Strada Alexandru I.Cuza nr.13. De data aceasta începusem de-a binelea sa vad negru în fata ochilor. Asa s-au mai scurs zile si când mai era putin timp pâna la examene, am fost vizitati de Tanti Pusa Schiopescu (sotia lui Gheorghita, verisorul lui Tati), împreuna cu fiul ei Sorin, stabiliti în Craiova. Din discutii au aflat si musafirii ca sperantele mele sunt minime, având la baza ideea cu numarul ghinionist 13, care deja îmi aparuse de doua ori, ca în completare, verisorul sa-mi ,,întareasca” convingerea tinând sa spuna pe ton actoricesc, cum ca eu locuind la ei la Craiova pe timpul examenelor, voi locui pe strada Pavlov (actualmente Amaradiei) nr.13. Ce sa mai spun decât ca am plecat la examene numai cu gândul de a-mi face datoria participarii, a încercarii, sansele fiind în conceptul meu nule. Tot prin ajutorul oferit de tanti Pusa am aflat- cu mult înainte de afisare, ca am reusit cu medie destul de buna (medie de bursa), dar numai când au fost afisate la sediul Colegiului din Severin, rezultatele mi-au aratat locul pe care am reusit, în functie de media de admitere. Acolo la afisier a mers Tati, unde nu a urmarit unde este trecut nunele meu, ci numele trecut în dreptul numarului fatidic ,,13”. Dupa cum a declarat a tinut sa multumeasca Lui Dumnezeu ca acel careu cu patru de ,,13” s-a încheiat si ca are toate motivele sa ma convinga sa nu mai cred în superstitii, întelegându-se de la sine ca locul ,,13”pe lista reusitilor la admitere era ocupat de Zavada V.Elena Mihaela (subsemnata).
În ziua de marti, 13 mai 2008, am fost anuntata ca participând la o tragere la sorti, am câstigat dreptul de a cumpara materiale pentru amenajarea interioarelor, în valoare de 1000 ron (10 milioane lei vechi). Tragerea a fost organizata si sustinuta financiar de catre patronul de la Izometal Timisoara, care patroneaza si publicatia saptamânala Cronica de S-Vest. De remarcat ca la tragerea de la finele anului 2006, Tati a câstigat marele premiu de 1.000 euro (33,2 milioane lei vechi), iar la tragerea de la finele anului 2007, si fratele meu Valentin Istrate, a câstigat 500 de euro (16 milioane lei vechi). Pentru a participa la tragerile la sorti, trebuia sa te abonezi la Cronica de S-Vest, pe 3-6-12 luni, sa trimiti copie dupa chitanta de abonament si datele personale, la Cronica. Si cum Tati a luat initiativa abonarii la acest reusit saptamânal, ne-a convins si pe noi copiii, si asa am reusit cu toti sa avem parte de câstiguri de loc neglijabile. Si de data aceasta Tati a aratat, cu degetul spre mine, având dreptate. Aceasta are o explicatie, legata de ziua de marti 13.05.2003 (exact cu 5 ani în urma si tot zi de marti 13 mai), când stând la un punct de schimb valutar, mi s-a furat din geanta suma de 260 euro (97 milioane lei vechi). Eu prapastioasa superstitioasa, am facut imediat legatura dintre ziua de marti si fatidicul 13. Atunci (în 2003), eu am avut dreptate, dar acum Tati a venit sa-mi reaminteasca, cum ca ziua de marti si cifra 13, pot aduce necazuri, dar si bucurii. În acesta directie legata de superstitii, lupta continua.
7)-În continuare, prezint poeziile si poeziile-cântari, pe care le-am adus pe diferite scene scolare, concursuri si la ,,Serbarile Marii”, emisiuni radiodifuzate, cu care am avut-spre satisfactia mea de copil, mari succese:
Scolarul si catelul.
Mai Labus, te uiti la mine, câine mic si minte goala.
Tu nu vezi ca-mi pare bine, c-o sa merg si eu la scoala?
Ce te bucuri fara rost?, ca de scoala n-ai habar.
Tu ramâi un câine prost, fiindca nu poti fi scolar.
Ne-am jucat o vara-ntreaga, suntem doar prieteni vechi.
Dar ce poate sa priceapa, capul tau dintre urechi?
Sai în sus si dai din coada, toate le-ntelegi pe dos.
Ce vrei, joaca sau vrei sfada?, stai cuminte nu-i frumos!
Nu pricepi ca-nvatatura, lamureste orice taina?
Tu doar sti s-apuci cu gura, ba de mâna, ba de haina.
Vai de tine ca nu sti, nici sa faci o socoteala,
Nici ca sa citesti, sa scrii, cum se-nvata azi la scoala.
Eu cu mine te-as lua, dar mi-e teama ca deodata,
Din prostie, vei latra, si-o sa râda clasa toata.
Stai, te rog, mai bine-acasa, mintea sa ti-se mai coaca!
Eu voi sta cuminte în clasa, si-mpreuna doar la joaca.
Gruia lui Novac.
Sus în deal la crâsma Stanii, unde-si beau drumetii banii,
Sade Gruia bea vin rece si cu lautari petrece.
Mama lui de veste-a prins si la el alearga-ntins.
Gruio, Gruio, fatul meu, ce faci pentru Dumnezeu?
Azi de-acasa iar plecasi, crâsma, crâsma mi-o-nfundasi,
Spada, vinul, Gruio mama, capul ti-or mânca me teama.
Haide fiul meu iubit, ca nu-i timp de chefuit!
Vremea-i de arat acu, haide si la târg te du!
Vinde calul pe doi boi, armele pe altii doi,
Mai avem acasa doi, iesi la plug cu sase boi!
Gruia crâsma paraseste, repede la târg porneste,
Vinde calul pe doi boi, armele pe altii doi.
Vine apoi din târg acasa, numai sabia n-o lasa,
Uite mama boi pe-ales, la arat cu cine ies?
Mama lui îi raspundea: ,,cu Voichita sora ta”!
Ies în tarina-amândoi, la arat cu sase boi.
Ara, pân’ la-miaz muncesc, de amiaza sed prânzesc.
Dupa ce un ceas sezura, iar la munca s-asternura.
Dar Voichita sta deodata, locului si-nzare cata.
Alelei, Grui fratior, vezi colo ce negru nor?
Da din brazda boii afara, vine ploaia si e seara!
Soro, dar copila esti, nu e nor cea ce zaresti.
Nu e nor ci-s turci pagâni, ce au ura pe români.
Vin cu totii, vin sageata, chiar pe mine ei ma cata.
Ca din trânsii ieri pe plai, sute la pamânt culcai.
Bine vorba n-a sfârsit, turcii iata c-au sosit.
Câta frunza-n codru des, câta iarba e pe ses.
Mai plugare, te-am ruga, n-a trecut pe-aici cumva,
N-a trecut pe aicea oare, Gruia lui Novac calare?
Ba, de cum nu turcilor, pe fugarul sau în zbor,
A trecut pe aicea-n sus, ca un vânt asa s-a dus.
Sus în deal la crâsma Stanii, unde-si beau drumetii banii.
Acolo, el bea vin rece si cu lautari petrece.
Turcii îndata ce-auzeau, într-acolo ei porneau.
Dar un turc micut de stat, gros în ceafa le-a strigat:
,,Turcilor nechibzuiti, unde mergeti ce fugiti”?
Asta-i Gruia, puneti frati iute mâna si-l legati!
Turcii s-au înapoiat si pe Gruia l-au legat,
C-o frânghie de matase, împletita-n cinci si sase.
Iar din grai cel turculet, îi graia apoi semet:
,,Alelei pui de Novac, moartea cum vrei sa ti-o fac”?
Sa te tai cu spada-nlung, ori cu lancea sa te-npung?
Sa te fac în flacari scrum, ori c-un streang sa te sugrum?
-Turcilor, stapânilor, Gruia le vorbeste lor.
Îmi dati moartea ce-o vroiti, doar o mâna-mi sloboziti!
Sa bag mâna-n palarie, sa scot foaie de hârtie,
Si de-aici de sub pulpana, sa scot calimara, pana.
Ca sa-i scriu maicutei carte, ca sa stie de departe,
Caci în mâna v-am picat si ca ma dadui legat.
Ca sa nu m-astepte biata, în zadar cu masa gata,
Si cu pat de odihnit,…..turcii stat-au s-au gândit.
Mâna stânga-i slobozira, ca pe dreapta nu-ndraznira.
El vazând se bucura caci de neam stângaci era.
N-a dus mâna-n palarie, dupa foaie de hârtie,
Nici n-a scos de sub pulpana, Gruia, calimara, pana.
Si la sold mâna si-o duse si pe sabie si-o puse,
Scoate sabia scutita, la tais ca otravita.
Si sarii la turci cu ea, Doamne e e e e, cum îi mai taia.
Cum pe ses plugarul vara, taie grâul si secara.
Pâna la Apus de soare, n-a ramas turc în picioare.
Ba, Doar pe unul l-a iertat, de-a dus veste la-mparat.
Gruia la Voichita cata, ia vezi surioara fata,
Da din brazda boii-afara, sa plecam c-acum e seara!
Am arat, am semanat si s-a copt si-am secerat.
Si-acum pleaca bucurosi si la gât cu brâie rosi.
Iara turcii stau prin gropi, rasturnati ca niste snopi.
*-Poezie învatata de la Tati, prin anul 1987, care si el a învatat-o de la bunica (fara stiinta de carte), iar bunica ar fi învatat-o pe la 1910, de la bunica ei (stra-strabunica mea), care fara dor si poate era si ea fara stiinta de carte. De remarcat ca, atât bunica cât si înaintasele, fiind nestiutoare de carte, înseamna ca poezia a ajuns sa fie scrisa, poate pentru prima data de catre Tati. Un calcul estimativ arata ca s-a pastrat în familie pe cale orala de prin anii anii 1840, prima socotind-o pe stra-strabunica mea.
Minunatul Judet Mehedinti (Cantecul Judetului Mehedinti).
1)-Din întreaga Românie, cu povesti de ape,
Munte, deal, calma câmpie, le iubesc pe toate!
R:Un judet în toata tara-mi pare minunat
Cântec cu aripi fierbinti,
Rasarit în zbor navalnic, lânga vechi Carpati,
E ....judetul Mehedinti.
2)-Din Strehaia la Tismana, lanuri unduioase,
Leaga-n inimi si în casa, fibre de matase. -Refren.
3)-Si-n judetul de lumina- si de cântec plin,
Straluceste-n zi senina, Turnu Severin. -Refren.
* Cântec cu care am obtinut multe rezultate, în concursuri, ca solista a Casei Pionerilor din Turnu Severin, cântec prezentat si într-o emisiune a Radiodifuziunii Române, iar în vara anului 1982, l-am cântat la ,,Serbarile Marii”, unde am participat cu Ansamblu Casei Pionerilor. Aici am avut marea satisfactie, sa o cunosc ,,pe viu” si sa cânt pe aceeasi scena, cu doamna si marea solista de Muzica Populara, Maria Ciobanu.
Toamna.
A sosit un zvon de-afara, c-or sa-nghete si-or sa piara,
Flori si fluturi tot ce-a fost. Rândunelele de-afara,
Cârduri, cârduri se-naltara, cautând în alta tara, caldul adapost.
Bruma-nmunti s-asterne toluri, fug ciobanii de la goluri,
Cu întorceri si ocoluri, toti cocorii s-au strâns stoluri si
se duc cântând.
Biciuind frunzisu-n fata, un vânt rece far’de viata,
Smulge galbenele foi, si-ntr-o trista dimineata, se trezesc copacii goi.
Iar pe neguri si pe ceata, de la Crivatul ce-ngheata,
Îi vin toamnei petitori, corbi flamânzi si ciori.
Câmpu-i sterp, padurea-i goala, negrii nori din vai se scoala.
Soarele un biet mosneag, abia iese pâna-nprag.
Vine ghiata, cade bruma, hai si noi copii de-acuma,
Sa ne strângem toti la scoala, cuibul nostru drag!
De va fi urât de moarte, viscole si ploi,
Sa-ncalzim cu foc din carte, suflete-n noi!
*-Poezie învatata de la Tati, de care nu îsi reaminteste de unde a învatat-o, dar pe care a recitat-o în toamna anului 1950 (început de an scolar, clasa a VII-a elementara).
Cerbul cu stea în frunte. (poezie-cântare).
A fost odata într-o padure, un om batrân cu baba lui,
Traiau saraci ca vai de lume, în adâncimea codrului.
Mosneagul nu mai vrea nimic, ci moartea o astepta,
Dar baba ar fi vrut sa aiba, un suflet tânar lânga ea.
Sa fie un copilas, un catelus sau un pisoi,
,,Dar vreau sa aud si eu cum sufla o alta viata lânga noi.”
Asa ofta sarmana baba, dar mosul nu mai vrea nimic.
Ce-mi trebuie o grija noua?, sunt prea batrân si prea calic.
Dar Domnul s-a-ndurat de baba, s-un pui de cerb i-a daruit,
Un pui de cerb c-o stea în frunte, gonit din codru si ranit.
Sageata-i strapunsese gâtul, din rana sângele curgea.
Era frumos si blând saracul, zburda mereu, în loc el nu sedea.
Dar într-o zi trecu pe-acolo, feciorul unui împarat.
C-o ceata de gonasi si arcuri, si cu ogarii de vânat.
-Da-mi mie cerbul tau batrâne, îti dau pe el tot ce doresti!
Da-mi cerbul tau cu stea în frunte, si-ti dau si bani pe cât poftesti”!
-Nu-mi trebuie averi si cinste, sunt prea batrân sa le primesc.
Dar dac-ar vrea sa vina cerbul, eu bucuros ti-l daruiesc.
Atunci minune fara seaman, întreaga lume ce vazu,
Vazu cum cerbul da din coarne, de parca zice: ,,nu vreau, nu”!
,,Nu vreau sa vin la curtea voastra”!, deodata cerbul a vorbit:
Tu ma doresti ca pe-o podoaba, ei ?, sufletul mi l-au dorit.
Tu, m-ai ranit la vânatoare, ei ranile mi le-au legat,
Si-n stralucirea curtii tale, eu m-as simti încatusat.
Pleca pe gânduri voevodul, si se gândi ca nu-i de-ajuns,
Sa fi bogat, maret si vesnic, de maretia ta patruns.
Mai trebuie sa ai si suflet, sa fi si blând, mângâitor,
De vrei sa fii iubit de oameni si de podoaba codrilor.
Povestea unui Ciobanas.(poezie-cântare).
Am sa va spun copii povestea unui ciobanas-bis.
În fiecare zi mergea cu turma pe imas
Printre oite, mielusei, dragutul ciobanas.
Voios pe câmpul înflorit, cânta din fluieras.
Si-i raspundea din lan de fân, cri, cri, un greieras.
Dar cum mergea cântând voios, spre câmpul înverzit
Un pitigoi din vârf de brad, asa i-a ciripit:
,,Cirip, cirip, asculta-aici, cirip baiatule,
Sta lupu-ascuns într-un tufis, cirip baiatule!
Am sa ma duc îndata eu, am sa ma duc în zbor,
Sa chem aici cu pusca lui, pe mândrul vânator.
Si vânatorul iscusit, îndata a venit,
El, lupul ascuns într-un tufis, pe loc l-a nimerit.
V-am spus copii, acum povestea unui ciobanas
Cânta si el, dar nu ca voi: cânta din fluieras.
Pupaza din tei.
Pu, pu, pu, strici mereu, somnul meu, pupaza din tei,
La-s c-am sa te prind motato, si te-oi întreba ce vrei?
Cand ti-oi smulge coada toata, si te-oi vinde pe cinci lei.
Pu, pu, pu, uite-acu, am sa-ti viu de hac!
Si ajungând la tei caciula, peste cuib capcana-o fac.
Si-apoi scotocind cu mâna, prind de gât puiul de drac,
Ha, ha, ha, vezi asa, mi te-am prins, ca de mult ti-o coc.
Si-ajungând la târg cu dânsa, printre lume îmi fac loc,
Strigând cât ma tine gura, sa se auda-n iarmaroc:
Negustor, pupezi, vând, marfa mea; blânda ca un miel.
Dar un mos cu barba rara, de unde-o fi fost de fel ?,
Îmi croi câteva bete, luând pupaza cu el.
Ajutor, hotii mai, hai!, sariti prad-un negustor,
Însa mosul rupând sfoara, zvârle pupaza spre nor.
Si dihania voioasa, o porni spre sat în zbor.
Astazi iar; pu, pu, pu, ca un drac, sus în tei la noi,
Poti sa cânti de-acum spurcato, pâna-n ceasul de apoi!
Nu mai fac negustorie, cu motate de-al ca voi!
Date despre cele 9 fotografii ale lucrarii:
-Foto 1-aug.2003-Fântâna din lunca ,,La Inesti”, lunca comuna pentru cei din Prunisor, Ciolani, Baditesti si Peri.
-Foto 2-aug.2003-Satul Peri, la intrarea dinspre Prunisor (la Tarcul lui Zgâta), cu catunul Saliste pâna în centrul satului si Coasta Borogii din Dos. Vedere luata de la Magura din Coasta ,,Culare’’.
-Foto 3 + 4- aug.2003- Scoala din Peri, vedere fata si spate.
-Foto 5-aug.2003-Biserica Periului, din coasta Bâldani.
-Foto 6-anul 1963-Bunica Frusina cu cei sase copii si primul ginere. În picioare: Nelu; Ruja; Lenuta; Marioara; Bunica si Puiu. Jos în fata Nicuta (Mami) alaturi de Tati, în primele luni de casnicie.
-Foto 7-anul 1982-La fosta casa parinteasca a lui Tati, majoritatea fiind din familia unchiului Costica, stabiliti aici. De sus si de la stânga: Vali; unchiul Costica; Tanti Alina; Mariana; Fina Mariuta Popescu; Mami; Bebe; Vica; Subsemnata si Costin, fiul d-nei Nuta Popescu-Butusina.
-Foto 8- aug.2003-,,Fântâna Mireselor”, Ciusmeaua din Pucioasa, la doua luni dupa renovare, prezentata si pe prima coperta.
-Foto 9-2003, iul.05- fotografie comandata de verisorul meu, mirele Marius M. Barbulescu, unde pozeaza cu majoritatea verisorilor lui.
De la stânga: Mihaela (Michi-Mic), fiica fratelui meu Valentin-Istrate (Titi-Vali); fratele Titi-Vali; Subsemnata; Simona M.Coricovac; Marius Salagean; Mireasa Mari; Mirele Marius; Copilul Catalin Constantinescu; Gilda I. Coricovac; Bebita M. Coricovac; Dana I. Coricovac; Paul si Daniel O. Constantinescu.
Foto 1
Foto 2.
Foto 3.
Foto 4
Foto 5.
Foto 6.
Foto 7
Foto 8
Foto 9
Bibliografie selectiva:
1)-Datina din 08.06.1994 si 08.08.1994.
2)-Mic dictionar enciclopedic al Judetului Mehedinti-de Dr.Constantin N. Barbulescu din Vârciorova.
3)-Vârciorova-Izvoarele Istrului- de Dr. Constantin N.Barbulescu-2.002.
4)- Mehedinti-Timp si Istorie-Editie1994, de Ovidiu Visan.
5)-Mehedinti-Istorie si Cultura, Editat/Turnu Severin: vol 1/1978; vol 2/1980; vol 3 /1981, respectiv Cultura si Civilizatie, vol 4 / 1982.
6)- Istoria orasului Turnu Severin (1833-1933)-de Dumitru T.Giurescu.
7)-Monografia Severinului-de Alexandru Slatinescu-Sever.
8)-Un secol din viata satelor Mehedintene(1800-1907),vol.1-de Nicolae Chipurici.
9)-Monografia Judetului Mehedinti din 1981.
10)-Agricultura Mehedintului-de Ion Ionescu de la Brad-1868.
11)-Dictionar Geografic al Mehedintului- de Nicolae D.Spineanu-1894.
12)- Oltenia romana-de Dumitru Tudor-Bucuresti 1968.
13)-Bâlciuri si târguri Mehedintene (1831-1840), de Mite Maneanu.
14)-Culegere de documente privind contributia maselor populare din Mehedinti-de Nicolae Chipurici.
15)-Cultul Judetului Mehedinti-de Petre Gârboviceanu-1931.
16)-Dictionar istoric si topografic al Judetului Mehedinti-de C. Papacostea-Pajura, Editia 1947 Turnu Severin.
17)-Localitatile jud. Mehedinti-de Ioan Albuletu si D. Mihalache -1970.
18)-Elemente de Geografie-de Alexandru Gorjanu-1874.
19)-Drobeta-Turnu-Severin-de Ioan Nadrag.
20)-Dictionar Topografic-Statistic al României-Dimitrie Frundescu-1872.
21)-Judetul Mehedinti-de Dr.Vasile Cucu-1980.
22)-Gegrafia României-vol.2.de Dr.Vasile Cucu-1984.
23)-Monografia municipiului Drobeta Turnu Severin, Editie 1998-de Mihai Butnariu, fost comandant al Batalionului de Graniceri-lânga Casa Ofiterilor, Drobeta, între 1987-1997. .
24)-Reforma agrara-de Dumitru Iancovici-1.888.
25)-Obiectiv mehedintean / 20.08.2.003.
26)-Sapte cetati sub soarele Gloriei-de Sanda Voiculescu, Gh. Sasarman si Gh.David-1978.
27)-Înmultirea greierilor-de Isidor Chicet-1997.
28)-Dictionar Encilopedic al Judetului Mehedinti-aparut sub îngrijirea: Ileana Roman, Tudor Ratoi, Nicolae Chipurici-2003.
CUPRINS :
Pagina Titlul
-3 -Introducere
-13 -Mehedinti
-40 -Istoria orasului Drobeta-Turnu Severin
-44 -Noul Ada-Kaleh
-49 -Apele obtinute la Halânga
-53 -Peri
-97 -Borogea
-98 -Saliste
-100 -Bâldani.
-103 -Valea Petri
-105 -Baditesti
-106 -Ciolani
-107 -Husnicioara
-110 -Marmanu, Bobaita si Opranesti, Priboiesti si Celnata.
-112 -Dumbravita si Selisteni
-113 -Prunisor
-114 -Degerati si Govodarva
-115 -Zegaia.
-117 -Post-Scriptum
-125 -Date despre cele 9 fotografii din lucrare, si fotografiile.
-129 -Bibliografie selectiva.
Elena Mihaela V.Ist.Zavada-Peri
Domiciliata în Timisoara
E-mail:
Date personale:
-Sunt fiica lui Vasile Ist. C. Zavada, din Peri-Mehedinti si Ana (Nicuta, Michi) M. Coricovac Zavada, din aceeasi localitate.M-am nascut la data de 08.11.1973, în spitalul din Orsova Noua (fratele, Badica Titi-Vali, fiind nascut în 1965, la spitalul din Orsova Veche), judetul Mehedinti, maternitatea cea mai apropiata de localitatea Toplet, judetul Caras Severin, unde parintii erau stabiliti cu domiciliul si serviciul.
Studii:
-Între 1980-1984, am urmat ciclul primar (clasele 1-4), la Scoala nr.2 din Turnu Severin.
-Între 1984-1988, în urma unui concurs de aptitudini muzicale, am continuat cursurile claselor 5-8, la Scoala de Arte ,,Ion St. Paulian” din Turnu Severin, unde am studiat pianul si flautul, iar în particular acordeonul si chitara.
-Între 1988-1993, am urmat cursurile Liceului Economic din Turnu Severin, profilul Finante-Contabilitate.
-Între 1994-1997, mi-am continuat studiile la Colegiul Universitar ,,Tehnic, Economic, de Informatica si Administratie”, profilul Administratie Locala-Secretariat, din Turnu Severin, licenta 1997.
-Între 1999-2001, am continuat studiile, prin examene de diferenta si studii, la Universitatea ,,Banatul” Timisoara, Facultatea de Stiinte Juridice, licenta 2001.
Experienta:
-Între sept. 1997-febr.1998, profesor de Limba Engleza la Scoala Generala cu clasele I-VIII, din orasul Orsova, judetul Mehedinti.
-Între febr.1998-august 2002, contabil la S.C.Severconf S.A.Turnu Severin.
-Între noiem.2002-31.03.2006, contabil la S.C.Marks Company Timisoara.
-Din 01.04.2006, agent în cadrul Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera Timis.
Aptitudini:
Munca organizata si eficienta
Cunoastere operare calculator
Cunoscatoare de limbi straine
Hobby-uri
Muzica solo si instrumente (acordeon, chitara, flaut),
Filme,
Volei,
Dans.
Sub aceeasi semnatura au mai aparut:
-Minimonografia fostei comune Peri-editia I-a / 2004,
-Enciclopedicie si Gnomice-editie 2005,
-Satiro Umoristice-Volumul 1-editie 2006,
-Satiro Umoristice Volumul 2-editie 2007,
